4,246 matches
-
sugrumă un pic pe idiot) MECENA: E oribil, o orbilitate minunată, o minunată flexibilitate... (o pipăie cu degetele pe pianistă și primește de la ea o palmă. Între timp țăranul bătrân s-a prăbușit de tot peste cântăreață și a murit. Cântăreața încearcă fără să reușească să îl scuture de pe ea) ȚĂRANUL: Tată.. tată... ce-i cu tine, tu porc bătrân.. doar nu oi fi crezând că ai voie să mori. COMPOZITORUL (se ridică și împinge deoparte leșul țăranului bătrân de pe cântăreață
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Cântăreața încearcă fără să reușească să îl scuture de pe ea) ȚĂRANUL: Tată.. tată... ce-i cu tine, tu porc bătrân.. doar nu oi fi crezând că ai voie să mori. COMPOZITORUL (se ridică și împinge deoparte leșul țăranului bătrân de pe cântăreață): Acu' tocmai a dat colțul, făcătorul vostru total. (Țăranul și țăranca se reped la bătrânul țăran mort) ȚĂRANCA: Acum tata a plecat de la noi, a murit de lângă voi, care ar trebui să fiți mult mai mult decât atât, ce sunteți
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
bătrânul țăran mort) ȚĂRANCA: Acum tata a plecat de la noi, a murit de lângă voi, care ar trebui să fiți mult mai mult decât atât, ce sunteți, ca noi, care trebuie să fim noi, cei care suntem. (idiotul se târăște la cântăreață și se urcă pe ea. După o vreme compozitorul îl dă jos, trăgându-l de păr și îl lovește cu piciorul ) CÂNTĂREAȚA: E prea târziu. Pentru azi e prea târziu. Dar per total poate că nu este total prea târziu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
decât atât, ce sunteți, ca noi, care trebuie să fim noi, cei care suntem. (idiotul se târăște la cântăreață și se urcă pe ea. După o vreme compozitorul îl dă jos, trăgându-l de păr și îl lovește cu piciorul ) CÂNTĂREAȚA: E prea târziu. Pentru azi e prea târziu. Dar per total poate că nu este total prea târziu. COMPOZITORUL: A devenit târziu între noi. Cel mai bine putem noi, tot ceea ce nu putem. Dar ar trebui să ne fie de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
voi. Cu noi nu vorbiți niciodată o limbă plăcută, cu noi vorbiți numai despre moarte. Și vă aruncați afară din capul corpului vostru jumătatea porcească și ce e mai bun în viață ca vorbire v-o păstrați voi pentru voi. CÂNTĂREAȚA: - E nemaiauzit... nemaiauzit e totul. Viața poate fi înfiorător de oribilă, mai mult decât poate fi arta muzicii de grozavă. Va trebui să ne oprim cu voi, cu arta. (compozitorul și pianista râd cu lacrimi. Acum se întorc spre impresar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nemaiauzit... nemaiauzit e totul. Viața poate fi înfiorător de oribilă, mai mult decât poate fi arta muzicii de grozavă. Va trebui să ne oprim cu voi, cu arta. (compozitorul și pianista râd cu lacrimi. Acum se întorc spre impresar și cântăreață) PIANISTA: Va trebui să gust din nou din starea asta de năluceală atunci când am să am o imagine completă. Spuneți pur și simplu, că nimeni nu spune acum deci: COMPOZITORUL: Asta-i grozav, că nimeni nu spune nimic, înregistrarea ca
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
grăbesc și care sunt săturate dinainte. Salata de roșii a fost amestecată, așă că chestia se întâmplă mai degrabă în vară, pe arșiță, după caz fructe naționale care cresc pe la noi, după caz nu din seră și așa mai departe... CÂNTĂREAȚA (se întoarce, dar imediat le arată din nou spatele): Cee? Ce fel de nuntă? Unde poate aici să existe ceva fără nuntă? Vreți acum să pretindeți înlăuntru vostru o nuntă normală? (Compozitorul și Pianista ridică fețele în sus pentru a
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nou spatele): Cee? Ce fel de nuntă? Unde poate aici să existe ceva fără nuntă? Vreți acum să pretindeți înlăuntru vostru o nuntă normală? (Compozitorul și Pianista ridică fețele în sus pentru a strânge răbdare, apoi pianista se repede la cântăreață) PIANISTA (cântăreței): Deci eu, dacă aș fi în locul tău de care nimeni nu are poftă, mi-aș face și eu o imagine în încrustare lemnoasă despre propria istorie. Dacă aș fi eu Cântăreața, aș distruge oribila polifonie în favoara unei
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Cee? Ce fel de nuntă? Unde poate aici să existe ceva fără nuntă? Vreți acum să pretindeți înlăuntru vostru o nuntă normală? (Compozitorul și Pianista ridică fețele în sus pentru a strânge răbdare, apoi pianista se repede la cântăreață) PIANISTA (cântăreței): Deci eu, dacă aș fi în locul tău de care nimeni nu are poftă, mi-aș face și eu o imagine în încrustare lemnoasă despre propria istorie. Dacă aș fi eu Cântăreața, aș distruge oribila polifonie în favoara unei voci solitare
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
strânge răbdare, apoi pianista se repede la cântăreață) PIANISTA (cântăreței): Deci eu, dacă aș fi în locul tău de care nimeni nu are poftă, mi-aș face și eu o imagine în încrustare lemnoasă despre propria istorie. Dacă aș fi eu Cântăreața, aș distruge oribila polifonie în favoara unei voci solitare cu o stilizare flaușată. Deci ca cântăreață m-aș ridica ca să cânt (declamă) Să cântăm cântatele cârpe fără de început Nu mai există acum opreliște Gândește, până când corzile vocale se uzează Mai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
tău de care nimeni nu are poftă, mi-aș face și eu o imagine în încrustare lemnoasă despre propria istorie. Dacă aș fi eu Cântăreața, aș distruge oribila polifonie în favoara unei voci solitare cu o stilizare flaușată. Deci ca cântăreață m-aș ridica ca să cânt (declamă) Să cântăm cântatele cârpe fără de început Nu mai există acum opreliște Gândește, până când corzile vocale se uzează Mai durează cu siguranță încă o jumătate de oră Până când tot rezervorul s-a golit E locul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
picior rece Trebuie să fie o vară O vară enorm de mare Totul putrezește așa repede Nu mai poți lăsa nimic să stea... (se întrerupe, pentru că nu se mai poate abține. Râde în hohote și o bate pe umeri pe cântăreață, care șocată tresare, mai înainte să revină în față) Deci, nu vă place, imaginea supraviețuitoare și ascunsă a unei cântărețe golite. COMPOZITORUL: Nici o teamă, suntem totuși în vara voastră, cu verdele ațâțâtor al pustiirii în spate, cu răcnetul sticlelor goale
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nimic să stea... (se întrerupe, pentru că nu se mai poate abține. Râde în hohote și o bate pe umeri pe cântăreață, care șocată tresare, mai înainte să revină în față) Deci, nu vă place, imaginea supraviețuitoare și ascunsă a unei cântărețe golite. COMPOZITORUL: Nici o teamă, suntem totuși în vara voastră, cu verdele ațâțâtor al pustiirii în spate, cu răcnetul sticlelor goale înlăuntru. Ne reflectăm cel mult ca imaginea micșorată și sfântă a voastră și vă bem mai departe fără să ne
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
se întoarce scurt): Un singur om vorbește din voi, un coșciug negru întunecat vă zidește împreună pentru trecerea voastră pe lumea asta. Dar lumea adevărata nu va mai permite nici un fel de munte de datorii de la voi odată și odată. CÂNTĂREAȚA (se întoarce scurt): Odată și odată o să trebuiască să apară o mică grămăjoară de rahat, înălțimea Schwab. PIANISTA: În spate este omorâtă o după-amiază de un roz dulce, ca un câine prea bătrân. COMPOZITORUL: În spate s-a aciuit o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
arată întrebător la fundul impresarului. Pianista dă din cap aprobator. Se repede la fereastră și îl împing pe impresar în afară. Un strigăt și bufnitura și din nou strigăte ale trecătorilor. Compozitorul și pianista bat din palme și râd destinși. Cântăreața strigă, Mecena sare în sus și începe agitat să se scarpine. Cântăreața se repede la fereastră și se uită în jos) MECENA: A... venit în moarte? CÂNTĂREAȚA: De la înălțimea asta... (către compozitor și pianistă) Sunteți... voi... sunteți...mda... COMPOZITORUL: Ce
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
la fereastră și îl împing pe impresar în afară. Un strigăt și bufnitura și din nou strigăte ale trecătorilor. Compozitorul și pianista bat din palme și râd destinși. Cântăreața strigă, Mecena sare în sus și începe agitat să se scarpine. Cântăreața se repede la fereastră și se uită în jos) MECENA: A... venit în moarte? CÂNTĂREAȚA: De la înălțimea asta... (către compozitor și pianistă) Sunteți... voi... sunteți...mda... COMPOZITORUL: Ce.. asta a fost sinucidere, nu-i așa? Sau un accident fantastic? PIANISTA
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nou strigăte ale trecătorilor. Compozitorul și pianista bat din palme și râd destinși. Cântăreața strigă, Mecena sare în sus și începe agitat să se scarpine. Cântăreața se repede la fereastră și se uită în jos) MECENA: A... venit în moarte? CÂNTĂREAȚA: De la înălțimea asta... (către compozitor și pianistă) Sunteți... voi... sunteți...mda... COMPOZITORUL: Ce.. asta a fost sinucidere, nu-i așa? Sau un accident fantastic? PIANISTA: Impresarul a căzut de la fereastră în urma unei disperări, sau? (Brusc Cântăreața și Mecena se liniștesc
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
A... venit în moarte? CÂNTĂREAȚA: De la înălțimea asta... (către compozitor și pianistă) Sunteți... voi... sunteți...mda... COMPOZITORUL: Ce.. asta a fost sinucidere, nu-i așa? Sau un accident fantastic? PIANISTA: Impresarul a căzut de la fereastră în urma unei disperări, sau? (Brusc Cântăreața și Mecena se liniștesc și se uită lung și fix înainte) CÂNTĂREAȚA (cu liniște de mormânt): A fost crimă, o crimă dublă de la spate. MECENA: De la spate... împins de la spate. (din nou se holbează o pereche la cealaltă lung și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Sunteți... voi... sunteți...mda... COMPOZITORUL: Ce.. asta a fost sinucidere, nu-i așa? Sau un accident fantastic? PIANISTA: Impresarul a căzut de la fereastră în urma unei disperări, sau? (Brusc Cântăreața și Mecena se liniștesc și se uită lung și fix înainte) CÂNTĂREAȚA (cu liniște de mormânt): A fost crimă, o crimă dublă de la spate. MECENA: De la spate... împins de la spate. (din nou se holbează o pereche la cealaltă lung și cu un aer victorios. Apoi Cântăreața pășește încet spre Compozitor și Mecena
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
se uită lung și fix înainte) CÂNTĂREAȚA (cu liniște de mormânt): A fost crimă, o crimă dublă de la spate. MECENA: De la spate... împins de la spate. (din nou se holbează o pereche la cealaltă lung și cu un aer victorios. Apoi Cântăreața pășește încet spre Compozitor și Mecena către Pianistă) PIANISTA: Aha, am ajuns deja acolo. Înstrăinarea absolută, pricinuită de contrariu. COMPOZITORUL (ridică mâna încet): Adio! PIANISTA: - Adio. (Cu gest de stăpână Cântăreața îl apucă pe Compozitor și îl trage în spate
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
la cealaltă lung și cu un aer victorios. Apoi Cântăreața pășește încet spre Compozitor și Mecena către Pianistă) PIANISTA: Aha, am ajuns deja acolo. Înstrăinarea absolută, pricinuită de contrariu. COMPOZITORUL (ridică mâna încet): Adio! PIANISTA: - Adio. (Cu gest de stăpână Cântăreața îl apucă pe Compozitor și îl trage în spate ) COMPOZITORUL (se oprește scurt, ridică mâna, tare): Lumea ne are din nou. (Cântăreața deschide o ușă, prin care se poate vedea dormitorul, îl împinge pe Compozitor înăuntru și închide ușa în spatele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
deja acolo. Înstrăinarea absolută, pricinuită de contrariu. COMPOZITORUL (ridică mâna încet): Adio! PIANISTA: - Adio. (Cu gest de stăpână Cântăreața îl apucă pe Compozitor și îl trage în spate ) COMPOZITORUL (se oprește scurt, ridică mâna, tare): Lumea ne are din nou. (Cântăreața deschide o ușă, prin care se poate vedea dormitorul, îl împinge pe Compozitor înăuntru și închide ușa în spatele ei. Mecena arată cu mâna întinsă către un alt dormitor) MECENA: Hai acum... (Pianista pășește încet spre ușă, o deschide și rămâne
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
acestui beteșug și a gustului nostru Îndoielnic, ne-am obișnuit să găsim și să proclamăm frumos tot ceea ce ne place. Fără Îndoială, vom ajunge În curând să-i reproșăm Pythiei că nu scoate sunete mai armonioase decât Glauke 1, (397) cântăreața care se acompania singură la chitară, că ea coboară În lăcașul profetic fără să se parfumeze, fără să Îmbrace veșminte de purpură și, În loc de scorțișoară, laudanum și tămâie, nu arde decât foi de dafin și făină de orz2. Nu vezi
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Sculptorul Ion Dimitriu - Bârlad - bunicul Margaretei Pâslaru. „Dragostea mea pentru artă se trage de demult, de la bunicul, sculptorul Ion Dimitriu - Bârlad, despre care intenționez să fac și un mini documentar - spunea recent într‐un interviu îndrăgita Margareta Pâslaru, marea noastră cântăreață a anilor 70 - 80, emigrată în America de peste 20 de ani. „Sunt foarte emoționată când vorbesc despre el, pentru că practic, eu am crescut în atelierul lui. Bunica picta în stil impresionist și în pauză îi cânta bunicului la pian piese
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
peste hotare. Sculptorul Marcel Guguianu, mare artist de renume mondial "s-a retras în Bârlad" cu un întreg Muzeu care-i eternizează numele dar și saltă municipiul în rang cultural. Să nu uităm că acesta a fost căsătorit cu marea cântăreață de operă Viorica Cortez - Guguianu și că artistul face cinste unei epoci culturale naționale. Alt artist plastic, Corneliu Vasilescu, cu reprezentant "comercial" în Stuttgart de mulți ani de zile, este evident recunoscut peste hotare, dar rămâne de-al nostru. Dintre
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]