5,695 matches
-
acestui titlu, „Păcatul neliniștii”, ce trimite la asceza părinților pustiei. Că marele poem al acestui volum este o „cântare a cântărilor” o spune însăși poeta: „Am scris primul cânt...” (p. 40). Neliniștea iubirii, apropos de titlu, este prezentă și în Cântarea cântărilor, și nu în sensul de păcat, ci de bucurie: „De dormit dormeam, dar inima-mi veghea” (5,2) pentru că Ea, cea din Cântare, singură recunoaște: „Sunt bolnavă de iubire” (5,8). În volumul Danielei Gifu iubirea dintre El și
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
titlu, „Păcatul neliniștii”, ce trimite la asceza părinților pustiei. Că marele poem al acestui volum este o „cântare a cântărilor” o spune însăși poeta: „Am scris primul cânt...” (p. 40). Neliniștea iubirii, apropos de titlu, este prezentă și în Cântarea cântărilor, și nu în sensul de păcat, ci de bucurie: „De dormit dormeam, dar inima-mi veghea” (5,2) pentru că Ea, cea din Cântare, singură recunoaște: „Sunt bolnavă de iubire” (5,8). În volumul Danielei Gifu iubirea dintre El și Ea
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
poeta: „Am scris primul cânt...” (p. 40). Neliniștea iubirii, apropos de titlu, este prezentă și în Cântarea cântărilor, și nu în sensul de păcat, ci de bucurie: „De dormit dormeam, dar inima-mi veghea” (5,2) pentru că Ea, cea din Cântare, singură recunoaște: „Sunt bolnavă de iubire” (5,8). În volumul Danielei Gifu iubirea dintre El și Ea e percepută ca un fel de ireversibilă predestinație: „De m-ar înrobi înnorarea/ tot te-aș chema” (p. 68). E aici dovada unirii
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
care mi-au copleșit de/ mult împotrivirea./ De va veni furtuna,/ sloboade-mă!” (p. 56). În dăruirea totală erotismul nu mai are înțeles de păcat, ci de virtute; cuplul, unitatea desăvârșirii, este generator al acestei iubiri, chiar fizice, virtuoase. În „Cântarea cântărilor” el o vede pe ea femeie și înger totodată: „Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, doi iezi care pasc printre asini. Până nu se răcorește ziua, până nu se-ntinde umbra serii, voi veni la
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
mi-au copleșit de/ mult împotrivirea./ De va veni furtuna,/ sloboade-mă!” (p. 56). În dăruirea totală erotismul nu mai are înțeles de păcat, ci de virtute; cuplul, unitatea desăvârșirii, este generator al acestei iubiri, chiar fizice, virtuoase. În „Cântarea cântărilor” el o vede pe ea femeie și înger totodată: „Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, doi iezi care pasc printre asini. Până nu se răcorește ziua, până nu se-ntinde umbra serii, voi veni la tine
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
de iubire. Lectura volumului arată că dragostea se cere celebrată, și odată cu ea și viața, pentru că dragostea este un eveniment al vieții, ceva care vine, survine (vine de sus) și, așteptat sau neașteptat, se cere sărbătorit. Așa vedem și în „Cântarea cântărilor”, unde ea declară: „Eu sunt a lui, a celui drag. Hai, iubitul meu, la câmp, hai la țară să petrecem” (7, 11-12); iar aici poeta (el, în dialogul poetic), cere: „să înceapă sărbătoarea/ vieții” (p. 30). La Daniela Gifu
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
iubire. Lectura volumului arată că dragostea se cere celebrată, și odată cu ea și viața, pentru că dragostea este un eveniment al vieții, ceva care vine, survine (vine de sus) și, așteptat sau neașteptat, se cere sărbătorit. Așa vedem și în „Cântarea cântărilor”, unde ea declară: „Eu sunt a lui, a celui drag. Hai, iubitul meu, la câmp, hai la țară să petrecem” (7, 11-12); iar aici poeta (el, în dialogul poetic), cere: „să înceapă sărbătoarea/ vieții” (p. 30). La Daniela Gifu, iubirea
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
mai e neliniștită: „Acum, cu zâmbetul/ prelung sub sărutarea/ ispititoare, ți-am întâlnit acea privire/ înmuiată în fericire. O/ strălucire ispititoare în/ care mă pierd plăcut. Mi/ s-a astâmpărat inima” (p. 104). Cam așa cum spune și ea, cea din „Cântarea cântărilor”, acum liniștită și sigură: „Eu al iubitului meu sunt, și el este al meu” (6, 3). *** Vorbeam de poemul ca drum și de surprizele acestuia. Parcurgând poemul de iubire, cititorul găsește multe perle pe care să le așeze în
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
e neliniștită: „Acum, cu zâmbetul/ prelung sub sărutarea/ ispititoare, ți-am întâlnit acea privire/ înmuiată în fericire. O/ strălucire ispititoare în/ care mă pierd plăcut. Mi/ s-a astâmpărat inima” (p. 104). Cam așa cum spune și ea, cea din „Cântarea cântărilor”, acum liniștită și sigură: „Eu al iubitului meu sunt, și el este al meu” (6, 3). *** Vorbeam de poemul ca drum și de surprizele acestuia. Parcurgând poemul de iubire, cititorul găsește multe perle pe care să le așeze în vistieria
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
vă speriați de moarte Ziua voastră e aproape, Zi din maiul înflorit, Cerul vrea să vă adape Flori pe piept din mal ivit. Cerul vrea să vă aducă Un omagiu de culori, Să se-audă-n văi și-n luncă Marșuri, vesele cântări. Bravi ostași ai țării mele, Dorobanți și roșiori, Cucerind redute grele. Voi ați fost învingători. Ziua Victoriei A fost un măcel, a fost o oroare, Au fost pagini roșii de gravă eroare, Te-ntrebi cu uimire de om cumpătat Ce
POEZII PATRIOTICE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350910_a_352239]
-
s-a născut în Sankt Petersburg pe vremea imperiului rus, în familia unui Arhiepiscopului ortodox rus. După Revoluția din Octombrie a emigrat și a locuit întâi la Berlin și apoi s-a stabilit în Franța. Repertoriul din exil a inclus cântări liturgice ale Bisericii Ortodoxe Ruse. Muzica este cea mai perfectă formă de comunicare între oameni. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române spunea într-o cuvântare a sa: „Se cunoaște faptul că muzica, în general, și muzica sacră în special, este izvor de
CORUL „TENEBRAE” (TENEBRAE CHOIR) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 702 din 02 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351640_a_352969]
-
alta, cărțile profetice, sapiențiale și poetice ale Bibliei, “întocmite - aflăm, de fiecare dată, din Nota asupra ediției - prin metoda comparativistă...în osteneala de a restaura prezența și autoritatea Septuagintei în tradiția biblică ortodoxă (românească)”. Astfel, în anul 1998, am primit Cântarea Cântărilor (“Poetului Eugen Dorcescu și iubirii sale pentru limba română, cu îmbrățișare. Bartolomeu al Clujului. August 1998”) și, cred, Cartea lui Iov (apărută la Editura Anastasia, fără an). În 1999 - Cartea profetului Isaia (“Domnului Eugen Dorcescu, cu cele mai bune
DIN AMINTIRILE UNUI SCRIB. CUM AM LUCRAT LA VERSIUNEA BARTOLOMEU VALERIU ANANIA A SFINTEI SCRIPTURI de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 701 din 01 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351632_a_352961]
-
cărțile profetice, sapiențiale și poetice ale Bibliei, “întocmite - aflăm, de fiecare dată, din Nota asupra ediției - prin metoda comparativistă...în osteneala de a restaura prezența și autoritatea Septuagintei în tradiția biblică ortodoxă (românească)”. Astfel, în anul 1998, am primit Cântarea Cântărilor (“Poetului Eugen Dorcescu și iubirii sale pentru limba română, cu îmbrățișare. Bartolomeu al Clujului. August 1998”) și, cred, Cartea lui Iov (apărută la Editura Anastasia, fără an). În 1999 - Cartea profetului Isaia (“Domnului Eugen Dorcescu, cu cele mai bune doriri
DIN AMINTIRILE UNUI SCRIB. CUM AM LUCRAT LA VERSIUNEA BARTOLOMEU VALERIU ANANIA A SFINTEI SCRIPTURI de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 701 din 01 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351632_a_352961]
-
mai desparte de sufletul său. În timp ce doarme, mănâncă, bea, muncește, mireasma rugăciunii se răspândește din sufletul său. De acum înainte nu se mai roagă în anumite momente, ci mereu. Mișcările minții curățite sunt glasuri tăcute care cântă, în taină, o cântare Celui nevăzut” - spune Sf. Isaac Sirul. Iar pelerinul ne mărturisește: „M-am învățat atât de bine cu rugăciunea inimii, încât o lucram neîncetat, iar, în cele din urmă, am simțit că mergea de la sine, fără nici o lucrare din partea mea; rugăciunea
INTERVIU CU Î.P.S. ACAD. PROF. UNIV. DR. IRINEU POPA – ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ŞI MITROPOLITUL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346423_a_347752]
-
a răsădit azi-noapte pentru mine si-s albe-dalbe, reci fiori! M-am aplecat spre-a florilor volute înfiorat de-al nopții nesomn greu și-am înțeles că nu-s decât fantasmă. că-n albul lor sunt afundat doar eu Doream cântări venite din lumină din aurore boreale de mister din vis de stea polară și preaplină ce atârna pe colțul meu de cer. Și-n dimineața asta-mi răsăriră flori la geamul meu cu aurore boreale erau cântări cu ochi ce
ŞI-N DIMINEAŢA ASTA de LEONID IACOB în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346671_a_348000]
-
friguroasă de toamnă, și văzând atât de mulți cerșetori, am scris poezia: Mai sunt cerșetori în lumea asta,/ mai sunt cerșetori în orașul meu!/ Cu trupuri despuiate,/ lipite de asfaltul rece,/ cu mâini întinse,/ cântând Aria cerșetorului ... / Tristă le e cântarea,/ trist e să-i privești cerșind!/ Se-ntunecă strada cu trecători,/ se-ntunecă sufletul meu... Luați acești triști oameni,/ încălziți-le trupurile, sufletele!/ Ce falsă-i fericirea/ cât timp mai sunt cerșetori/ în lumea aceasta,/ cât timp mai sunt cerșetori
MAI SUNT CERŞETORI ÎN LUMEA ASTA! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346708_a_348037]
-
cum nu mi se-arată“. - Quo vadis?). Captiv între cele două lumi, visează un timp al eliberării , al atingerii seninătății înțelepciunii (,, Să se adape iarăși la Sursa Înțelepciunii”.- Captivul). Iubitei astrale, îi închină un poem ce amintește întru câtva de Cântarea Cântărilor (,,În fiecare ceas, / În fiecare zi,/ În fiecare noapte,/ Zâmbetul tău,/ Blândețea ta,/ Parfumul tău/ Rămân în sufletul meu“.- Parfumul Amintirii), dar care este în fapt un altfel de cântec ce nu are, de data aceasta, nimic din vraja
VASILE BURLUI-UN POET REMARCABIL de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350981_a_352310]
-
nu mi se-arată“. - Quo vadis?). Captiv între cele două lumi, visează un timp al eliberării , al atingerii seninătății înțelepciunii (,, Să se adape iarăși la Sursa Înțelepciunii”.- Captivul). Iubitei astrale, îi închină un poem ce amintește întru câtva de Cântarea Cântărilor (,,În fiecare ceas, / În fiecare zi,/ În fiecare noapte,/ Zâmbetul tău,/ Blândețea ta,/ Parfumul tău/ Rămân în sufletul meu“.- Parfumul Amintirii), dar care este în fapt un altfel de cântec ce nu are, de data aceasta, nimic din vraja stării
VASILE BURLUI-UN POET REMARCABIL de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350981_a_352310]
-
Efigie sculptată-n veșnicie - N-o îngrădește timpul și hotarul: Cerchează renumit era cobzarul Cu har învăluit în armonie. Plângea tristețe multă și amarul- Turna în cântec foc și melodie; Un iureș avântat de veselie- Truver de vreme veche cronicarul. Cântarea lui prin timp uitat învinge - Cânta la zile mari - la Înviere Și la Crăciun - pe zare-ncet când ninge, Și te purta cu el în alte sfere, Iar melodia încă nu se stinge, Răsună-n neuitare și tăcere. Adrian Simionescu
RAPSODUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351056_a_352385]
-
jigănii, îngălbenite gânduri din iatac. Orfeu își plânge iar pe-a toamnei strună iubita lui plecată în Infern și văd prin înserarea verde-brună cum gâlgâie destinul toamnei tern. Cu aripi bete trece-acum prin strune Un alt Orfeu , un alt Orfeu, Cântările-i sunt spumegări nebune... Eu sunt Orfeu...Orfeu...Orfeu Comănești, 30 sept..2013 Leonid IACOB Referință Bibliografică: orfeu / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1006, Anul III, 02 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate
ORFEU de LEONID IACOB în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345655_a_346984]
-
buza-ți răsfrângeai A alintare... Mi-a fost greu să te prind, Să te conving... Azi, Deși timpul, Semnele trecerii și-a încrustat, Ești încă tânără și proaspătă, Ești visătoare și frumoasă, Ești căprioara îmblânzită, Sau nimfă ești, a cărei cântare, Înfioară pădurea și macii, Încărunțiții brazi îi înfioară. Pașii tăi mlădioși Sufletul amorțit mi-l răscolesc. Când noaptea o să coboare, Voi lăsa ușa deschisă Și-am să te - aștept Pe patul așternut cu flori. În așteptare, de dor... Mi te
CĂPRIOARA FUGARĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 841 din 20 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345670_a_346999]
-
personalităților de talie națională, care și-au purtat pașii prin sălile seminarului, pentru a le împărtăși elevilor cunoașterea și tainele dobândirii spiritualității supreme, nu ne este cunoscut nouă, celor care doar am trecut pe lângă acea clădire plină de har, auzind cântări bisericești și încercând să ne închipuim, poate, viața în Lăcașul apropiat de Dumnezeu. Aici intervine cu generozitate domnul profesor Țuțuianu; toate generațiile trecute prin școala în cauză se regăsesc în capitolul SERIILE DE ABSOLVENȚI ALE SEMINARULUI, apoi directorii școlii și
MIHAI ŞTIRBU de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345715_a_347044]
-
la Sibiu. Relația dintre ei s-a înfiripat când erau căsătoriți, ea cu Lazăr Triteanu, care a devenit apoi episcop de Roman, el cu mai sus pomenita Hortensia Cosma. Veturia era fiica preotului Zevedei (Zacheiu) Mureșan din Sebeș, care, în afară de cântările bisericești, prețuia și cultiva cântările mirene. Apropierea de muzică a transmis-o și celor trei copii care cântau la instrumente diferite. La pian cânta băiatul cel mai mare - Octavian, la vioară Veturia, iar băiatul cel mai mic (Pompiliu - pare-se
IUBIRILE SCRIITORILOR 2 de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345704_a_347033]
-
s-a înfiripat când erau căsătoriți, ea cu Lazăr Triteanu, care a devenit apoi episcop de Roman, el cu mai sus pomenita Hortensia Cosma. Veturia era fiica preotului Zevedei (Zacheiu) Mureșan din Sebeș, care, în afară de cântările bisericești, prețuia și cultiva cântările mirene. Apropierea de muzică a transmis-o și celor trei copii care cântau la instrumente diferite. La pian cânta băiatul cel mai mare - Octavian, la vioară Veturia, iar băiatul cel mai mic (Pompiliu - pare-se cel mai înzestrat), cânta la
IUBIRILE SCRIITORILOR 2 de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345704_a_347033]
-
într-un oraș (Hermannstadt) dominat de muzicieni notorii, G. Dima, Hermann Heinrich, Augustin Benea, Iulius Schoffer, Viktor von Heldenburg etc., sau de soliști vocali precum Lucia Cosma, Delia Olariu, Elena Cuntan, Ștefan Marcus. De altfel Reuniunea Română de Muzică și Cântări, orchestra și cor, director fiind Artur Stubbe (din Germania), iar dirijor, Alfred Novak, devenise, alături de formațiile comunității germane, notorie în oraș și împrejurimi. În martie 1909, când Societatea Studențească ,,Petru Maior’’ din Budapesta organizase un spectacol extraordinar, având-o ca
IUBIRILE SCRIITORILOR 2 de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345704_a_347033]