2,562 matches
-
când m-am gândit ce moacă distractivă o să faci când o să mă vezi la ușă și-o să-mi auzi propunerea m-a apucat râsul... Și nu m-am înșelat, după cât se vede. Nu vrei să vii cu mine... Ești o cârpă! Hai măcar să tragem o dușcă, să sărbătorim! Se trânti pe jos, în mijlocul holului, așezându-se turcește. Abia atunci observă Eduard că Anda ținea strâns într-o mână o sticlă de vin roșu. — Hai, nu mai sta, adu niște pahare să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să sărbătorim! repetă ea, cu o privire sticloasă. — Ce să sărbătorim, Anda? Nu avem nimic de sărbătorit! încercă Eduard să o potolească. — Ei, na! Sărbători sunt câte poftești dumneata! Sărbătorim ploaia de-afară, sărbătorim Ziua Tineretului, sărbătorim că ești o cârpă! Câte altele nu sunt de sărbătorit! Hai, adu pahare, nu mai sta! îi porunci, cu ochii strălucind amețiți. — Mai bine-ți fac o cafea, se oferi Eduard, îngrijorat de-a binelea. Mi-ar prinde și mie bine, am băut cam
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pustiu, al Spitalului cu pereții scorojiți și cu uși întredeschise din cauza broaștelor defecte. Într-un târziu, începu agitația tot mai multora din personalul de serviciu: veniră repejor și degrabă o îngrijitoare în halat de un alb-murdar, cu T-ul și cârpa de șters mozaicul și linoleum-ul de pe jos, o asistentă cu chip somnoros și nemulțumit de viață, apoi, asistenta cea în vârstă, mișcându-se lent, cum o învățase îndelungata sa experiență pe linie profesională... Din cadrul ușilor, deschizându-se, rând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Baroane! Să ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul și hrisoavele mele scrise pe cojoc, și tu zdrențele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie ... Scrie Ștefan? Nu scrie! ... Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! ... Păi ce scrie pe cârpele tale? Degetele șterse de sânge? Mi-a ieșit o floare-n grădină, ca o pasăre rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ți-ai pus labele pe ea și s-a uscat ..." Marius ridică privirile. Plutonul lui Felix terminase instrucția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
târziu, țârâitul strident al telefonului îl scoate din concentrarea gândurilor sale. Grăbit, stinge țigara in scrumiera ce aproape că dă pe dinafară și încearcă să se ridice din fotoliul unde stătuse până atunci. Nu reușește. Genunchii deveniseră moi ca o cârpă. Mai simțise senzația asta pe front, când un brand explodase pe neașteptate în apropierea lui. Aproape că se aruncă asupra receptorului. Cunosc numele unui participant la răpire, Gicu Matolea zis "Șiș". Pește și uneori traficant de cocaină. Știu și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
chipurile multora dintre ei vor dispare, dar deocamdată acești oameni obișnuiți, obligați de mașinăria infernală a războiului să ucidă alți oameni, reiau bucuroși activități de mult uitate. Râd, glumesc, își spală efectele, citesc sau scriu acasă. Câțiva încropesc din niște cârpe ceva ce închipuie o minge și pornesc cu chiote și strigăte vesele o partidă de oină, spre amuzamentul celor care se îmbulzesc bucuroși să privească. Și toate acestea printre ruine, mașini distruse, cratere de bombe și mirosul parșiv al morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îl șterge cu atenție către cel oprit lângă el. Ce e, Romulus? Am primit o scrisoare de la soție. Se așează lângă locotenent fără să spună nimic iar tăcerea lui gravă previne pe Marius de frământarea celuilalt. Pune deoparte arma și cârpa plină de ulei. Și? Vești rele? Păi...ezită un moment, apoi continuă neliniștit. Nu, dar nici bune. Îmi scrie că la Constanța, rușii au făcut liste cu românii de etnie germană. Au trecut și pe la noi acasă iar acum Ileana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
taftaua-n falduri minte./ Primește-mă-mbrăcată, așa cum sunt, cu bube/ Pe piept și pe picioare, oh, linge-le chiar, tristă,/ Stoarce-mi cu limba moale puroaiele heruve,/ Strânge-mi din coate coaje, păstrează-le-n batistă./ Și-abia apoi aruncă-ți cârpele de pe tine,/ Freacă-ți sânii și curul de carnea-mi putrezind./ E-n mine și un diavol, iubito și un sfânt./ De aceea în amurguri, ți-e-atât de drag și bine/ Să-ntingi ca-ntr-o tigaie murdară pofta-ți rea
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
plăcere sadică. Și după ce Petrică m-a umplut bine cu noroi (și asta a făcut-o la îndemnurile tale diabolice, el singur mi-a povestit mai pe urmă) v-ați ridicat amândoi și m-ați lăsat singură ca pe-o cârpă murdară de care ți-ai șters picioarele. Și mai pretindeai ulterior și pretinzi și acuma că mă iubeai în clipele acelea. Ei! Ce zici de asta? Chiar și un om care nu iubea n-ar fi tolerat să fiu terfelită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și eu? Nu cumva își omorâse și copilul? Nu trebuia pentru asta să-l arunce într-o copcă pe un râu înghețat, ca Margareta din Faust, ci era suficient să-i facă o baie și să-l uite pe niște cârpe ude, cum făcuse una din cartier. A răcit, a făcut pneumonie, se întîmplă, mai răcesc copiii, mai mor... Bineînțeles că pruncucigașa nu pățise nimic și nici nu înnebunise... Îmi venii în fire și vrusei să intru înăuntru, dar Sibi tocmai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din Italia și i-au trimis-o cu avionul, așa într-o cutiuță specială... Stătea și ea, săraca, în cutiuța aceea. Noi o să prindem acum una din salcîm..." Și bunicul îmi spuse ce aveam de făcut. Aprinse un mototol de cârpe pe care îl agită să scoată fum, îl legă de vârful unei prăjini care avea ceva mai jos un fel de căciulă mare din sită și îmi dădu toată chestia asta să mă urc cu ea pe scară. Văzui roiul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
oamenilor vorbesc fără să spună nimic. Le place să pronunțe cuvinte, dar nu asculta răspunsurile. Mi se pare o prostie. Dacă ești mic, nu înseamnă că n-ai nimic important de exprimat. (Puse ceașca de-o parte și luă o cârpă pentru a șterge urmele de cacao de pe bărbia fetiței. Simți osul mandibulei sub pielea întinsă.) Oho, zise ea surâzând. Acum că bărbița e curată, nu mai are aceeași culoare cu restul și va trebui să continui. Altfel nu se asortează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mandibulei sub pielea întinsă.) Oho, zise ea surâzând. Acum că bărbița e curată, nu mai are aceeași culoare cu restul și va trebui să continui. Altfel nu se asortează. Scoase puțină apă sterilizată dintr-un săculeț deja desfăcut și udă cârpa, cu care șterse praful, jegul și ultimele picături de cacao de pe fața fetiței. Deși rămăsese cuminte pe scaun, ochii ei albaștri se fixară pe Ripley de parcă acum o vedea pentru prima oară. Femeia fu cuprinsă de o bucurie nestăpânită. ― Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
rămăsese cuminte pe scaun, ochii ei albaștri se fixară pe Ripley de parcă acum o vedea pentru prima oară. Femeia fu cuprinsă de o bucurie nestăpânită. ― Nu-mi vine să cred că aici se găsește, o fetiță, declară înainte de a examina cârpa. Stratul de praf este atât de gros că am putea săpa șanțuri în el. (Se apropie pentru a studia fața emaciată.) Ba da, este chiar o fetiță. Și este frumoasă. Ripley se întoarse pentru a fi sigură că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
privire către meditehă. Și cum știu dacă un tip e pe alternativ sau continuu? ― La fel de simplu cum afli dacă e cu pânze sau cu aburi. În cazul tău, de exemplu, sare-n ochi. Era mai bine să fi luat altă cârpă decât să încerce să o spele pe prima. Ripley curăța acum mânuțele fetiței înlăturând jegul acumulat între degete și sub unghii. Astfel apărea pielea roz, iar ea nu înceta să-i vorbească. ― Nu știu cum ai reușit să rămâi în viață când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
direct în closet, transformând băile etajelor inferioare în delicioase săli de prezentare a vinetelor, conopidei și verzei dulci. Nepoata ei de la demisol bombarda holul cu semințe și chiștoace. Cât despre chiriașii de la scara B, ei își trimiteau periodic chiloții și cârpele murdare ca flote de submarine pornite în recunoaștere (și, inevitabil, eșuate) în țevile de canalizare. Tot de la scara B veneau și proiectilele aeriene, dar de la garsoniera ultimului etaj, locuită de-un cuplu de țigani cu ochi verzi. Flăcăii nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
puneai acasă bancnotele în plicuri, și nu mai rămânea nimic: „ÎNTREȚINERE“, „MÎNCARE“, „CURENT“, „DIVERSE“. La „DIVERSE“, puteai fi sigur că răsare o belea când ți-e lumea mai dragă: coloana de apă rece spartă, burlanele crăpate, haznaua înfundată cu ziare, cârpe și mâncare stricată, canalizarea bubuind în pivniță. Nu eram profesori, ci administratori de bloc, sudori, zidari, mecanici, tinichigii, fochiști. Lucram fără mănuși, opream apa, spărgeam zidul, cârpeam găurile din țevi cu ziare și ipsos, așa cum învățasem de la părinții noștri. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rulate-n perete deasupra geamurilor și lăsate vara, să țină răcoare). Se evaporaseră șanurile de la pantofi (cu arcurile lor groase, ca niște mânere), andrelele (nu vă puteți imagina ce se făcea cu ele, în afară de tricotat), „burleții“ (niște suluri umplute cu cârpe și cusute, care se îndesau iarna între geamuri, să blocheze curentul). Cineva ștersese din memorie și de pe galantare tenișii chinezești (albi, cu talpa verde, optimistă, făcuți să dureze o viață) și „pâslarii“ (niște papuci maro-cadrilați în formă de gheată, închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de „Cico“ și „Fru-Cola“ strânse pe balcon, auzeai răcnetele blocurilor la meciurile de fotbal Steaua-Dinamo (era obligatoriu să ții cu una din echipe), puneai pe cap fesul roz cu bumb alb sau încălțai ghetuțele de lac, proaspăt lustruite cu o cârpă de praf. Din cartier mai răsăreau grădinile de zarzavaturi din dreapta și stânga scării, defilările pe alei, conduse de tovarășul Fernolendo (de 23 august și 30 decembrie, își înfigea tricolorul în ghiveci pe balcon), serile pe întuneric, privind pe geam bezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și nici nu tropotea din pantofii ăia cu cataramă, butucănoși ca un vapor, care te întâmpinau în filme sau fotografii. Își făcea apariția într-un pulover subțire, bleu, prin care-i curgeau sânii și se plimba desculță pe parchet, cu cârpele și sticluța de spirt. Când ștergea geamurile, se ridica pe-un taburet alb, îi observai călcâiele negre și gambele puternice, încordate. Doamna Ioana apuca fiecare obiect, îl ștergea de praf, de pete, de pufi, de orice ar fi avut, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
plesnea altă conductă. Găurile erau cârpite cu niște cuie mai mari, înfășurate în iarbă uscată (instalatorii îi ziceau „cânepă“: „Ai adus cânepa?“, „Păi cum vrei să-ți închidem spărtura, tataie, dacă n-ai cânepă?!“). Spărturile se astupau cu ziare și cârpe, peste care se turna prenadez sau, dacă aveai noroc să fi cumpărat din timp materialele, un amestec de ipsos cu ciment. „Cânepa“ se mai folosea și la gaze, nu-ți făcea nimeni sudură sau lipituri, țevile se închideau cu pastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de incendiu care urca nu se știe unde. Lumina bătea pieziș, în unghiuri deformate, închipuite de cine știe ce arhitecți grijulii. Zidurile supraâncărcate cu trandafiri agățători, uscați sau doar adormiți, filtrau zgomotele străzii: auzeai uneori sunete, dar parcă moi și căptușite cu cârpe ude. Scara era tubulară, metalică, așa cum apar în filme; un copil ar fi putut lesne trece pe-acolo. Înăuntru, pereții se înfășurau prietenos în jurul construcției. Tablourile fuseseră alese cu gust, nu întâlneai reproduceri după Ali-Baba sau poze cu Sovata. Deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
intrau băieții în mintea ta cât ai bate din palme. Nu-ți mai spun ce se-ntâmpla când trăgeai dimineața draperiile. Materialul prisosea, Economiștii nu duceau lipsă de suporturi pentru fotocaină. Până în secolul 19, cărțile se făceau din resturi de cârpe și din țesătură: erau considerate mai rezistente la timp. Abia mai târziu a apărut celuloza, care necesita însă prelucrări și restaurări repetate, pentru că era sensibilă la o grămadă de factori: temperatură, lumină, umiditate. N-ai fi putut obține același efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un moment dat, ajunsesem să cred că se va repezi la mine... Pariem că știu la ce vă gândiți? Vă gândiți: „Să zicem că nu trebuie bătut, în schimb poate fi înăbușit, în somn, cu o pernă sau cu o cârpă udă, ba chiar ar trebui...“ Vă e scris pe față că gândiți așa, chiar în clipa asta. — Niciodată nu m-am gândit la așa ceva! spuse prințul cu dezgust. — Nu știu, astă-noapte am visat că m-a înăbușit cu o cârpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cârpă udă, ba chiar ar trebui...“ Vă e scris pe față că gândiți așa, chiar în clipa asta. — Niciodată nu m-am gândit la așa ceva! spuse prințul cu dezgust. — Nu știu, astă-noapte am visat că m-a înăbușit cu o cârpă udă... un om... ei bine, am să vă spun cine: închipuiți-vă, era Rogojin! Ce credeți, poate fi un om înăbușit cu o cârpă udă? — Nu știu. — Eu am auzit că se poate. Bine, să lăsăm asta. De ce-oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]