1,865 matches
-
În atmosfera groasă a zilei cei de azi. De ce se-ntîmplă toate, așa cum se întîmplă, Cine mi-a spune-o oare? - E plan, precugetare, În șirul orb al vremei și-a lucrurilor lumei? Sau oarba întîmplare fără-nțeles și țintă E călăuza vremei? Putut-a ca să fie Și altfel de cum este tot ceea ce esistă, Sau e un trebui rece și neînlăturat? Și dacă trebui toate să fie-așa cum sunt, Ce legi urmează vremea - Cu ce drept ea apasă O ginte ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
spațiu înconjurat de tarabe, de comedianți și de gură-cască, de vânzători și de hoți, iar Omar văzu de departe roata unei comedii de bâlci, apoi căluții de ghips, prinși cu lanțuri, ai altui carusel de distracții și i se adresă călăuzei: — Vezi, pis, iarăși cai, dintre toate astea, aproape că nu se mai poartă nimic! Nu sunt tobogane de apă, nici jocuri mecanice și nici tonomate pentru fotografii. E un târg de pe vremea mea. Un cerșetor cu acordeonul, care stătea pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cursul călătoriilor mele. De câte ori, ajungând într-un sat, am văzut oamenii strânși laolaltă și, înspăimântați, pentru că o familie tocmai fusese devorată de fiarele acelea sălbatice! De câte ori, voind s-o iau pe un anume traseu, am fost întors din drum de către călăuze pentru simplul motiv că leii tocmai sfâșiaseră o întreagă caravană! S-a întâmplat chiar ca o singură astfel de fiară să atace un detașament de două sute de călăreți înarmați și să omoare cinci-șase dintre ei înainte de a bate în retragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
merinde și daruri. Eram însoțiți de gărzi călărind pe cămile, care să ne apere de-a lungul călătoriei, și de călăreți pe cai, care aveau să facă la porțile Saharei cale-ntoarsă. Mai era nevoie de conducători de cămile și de călăuze experimentate, cât și de slugi în număr suficient de mare pentru ca solia să pară importantă în ochii gazdelor. Cortegiului oficial i se alăturaseră, după ce îi ceruseră voie unchiului meu, mai mulți neguțători cu mărfurile lor, înțelegând să profite atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
noastră. Duceau un mesaj din partea unui senior ale cărui pământuri se aflau la apus de drumul nostru. Aflase că ambasadorul regelui din Fès trecea prin regiune și ținea cu orice preț să-l întâlnească. Khâli ceru informații de la una din călăuze, care îi spuse că ocolul ne va întârzia cu cel puțin două săptămâni. Așadar se scuză pe lângă soldați, spunându-le că un trimis al sultanului nu putea face vizite seniorilor care se aflau în afara drumului, cu atât mai mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ca să-i scoți la liman. Va trebui să jertfești totul pentru ca această călătorie să se încheie cu demnitate. Am fost nevoit, de cum am ajuns la primele oaze, să înlocuiesc trei cămile bolnave, să reînnoiesc proviziile, să plătesc serviciile a două călăuze care urmau să ne părăsească la Segelmesse, să împart câțiva dirhami soldaților ca să le fac popasul mai plăcut și să-i potolesc până la popasul următor, să ofer câteva daruri mai-marilor locului care ne găzduiau, totul folosindu-mă doar de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
chioșcuri goale, nepopulate fu întrerupt de mănunchiul de lumini de la colțul imediat următor. La un radio se auzea muzică de percuție; bărbații stăteau afară bând cafea din cești mici și ceai din pahare. Mahmud răsuflă ușurat. Se simțea ca acasă. Călăuza intră, iar Mahmud o urmă. Ajunse la o masă la care stătea singur un bărbat. Călăuza dădu rapid din cap și plecă la fel de repede. Nu scosese nici un cuvânt de la început până la sfârșit. Mahmud nu îl recunoscu pe bărbatul de la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se auzea muzică de percuție; bărbații stăteau afară bând cafea din cești mici și ceai din pahare. Mahmud răsuflă ușurat. Se simțea ca acasă. Călăuza intră, iar Mahmud o urmă. Ajunse la o masă la care stătea singur un bărbat. Călăuza dădu rapid din cap și plecă la fel de repede. Nu scosese nici un cuvânt de la început până la sfârșit. Mahmud nu îl recunoscu pe bărbatul de la masă. Era prea tânăr, mai tânăr decât Mahmud. — Îmi pare rău, poate că s-a făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de un centru de viață și de acțiune". Șeful Statului, spune el într-o cuvântare din 10 februarie 1935, radiodifuzată pentru alegerile prezidențiale, a încetat de a mai fi un președinte decorativ și inert, devenind "un adevărat Șef al Statului, călăuza activă a națiunii, responsabil pentru destinele sale". Cel mai bun, pentru a împlini o asemenea înaltă funcțiune, "nu este necesarmente cel mai virtuos, nici cel cu mai mult talent, nici cel mai cult, nici cel mai puternic, nici cel mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
om la tăiat porcul, e Ignatul. De Crăciun ne aduce fel de fel de bunătăți, are o bucătăreasă pe cinste, o să vezi și dumneata. Aicea suntem ca o familie... S-a întâmplat de au plecat deodată câțiva redactori buni, și Călăuza Bucureștiului și Adevĕrul ne cam înțeapă că nu mai avem oameni... Încă o dată, bine-ai venit, adăugă, puțin contrariat că străinul nu răspunde, nu reacționează și, mai ales, nu mai pleacă. Se sculă, îi deschise ușa și se înclină politicos
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să spui că sfatul meu nu a fost înțelept? Exact! Intelectualii nu erau pregătiți. La ieșire erau așteptați. Adică cum așteptați? Fiind noapte, primii care au ieșit din înghesuială ca din turbinca lui Ivan, din cauza întunericului, fără faruri și fără călăuză, au mers tot înainte ca Vodă prin lobodă, spre miazăzi. Și ce s-a întâmplat? Aceștia, curioși din fire, după ce au trecut cu multă precauție printr-o poartă mai înaltă decât Casa Poporului, pe frontispiciul căreia era fixat un basorelief
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Porunci să se pregătească pentru ei cel mai bun cort, și sclavii și fiii lui îi îngrijiră zi și noapte, într-o disperată luptă pentru a reuși, împotriva oricărei logici, să-i mențină în viață. Fără cămile, fără apă, fără călăuze și fără să aparțină vreunei rase din deșert, părea un miracol al Cerului că reușiseră să supraviețuiască apăsătorului și pătrunzătorului siroco din ultimele zile. Din câte putuse înțelege, rătăciseră fără țintă mai mult de o săptămână printre dune și terenuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ajunge să știe cât este de adânc și de plin de morți și violență. încercă, de asemenea, să înțeleagă motivele care îl împinseseră pe Mubarrak să încalce una dintre cele mai sfinte tradiții targuí și nu găsi nici unul. Era o călăuză a deșertului; o călăuză bună, fără îndoială, dar o călăuză targuí avea datoria să se angajeze doar ca să îndrume caravanele, să caute urmele vânatului sau să-i însoțească pe francezi în ciudatele lor expediții în căutare de amintiri ale strămoșilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
este de adânc și de plin de morți și violență. încercă, de asemenea, să înțeleagă motivele care îl împinseseră pe Mubarrak să încalce una dintre cele mai sfinte tradiții targuí și nu găsi nici unul. Era o călăuză a deșertului; o călăuză bună, fără îndoială, dar o călăuză targuí avea datoria să se angajeze doar ca să îndrume caravanele, să caute urmele vânatului sau să-i însoțească pe francezi în ciudatele lor expediții în căutare de amintiri ale strămoșilor. Niciodată, sub nici o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de morți și violență. încercă, de asemenea, să înțeleagă motivele care îl împinseseră pe Mubarrak să încalce una dintre cele mai sfinte tradiții targuí și nu găsi nici unul. Era o călăuză a deșertului; o călăuză bună, fără îndoială, dar o călăuză targuí avea datoria să se angajeze doar ca să îndrume caravanele, să caute urmele vânatului sau să-i însoțească pe francezi în ciudatele lor expediții în căutare de amintiri ale strămoșilor. Niciodată, sub nici o formă, un targuí nu avea dreptul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-l aștepta. Aștepta, în schimb, întrebarea: — De ce-ai făcut-o? — M-a obligat căpitanul Postului Militar din Adoras. — Nimeni nu poate obliga un targuí să facă ceea ce nu dorește... — De trei ani lucrez pentru ei. Nu puteam refuza. Sunt călăuza oficială a guvernului. — Ai jurat, ca mine, să nu lucrezi niciodată pentru francezi... — Francezii au plecat... Acum suntem o țară liberă... Pentru a doua oară în câteva zile, doi oameni diferiți îi spuneau același lucru și își dădu seama dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un nou interes. Trăise destui ani în Sahara pentru a ști să prețuiască un om care străbătuse „pământurile pustii“ și se întorsese. Cei ca el se puteau număra, din Maroc până în Egipt, pe degetele de la o mână, și chiar Mubarrak-ben-Sad, călăuza oficială a postului, pe care el îl socotea unul din cei mai buni cunoscători ai nisipurilor și ai terenurilor pietroase, recunoștea că nu îndrăznise să facă așa ceva. „Dar cunosc pe cineva, îi mărturisise o dată, în timpul unei lungi expediții de recunoaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să-i pună o grenadă sub pat. — De ce-ai avea nevoie? întrebă fără să se întoarcă, străduindu-se ca vocea lui să nu trădeze nici o promisiune. — Un camion, un jeep și cinci oameni. O să-l iau și pe Mubarrak-ben-Sad, călăuza targuí. Și-o să am nevoie de cămile. — Cât timp? — Patru luni. Dar am ține legătura prin radio o dată pe săptămână. Acum îl privi în ochi. — Nu pot obliga pe nimeni să te însoțească. Dacă nu te întorci și povestea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vorbesc cu oamenii mei. Răspunse cu un gest la salutul său, închise casa de bani și rămase nemișcat, cu picioarele pe masă, contemplând harta. Surâse abia perceptibil, satisfăcut că acceptase propunerea. Dacă lucrurile ieșeau rău, pierdea șase oameni și o călăuză targuí, pe lângă două vehicule. Dar nimeni nu avea să-l condamne pentru ceva ce până la un punct părea normal pe acele meleaguri. Patrule care dispăreau pentru veșnicie erau multe, căci era de-ajuns o greșeală a călăuzei, o pană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
oameni și o călăuză targuí, pe lângă două vehicule. Dar nimeni nu avea să-l condamne pentru ceva ce până la un punct părea normal pe acele meleaguri. Patrule care dispăreau pentru veșnicie erau multe, căci era de-ajuns o greșeală a călăuzei, o pană de motor sau un ax rupt pentru ca o simplă expediție de rutină să devină o tragedie, fără șanse de supraviețuire. De fapt, pe asta se miza, când erau trimise la Adoras toate scursorile din cazărmile și pușcăriile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ele - sublinie intenționat - , în care acești soldați trebuie în primul rând să-și facă datoria, pentru că e în joc onoarea armatei din care fac parte. Faptul că ați permis ca un beduin să omoare un căpitan și pe una din călăuzele noastre, să dezbrace soldații și să fie însoțit de un locotenent prin deșert înseamnă discreditarea dumneavoastră ca militar și a mea ca maximă autoritate în provincie. Locotenentul Razman încuviință în tăcere și își stăpâni pe cât putu un frison, pentru că uniforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vedea cu ochii în depărtare, și în acel moment, Gacel Sayah, inmouchar din stirpea Kel-Talgimus, supranumit de ai săi Vânătorul, își dădu seama că era prima ființă umană care întâlnea rămășițele „Marii Caravane“. Fâșii de pânză acopereau pe alocuri corpurile călăuzelor și ale conducătorilor caravanei, mulți dintre ei își strângeau la piept armele și gerbele goale, iar cămilele aveau peste cocoașele lor șei tuarege decolorate de soare, harnașamente de argint și cupru, legături mari cu marfă desfăcute de vreme, care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nici o posibilitate de întoarcere. îi rămânea deci o singură posibilitate, să se îndrepte spre est, abătându-se din drum apoi spre sud, și să spere că, cel puțin în acea direcție, hotarele „pământului pustiu“ erau mai aproape. Gacel cunoștea bine călăuzele tuarege și știa că, atunci când unul dintre ei greșea direcția, se încăpățâna în greșeala lui indiferent de urmări, pentru că acea greșeală însemna că pierduse cu totul noțiunea spațiului, a distanței și a locului unde se afla și nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
știau de veacuri că nimic nu e mai rău în deșert și nimic nu-i obosește și nu-i demoralizează mai mult pe oameni decât să umble dintr-un loc în altul fără nici o țintă. De aceea, fără îndoială, când călăuza „Marii Caravane“, din cauza unei împrejurări pe care nimeni n-o va ști vreodată, se pomenise dintr-o dată în universul necunoscut al „pământului pustiu“, preferase să continue în aceeași direcție, încredințat că Alah avea să face drumul mult mai scurt decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bancnote murdare a căror valoare se schimbă de la o zi la alta. Cine ți-a dat-o? — Un bătrân conducător de caravane, răspunse fără să mintă, dar și fără să spună adevărul adevărat. Avea o grămadă. — Cu din astea plăteau călăuzele și cămilarii, spuse celălalt convins. Cu din astea cumpărau animalele și proviziile... Știi, adăugă apoi cu un zâmbet ironic. Eu mă angajasem să însoțesc „Marea Caravană“, dar cu zece zile înainte de plecare am început să scuip sânge și m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]