26,421 matches
-
cu o poziție bună și cu ceva bani, dar că dintr-un oarecare motiv soarele nu mai strălucește la fel de tare”(p-55). Mda...CÎți artiști celebri, cîte vedete autentice, nu și-ar dori să mai simtă, la o aparentă consacrare, căldura soarelui?!... Și lucrul acesta este perceput, pînă la urmă, de spectatorii cu vocație : cînd comedienii se prefac că joacă, și publicul se preface că că se uită - zice Dodin. Iar histrionii foarte populari, care alcătuiesc o „echipă națională de televiziune
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
În sală de cîteva ori, cînd publicul ieșea după numai juma’ de oră! D-apăi să reziste o jumătate de zi, la greoiul Claudel!... Praga, am mai spus-o, Îmi place mai mult decît Roma ; poate chiar și decît Viena! Are căldură și are oameni de care mă simt legat. Lucru important pentru mine! Am fost invitat la a 11-a ediție a festivalului mondial al teatrelor de păpuși & marionete. A fost un tur de forță, pentru juriu (din care făceam și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
așa cum orbenia lor nu poate fi. însă în aceste ținuturi se spune că dansul cutremurător al cârtițelor aduce noroc, sperietura ta se va transforma într-o bucurie mâine. nouă în al doilea loc: ajungi înapoi în grădina ta suspendată, simți căldura ei înconjurându te, cățelușii tăi de ciocolată, rin și ron, îți umplu degețelele de la picioare cu ciocolată, cu limbile lor, adie plăcut aerul aici, miroase a flori de tei, zumzăie albinuțe superpolenizatoare, cu patru perechi de aripi, albinuțe dungate auriu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în umărul drept. șase în al patrulea loc: anxietatea dispare, simți cum doza de vaccin cu salivă de furnici albe își face efectul, cum invadează tot sângele tău, care duce bucățele mici de vaccin la fiecare loc julit, simți puțină căldură, nu e vina nimănui că s-a întâmplat, e plin ținutul de mici mine cu plumbi îngropate în pământul bătătorit de mâinile neistovite ale oștirilor dușmanilor tăi, până și broaștele-spioni mai calcă pe câte una și explodează cu plumbii în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
orientul tău, unde stă înțelepciunea dragostei tale și de unde se prelinge în zori izvorul de roz care alimentează lacul kanas dimineața, nu mai puțin sinceră să fii cu miazănoaptea ta, care este recele din tine, care te poate răcori când căldura îți vine în diferite locuri din corp, de exemplu după ce te vaccinezi cu saliva furnicilor albe, împotriva infecțiilor de tot felul, și în cele din urmă, dar la fel de important, să fii sinceră cu occidentul tău, plin de biserici majestuoase unde
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fagure al albinelor superpolenizatoare. te oglindești în apa clară a lacului tău secret și sufletul îți tresaltă de bucurie. nouă în al treilea loc: simți ființa ta lustruită pe dinăuntru și pe dinafară, câtă distincție are suflețelul tău harnic, câtă căldură are căminul tău, cât dor îți umple fiecare clipă! ești pregătită din toate punctele de vedere pentru sosirea cavalerului tău perseverent în drumul său lung și întortocheat, care trebuie să fi trecut acum cu bine de cercul șopârlelor-tegu-negre. șase în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
foi grase fiecare, de aceea până și zeița chuang-mu își amintește de tine și te pomenește în incantațiile ei. șase în al doilea loc: te apuci și cultivi ceva din care să poți face îmbrăcăminte ușoară, bună de purtat pe căldurile verii sau seara, când te strecori în patul așezat pe pământ reavăn, ceva din care să poți croi și o fățucă de masă sau o batistă pentru vremea rece, ceva din care să iasă un material din proteine candoare naturale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
rog, în curătură? Te pomenești că-ți încercai sprinteneala privirii s-o zărești pe Catinca vadana, ai? ISPAS (împăciuitor): E, da' cine spune una ca asta, Anisie? Da' se poate? Să știi că mă supăr, zău așa! Tocmai eu... pe căldura asta... (Anisia dă din mână a lehamite) Ce te-ai iuțit așa? Ia vezi mai bine de vreo plăcintă din cele poa le-n brâu, că, după rachiul lui Bercu, parcă mă încearcă așa, ca o sfârșeală, ici, la lingurică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
gânsac! Te pomenești că nu-i fi mâncat niciodată gânsac fript sau umplut. Ori nu-i fi pus în perne decât puf de gâscă nu de alta, da' cel de gânsac zgârie. Așa-i? MARCU: Să mănănc gănsac? Acuma, pe căldurile astea, așa-i? Carne-mi trebuie la reumatismele mele, fie pe capul dușmanilor! Abia îmi pot trage sufletul, și doar dacă, dimineața, mestec un covrig, acolo. În rest, o cană cu apă, și-aștept răcorile din toamnă. Află de la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
contradictoriu. O detașare caldă, plus un fel de răceală atașantă. Vorbești despre tine la persona a III-a, ceea ce ar indica o detașare de savant față de evenimentele pe care le ai sub microscop, dar nu te înduri să renunți la căldura blândă cu care descrii faptele. Eugenia Ionescu nu e omul care să acuze, să vorbească de rău pe cineva. Îmi aduce aminte de un profesor al meu caruia îi era imposibil să beștelească pe cineva. Cutare e... și te-așteptai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de parcă îl strângeau pantofii. Își smiorcăia nasul și se holba spre stomacul meu cu ochii ca ai șarpelui Kaa din Cărțile junglei. Se concentra, cum ar veni. După ce a terminat, m-a întrebat fericit: Ei, este că ai simțit o căldură în dreptul ficatului? Nu stau io prea bine cu anatomia. În copilărie, aveam un vecin antipatic și, când ne băteam, îi frigeam una în burtă la care acesta se pornea să orăcăie și să se zvârcolească ținându-se cu mâinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
țâști-bâști, dar oricât de gravă ar fi ignoranța mea în ale anatomiei, bivolarul ăsta care zicea că mă poate omorî îmi fixase partea stângă unde știe toată lumea că se află stomacul, nu ficatul. Și într-adevăr simțeam ceva, nu o căldură, simțeam că-mi ghiorăie mațele, pentru că mâncasem la repezeală în ziua aia. Și drama era că mașina nu mai venea, afurisenia, și ăla mă toca la cap. După care a venit argumentul suprem al bivolarului. Bă, tu știi ce sculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
babă cu un pulovăr negru de lână pe care nu scria nimic. Pe tricourile celor care stăteau pe bancheta mea nu puteam vedea ce scrie. Și pun pariu că nici nu vă interesează. Dar am mizat pe faptul că, pe căldură, toate înscrisurile astea vor crea un efect halucinatoriu. Un real excentric, sărit de pe fix. Tipa de lângă geam nu avea doar un tricou cu „Limited sport USA“, ci și o geantă. Și vreo treizeciși de ani. Și nu călătorea singură. Ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
O vârstă critică, la care nu-ți mai place nimic în literatură. Nu l-am înțeles foarte bine la vârsta aia, dar mi-a fost foarte clar că e o proză sinceră, scrisă cu sânge, cu miez. Și era o căldură extraordinară în prozele astea. Dacă la alți scriitori mă enerva preocuparea de a ocoli viața adevărată, la Nedelciu mă șoca și mă încânta decizia de a încorpora în textele lui lucruri care în mod normal nu pot fi spuse. Lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Și poate că numai timpul nu le rezolvă pe toate. Mi se pare că ar mai trebui ceva... Ce? Nu știu. Dar simt că trebuie - a răspuns Costăchel încurajărilor agronomului Cicoare. Acel ceva despre care vorbești, eu cred că este căldura și dragostea celor din jur. Stând strâmb și judcecând drept, le ai cu prisosință - a precizat agronomul. În sufletul meu încă mai suflă vânturile Siberiei. Până le-oi ostoi a mai trece ceva vreme... Măi Petrache! Parcă te-am întrebat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Era bun de glume mehenghiul. „Domn’ plutonier, să vă spun una. Poate trece noaptea mai repede”. „Spune, măi Tânjală!” Și-a dres caprariul glasul și... „Satul meu se cheamă Buhai. Așa îi zice și pace. Într-o zi, pe o căldură mare, la fântâna din marginea satului se hodineau două femei. Una mai bătrână și alta tinerică foc. Dondăneau la umbra răchiților... Dinspre târg tocmai trecea un gospodar. Le-a dat binețe, dar n-are ce face omul și întreabă: Unde
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
satului se hodineau două femei. Una mai bătrână și alta tinerică foc. Dondăneau la umbra răchiților... Dinspre târg tocmai trecea un gospodar. Le-a dat binețe, dar n-are ce face omul și întreabă: Unde ai fost, mătușă, pe o căldură ca asta?... Apoi... am fost cu nora mea la Buhai și amu’ ne întoarcem acasă... Gospodarul - mustăcind a râde - le-o căinat: Ei, dacă o trebuit, o trebuit! Nu te poți încontra cu nevoia!”... Am râs pe înfundate, comentând spusa
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
furat? Mama voastră de mujâci!” - o detunat o voce la spatele nostru. Din câțiva pași am fost dincolo de gard, cu sângele înghețat în vine. Filip după mine... „Ce-o fost asta, Costăchele?” „O înjurătură românească!” - am răspuns eu, simțind o căldură în suflet. „Costache, băiete! Tare îmi vine a crede că am ajuns pe aproape de Nistru. Am navigat bine, dragule. Noroc de busolă. Ea ne-a salvat.” „Dar, dacă nu era cine s-o citească, cine știe pe unde ajungeam.” - am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Sit down please! spuse Simona. Copiii s-au așezat cuminți în bănci. Simona le privi chipurile. Cei șaizeci de ochi-scântei îi apărură frumoși, inteligenți, respectuoși, avizi să soarbă primele cuvinte ale noii lor profesoare de limba engleză. Îi învălui cu căldură, grupându-i într-un singur buchet. Numele meu e Simona Deleanu. În acest an, eu voi fi profesoara voastră de limba engleză. Dar mai întâi să ne cunoaștem. Deschise catalogul și după ce pronunța numele fiecărui elev, făcea o mică pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de a privi trenurile care soseau și plecau din gară; în plus, își revedea și saluta foștii lui tovarăși de muncă, mecanici de locomotivă, care pe lângă binețe, ștergându-și mâinile de unsori și reziduuri de cărbune, îl îmbrățișau cu toată căldura, întrebându-l de sănătate. Acum, când își aștepta fata, se lipsi de plăcerea de a intra în restaurantul gării pentru a zăbovi ore în șir, lângă o cinzeacă, cu gândurile plecate peste dealurile și văile pe care le străbătuse cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fiecare dată, cu un fragment din cântecul învățat în ora anterioară.Urma în mod obișnuit trecerea la lecția curentă. Clasa era mereu o pădure de mâini ridicate. Erau foarte mulți solicitanți care voiau să fie ascultați. Simona îi învăluia cu căldura ochilor și le dădea posibilitatea să se afirme. Fiecărui elev îi acorda lecturarea câtorva fraze în așa fel încât, chiar și cei care întâmpinau dificultăți în pronunția diferitelor cuvinte să simtă bucuria de a fi participat la oră. Cum părăsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
rezerva. Se ridică, prinse un capăt al păturii și încercă să o învelească. Ea îi apucă pentru o clipă mâna, îi zâmbi cu înțeles, dar intuind surprinderea lui o slobozi din strânsoare. În acest gest voia să-i transmită o dată cu căldura mâinii și nemărturisitele dorințe de care era bântuită. În noaptea aceea, Simona nu închise nici un ochi. Poate nici doctorul Teodoru, dar cum căile vieții tuturor oamenilor sunt alambicate, ca și în cazul de față, despre ele poate ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
această întâlnire, în care dragostea se declanșează la cea mai înaltă temperatură, Bikirikipiripiki își alungă cu violență partenerul bătându-l cu aripile, smulgându-i penele, lovindu-l cu ciocul. După această altercație, culcușul sărbătoresc, scăldat în lumină și muiat în căldura și culoarea celor mai frumoase flori, întocmit cu trudă, cu migală și artă, arată deplorabil. Din ceea ce mai rămâne din cuib pene, ierburi și flori Bikirikipiripiki le trage în jurul corpului ei și ouă câteva zile la rând câte un cocoloș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe mâner, o deschise și... intră! 2 C ând Simona păși peste prag, în față îi apărură părinții ei care tocmai luau masa de seară. Tatăl, cum o văzu, îi veni cu brațele deschise în întâmpinare, o îmbrățișă cu toată căldura unui părinte iubitor, arătându-și nestăvilita bucurie privind vizita neașteptată a fiicei sale. O dată ce intră în bucătărie, Simonei parcă i se puse un nod în gât. Abia reuși să spună un sărut-mâna. Nu-și imaginase că întâlnirea cu părinții putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
din îndepărtata Siberie, trece peste Prut fără pașaport, aducând troiene de zăpezi și geruri cumplite ca tot ce vine în țara noastră din acele locuri din răsărit. Excepție face doar soarele care, deși se ivește din același punct cardinal, dăruiește căldură și lumină deopotrivă tuturor trăitorilor de pe Terra. În blocurile din cvartalul unde se afla situată și modesta garsonieră în care locuia profesoara Simona Deleanu, căldura oferită de calorifere era ca o părere, în timp ce în locuințele rezervate șefilor administrației locale, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]