3,031 matches
-
Și care sînt celelalte șapte teorii? — Stai să-mi aduc aminte... Jemima dă pagina agenduței. OK, asta e foarte bună. Face parte din mafie. Se oprește pentru efect. Tatăl lui a fost Împușcat, iar el vrea să le Împuște pe căpeteniile celorlalte familii. — Jemima, asta e din Nașul, spune Lissy. — A. Pare ușor bulversată. Mi se părea mie că parc-aș ști-o de undeva. O taie de pe listă. Uite, alta. Are un frate autist... — Rain Man. — O. Ce porcărie. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îi Încremeniseră Într-un rânjet ce-i dezgolea dinții. Of, of, ce fel de om eram eu să duc vorba lui Moru tuturor neamurilor, dacă nici măcar nu văzusem toate patimile semenilor mei? Mi-am amintit, Însă, de cele spuse de căpetenia Hârciogilor: Krog făcuse troc cu el Însuși ca să plece În călătorie pentru că așa poftise. Iar de poftit, poftise pentru că - și pentru că - și cu asta vreau să-ți spun că fusesem ales tocmai pentru că mă pricepeam să nu mă las atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cea mai jinduită era apa și se pricepeau s-o scoată din te miri ce: săpau după ea, o storceau din fructe sau o adunau Înainte de răsărit, din picăturile de rouă adunate peste noapte pe piei Întinse pe pământ. Aban, căpetenia lor, căci Vindecător nu mai aveau de mult, tocmai terminase de Întins bucățile de piele argăsită pe pământul nisipos. Se uită la lună: urcase mai bine de cinci palme - așadar, era trecut de miezul nopții. Aban mai rămase câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Undeva În spate, departe, Încă se zăreau dunele nesfârșite dar pe mal apăruseră deja primii copaci. I-am lăsat să mai râdă nițel, după care, deodată am Întrebat, cu glasul Tatălui: - Ce e cu Unu? Tăcură cu toții, pe loc, dar căpetenia lor abia dacă Înclină capul. Nu-i era deloc teamă - Îmi arăta doar că nu-mi e dușman. - Copilul? mă Întrebă apoi. Am făcut semn că da. L-am pus În cealaltă luntre. Acolo are umbră. Numai să ajungem În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
piele din gură. - Mai țin minte cum am făcut cu femeile, i-am răspuns și am dat să zâmbesc, dar fața păru să-mi ia foc. O apă călduță și sărată Îmi năpădi buzele. Am dat să mă șterg, dar căpetenia negrilor mă opri. - Nu pune mâna. Gula o să vadă și de tine. Suge la pielea asta, dacă zici că știi cum să faci, și nu Înghiți toată apa o dată. Pielea de pe chip parcă Îmi plesnea. Am Început să sug la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bucata aia de piele. Apa avea gust de mâl și era cam dulce. Limba Îmi era uscată și mi se umflase toată. - Mai vreau, am zis după ce am simțit că nu mai aveam ce suge. - O singură dată, Îmi zise căpetenia și cufundă iar pielea În apă. Să nu-mi mai ceri, că până una-alta asta-i tot ce-ți dau, Îmi zise omul, Întinzându-mi bucata de piele. Eu sunt Tuni. - Eu sunt Krog, am răspuns și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
m-am despărțit de Moru. - Iar eu știu că am venit să țin partea Tatălui și că pe ceilalți o să-i dau Umbrei pentru că au uitat de el. Am vorbit cu mulți, chiar cu dușmani, ba chiar și cu Scept, căpetenia lor, Înainte de ultima noastră luptă de sânge, după ce am ieșit din inima nisipului, pe meleagurile unora care nu țin nici de Tatăl, dar care nici nu se ridică Împotriva lui. N-a fost vorba decât de Tatăl, pentru că În rest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Uite cui Împărțisem vorba! Când au ajuns la vatra din mijlocul satului, cei ce priviseră lupta s-au prăbușit În fața noastră, a lui Krog și a Vindecătorilor lui, la fel cum ar fi făcut-o În fața lui Scept și a căpeteniilor sale, dacă izbânda ar fi fost a lor. Mă sorbeau din ochi - pfuuh, de ei mi-era și mai silă decât de Logon. Unii au dat să mă atingă și, din noaptea aceea a rămas că niciodată, nicicum, căpetenia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a căpeteniilor sale, dacă izbânda ar fi fost a lor. Mă sorbeau din ochi - pfuuh, de ei mi-era și mai silă decât de Logon. Unii au dat să mă atingă și, din noaptea aceea a rămas că niciodată, nicicum, căpetenia să nu fie atinsă de supuși. În loc să-i Înfurie, porunca mea Îi bucură, de parcă veacuri Întregi mă așteptaseră doar pentru că n-avea cine să-și bată joc de ei. - Barra! am strigat. Trimite oameni să caute leșul lui Enkim. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tine să te Întâmpine și apoi face stânga‑mprejur și se Îndepărtează cât de repede o pot purta tocurile Înalte. E bizară, Chick. Dar și tu ești o curiozitate. Artiștii se Îndrăgostesc, desigur, dar iubirea nu e darul lor de căpetenie. Ei Își iubesc menirea lor Înaltă, geniul lor, și nu femeia propriu‑zisă. Artiștii posedă propriul lor gen de forță motrice. Goethe, desigur, avea un daimon al lui despre care Îi vorbea tot timpul lui Eckermann. Și la bătrânețe s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să lupte. Ce-i drept, mai erau femeile, copiii și bătrânii care ar fi putut continua dușmănia tradițională dacă ar fi ținut cu tot dinadinsul, dar se pare că previziunile celor ce făceau politică pe ascuns se adeveriră: odată cu moartea căpeteniilor, războiul se sfârși. Oamenii se potoliră de parcă episodul fabricii ar fi fost țelul spre care alergaseră atâta amar de vreme, încununarea luptelor ce durau de zeci de ani. După atingerea descărcării absolute și a genocidului total, nu mai aveau nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ei, erau părăsiți în voia soartei și, cu asta basta! La fel se întâmpla cu nevasta. Căsătoria nu presupunea grijă sau ocrotire. Doar împerechere. În comunitatea indigenă nimeni nu avea nici o obligație față de nimeni. Nu existau șefi și supuși, iar căpeteniile tribului sau marii sacerdoți erau considerați mai degrabă sfătuitori, decât adevărați conducători supremi. Când trebuia să ia o hotărâre, căpetenia tribului își spunea părerea în legătură cu ce era mai potrivit pentru trib, dar nu încerca niciodată să-și impună punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sau ocrotire. Doar împerechere. În comunitatea indigenă nimeni nu avea nici o obligație față de nimeni. Nu existau șefi și supuși, iar căpeteniile tribului sau marii sacerdoți erau considerați mai degrabă sfătuitori, decât adevărați conducători supremi. Când trebuia să ia o hotărâre, căpetenia tribului își spunea părerea în legătură cu ce era mai potrivit pentru trib, dar nu încerca niciodată să-și impună punctul de vedere. Fiecare făcea apoi ce avea chef și nimănui nu-i trecea prin minte să comenteze decizia vecinului său. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
trăsături orientale, aproape mongolice; cu privirea crudă, dar cu zâmbetul deschis și râsul spontan. Să tot fi fost strânși vreo douăzeci, majoritatea bătrâni, dar erau și mulți războinici pictați din belșug și nu s-ar fi putut spune care era căpetenie, vraci sau șef mai mic de trib, căci nici unul nu părea să dețină autoritatea asupra celorlalți. Toți apăreau goi, cu excepția clasicei fâșii roșii înnodată de penis, și vreo șase erau împodobiți cu mănunchiuri de pene în urechile perforate. Vorbeau între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care erau drumurile, potecile ascunse, râurile, văile și trecătorile de la fiecare punct cardinal al teritoriului yubani. Astfel - repetate până la saturație - băieții vor putea, mai târziu, să străbată aceste drumuri aproape cu ochii închiși, fără să aibă nevoie de călăuză. Și căpetenia sau vraciul le vorbea despre zei și spirite; despre Taré și Intié, silindu-i să învețe pe dinafară nesfârșitele Kum-taré sau psalmi de origine divină care alungau orice fel de rău. Existau Kum-taré împotriva mușcăturii de șarpe veninos, a durerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și să spui: „Pace oamenilor de bună-credință“? Oamenii de bună-credință vor acum pacea pentru ei înșiși - păstră tăcerea câteva clipe ca și cum și-ar reaminti ceva și zâmbi ușor. Îmi amintesc că, fiind copil, am învățat pe dinafară discursul marelui Arapooish, căpetenia tribului crow. Să tot fi avut vreo cincisprezece ani când l-am citit, eram un băiat romantic și mi s-a părut cea mai frumoasă declarație de dragoste care putea exista - își fixă ochii în tavanul avionului, își încruntă sprâncenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
s-a întâmplat? Sălbaticul ridică din umeri cu un gest fatalist: — A atacat-o Taré al mațelor. Nu există Intié împotriva Taré al mațelor. Alergă, așa cum nu alergase niciodată. Piá transpira și gemea în cea mai îndepărtată colibă din sat. Căpetenia tribului și patru femei o înconjurau îngânând descântece, dar pe chipurile lor se oglindea oboseala, iar în tonul glasurilor, convingerea că strădaniile lor sunt zadarnice. Se aplecă asupra ei, ea deschise ochii și șopti ceva. O femeie îi oferi apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
era mai goală decât oricând, mai copilă, mai lipsită de apărare. Slăbise și doar pântecele îi apărea tare și încordat în comparație cu moliciunea picioarelor. Coborî cu grijă mâna și îi palpă încheietura piciorului. Fata lăsă să-i scape un țipăt, iar căpetenia tribului făcu un gest negativ cu capul. Ieși din colibă. José Correcaminos stătea lângă Kano, așteptând: — Ce au spus albii? întrebă el. Se mărgini să arate spre interiorul colibei: Cred că e apendicită, spuse el. Dacă rămâne aici, o să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
indigenul cu naturalețe și, întorcându-se cu spatele, se îndreptă cu José Correcaminos spre coliba mare. Îi privi câteva clipe și reveni la colibă. Desprinse de pe o grindă cearșaful vechi, o acoperi pe fată și luă pe sus trupul ușor. Căpetenia tribului și femeile îl priviră în tăcere. Când ieși cu povara și se îndepărtă, încetară să mai îngâne monoton și se întoarseră la ocupațiile lor, încheind chestiunea. A fost un marș greu, deschizându-și drum pe poteca îngustă, împiedicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nimic niciodată. Erau desene... Foarte bine făcute. — Jurnaliștii sunt cei care fac lucrurile alea... Au mare putere în țara asta. Oamenii ascultă ce spun ei și acceptă părerea lor, așa cum voi o acceptați uneori pe cea a bătrânilor și a căpeteniilor de trib... Chiar și președintele îi ascultă. Asta pare important. Cred că este important. Jurnalistul ăla vrea să vină aici să vorbească cu voi, să vă asculte plângerile și să le povestească apoi oamenilor. El crede că Guvernul n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Tu esti cea care a fugit de la palat? De ce nu mi-ai spus adevărul? Nu am timp de explicații! Acestea au fost ultimele mele cuvinte înainte să fug în păduricea din apropiere. Călăreții au ajuns în fața casei micii mele prietene. Căpetenia lor a descălecat și i-a spus: Fetițo, unde îți sunt părinții? Nu sunt aici! a spus Sară. Deci ești singura?! Da! Eu priveam siderata din pădure. Mi s-a părut că ostașii credeau că ea e față pe care
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
am spus: Hei! Sunt aici! Însă, după aceea, am văzut zâmbetul de pe fața Sarei, mi-am dat seama de ce se întâmplă cu adevarat, dar era mult prea târziu. Am încercat să fug, dar unul dintre călăreți m-a prins. Apoi, căpetenia lor i-a dat drumul Sarei, zicându i: Isteț plan, fetițo! Sară a spus: Ce pot să spun, fata m-a ajutat foarte mult. Apoi a venit la mine, zicând: Ce naivă ai fost, esti o fugara, nu poți avea
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
venit la mine, zicând: Ce naivă ai fost, esti o fugara, nu poți avea încredere în nimeni. Știai de la bun început cine sunt?! am întrebat-o eu mirata. Evident! Mă mir cum de nu ai văzut toate afișele cu recompense... Căpetenia călăreților i-a dat Sarei un săculeț cu monede de aur, iar pe mine m-a legat și m-a urcat pe cal. A dat comandă și toți călăreții, cu mine că prizonier, au mers spre palatul de piatră. Nu
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
dedicate bravelor familii Golea și Ursu din Bahnea și Noul Săsesc pentru contribuția lor extrem de importantă, constând În sacrificii materiale și În jertfe umane, la lupta anticomunistă, Începută În codrul Fetea Încă din toamna anului 1944. Calitatea fundamentală, chiar de căpetenie, a autorului a fost este și va fi, În cât timp va mai trăi, credința neclintită În Dumnezeu, asemenea marilor personalități Corneliu Zelea Codreanu, Ion Barbu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Nae Ionescu, George Manu, Nicolae Paulescu, Vasile Pârvan, Horia Sima
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
aprilie 1988, asupra unui București cuprins între dulcile spasme ale siestei de după-amiază, se aruncă Diavolul. Pogorîndu-se din înălțimile cerului ca un pietroi, întrecînd linia fortărețelor nevăzute din care, conform Cărții proorocului Daniel, capitolul 10 cu versetele 13 și 20, căpeteniile duhurilor necurate își exercită stăpânirea temporară asupra Pământului, Diavolul frână brusc la un kilometru și jumătate deasupra Capitalei și, mușcat de o dispoziție de zile mari, se materializă, apoi, tolănit pe spate ca un sultan, cu un picior răsturnat neglijent
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]