1,901 matches
-
sau reviste deocheate? Era felul lui de a spune NU la toată linsoarea și mersul în patru labe din jur. Decât să umble să-și facă PCR-ul necesar - pile-cunoștințe-relații -, prefera să încarce sticlele de apă minerală golite într-un cărucior de butelii, să meargă la alimentară, să bată vânzătoarele la cap să i le cumpere. Când veneam în vacanță, mă trimitea pe mine. Pe piatra cubică sticlele din cărucior zdrăngăneau groaznic. Aveam impresia că tot târgul se uita la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pile-cunoștințe-relații -, prefera să încarce sticlele de apă minerală golite într-un cărucior de butelii, să meargă la alimentară, să bată vânzătoarele la cap să i le cumpere. Când veneam în vacanță, mă trimitea pe mine. Pe piatra cubică sticlele din cărucior zdrăngăneau groaznic. Aveam impresia că tot târgul se uita la mine ca la un boschetar, ca la un fecior de lele. Dacă vreodată am să scriu un tratat despre instrumente de tortură, pe coperta întâi voi avea grijă să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
s-a născut! - Adevărat s-a născut, nea Fanes! da’ ce, e deja Crăciunul? - De mai bine de două ore. - Măi să fie! - Ați auzit, domnu’Leo, că a căzut Podu’ Grant chiar în timp ce președintele senatului își împingea pe acolo căruciorul cu tripleți? - Ei, na! - Dacă vă zic! și încă ceva, da’ rămâne între noi, de mâine se scumpește cozonacul la dublu. - Shshsh! să n-audă Chilot. Buldogul însă era cu burta pe un articol despre fotbaliști și balerine. Uitase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ajuns în Roman pe la nouă seara. Ningea cu fulgi mari, peronul era luminat jalnic de un bec chior. M-am uitat să văd dacă mă așteaptă cineva, dar sub becul anemic n-am văzut decât două mogâldețe proptite într-un cărucior de butelii. Una era într-o pufoaică de muncitor, pe cap cu o căciulă grosolană, prevăzută cu apărători pentru urechi. Cealaltă era sugrumată de un fular care se târa pe jos. Doi proletari, sau boschetari, cel mai probabil. Văzându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de cinci stele și detonase explozibilii montați pe centura pe care o purta pe sub rochie. Bilanțul: 18 morți și 36 de răniți, majoritatea turiști occidentali. Capul zâmbitor al teroristei fusese proiectat la douăzeci de metri de centrul deflagrației. Aterizase în căruciorul unui copilaș scos la plimbare de mama sa. Al doilea anunț preciza că Keith Richrds, chitaristul de Rolling Stones, glumise când declarase că prizase cenușa tatălui său răposat. O glumă proastă, atât! Chitaristul nu mai trăgea de mult pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu-l vedeam. În orice caz, totul era foarte frumos și era multă lumină. Așa am aflat despre evoluția copiilor mei 27 iulie 2009 Adunare în bucătărie la Frasin. În jurul mesei: eu - în capul mesei; în dreapta mea bunica, într-un cărucior de copil mai deosebit; în stânga mama, cu părul vopsit mai negru, cănit. Lângă bunica, cineva, cred că îngerul păzitor. Lângă mama încă o persoană, iar în capul celălalt al mesei, încă cineva. Știu cu aproximație că erau medici, luptători; în
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
descurc. Luă un sul de bandaj curat și începu să-l înfășoare în jurul fluierului piciorului slăbănog și fragil. Când a fost schimbat ultima oară acest bandaj? — Doctorul vine cam de două ori pe săptămână. — Trebuie schimbat zilnic. De când sunteți în cărucior? — De vreun an. A început cu o osteoartrită, apoi au apărut ulcerațiile. O urmări lucrând câteva minute, apoi spuse: Ești frumușică. Phoebe zâmbi. E plăcut să mai vezi câte o femeie tânără în casă. — În afară de fiica dumneavoastră, nu? — Hilary? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Towers. Când a sosit din nou ziua de naștere a lui Mortimer, Roddy și-a făcut datoria de fiu trimițându-i o felicitare și o invitație la ultimul vernisaj private al galeriei, știind prea bine că tatăl lui țintuit în cărucior nu va putea să vină. Mortimer îi transmisese invitația prin Phoebe, cu un zâmbet acru și îi acordase permisiunea de a veni și ea dacă voia. Și iată că venise. Acum, sătulă să fie ignorată de ceilalți invitați, tocmai voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un tip foarte special, a cărei formulă nu poate fi reprodusă identic, exact ca laptele de mamă. Cu toate astea - sau, mai precis, pe lângă ele -, am sufletul înfometat și sfâșiat. Tânjesc nebunește după Eric, mă uit cu sete după fiecare cărucior care poartă în el un bebeluș, mă uit la ei ridicați în brațe, cu corpușorul și postura aia de ursuleți, știrbi și chelioși, băloși peste măsură, căutând să se cuibărească și să se liniștească lângă bătaia unei inimi. Mi-e
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
lasă nu te mai preface că te știu io cum ești. Și geometria se reașează ușor-ușurel peste parcul Plumbuita care se înfățișează din nou cu aleile sale rectilinii, un parc atât de trebuincios și cuminte. Un țânc smotocit într-un cărucior violet cu flori verzi e împins cu mândrie de mămica lui, soție de agent comercial la Ana Electronics și posesoare a unei mașini de spălat în opt timpi, model italian, capacitate 12 litri, ultimul răcnet. Țâncul de nici doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
un sticlete. ─ E bun adăpostul ăsta că-mi vine ca o mănușă, dar la primăvară tot fac schimb cu nea Pițigoi. Ce naiba! Uite că mi-am rupt iar trei pene! Cele trei pene cenușii-albastre plutesc lin în soare. Micuțul din cărucior s-a oprit din molfăit și le urmărește cum sticlesc din rostogol în rostogol, caligrafiind pe aer cu litere străvezii, ronde, un singur cuvânt: Nobunu Limpede, în văzduhul limpede: Nobunu În limba sticleților și a țâncilor acest cuvânt înseamnă ferește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
din gură de șarpe și ca să fie sigur că nimeni nu va pune laba pe napolitană, poftim, o face mii fărâme, pe care le aruncă dând din mânuțe peste tot. ─ Băiatul mamii! Pui-pui-pui! se îngrijorează femeia îmblănită, începând să hâțâne căruciorul. Hai-hai-hai, na-ni, na! Na-ni-no! Se teme de străini, ce vreți! îi spune ea d-lui Costache, încercând totuși să zâmbească. În același timp, împinge căruțul înainte pe alee. Afurisit boșorog, mormăie, depășindu-l. Sticletele zărind firimiturile de Joe, pornește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să treacă pe la mine, îl aștept. Am să-i spun. Se va bucura. Și eu mă voi bucura. La fel, doamnă profesoară. Mi-a făcut plăcere să vă revăd. ─ Noapte bună. Părintele Ieronim a ieșit între timp din biserică în căruciorul lui de pe vremea primului război mondial și acum închide ușa. N-o încuie însă niciodată. Madam Martinescu îi răsare dinainte. ─ Părinte, pot să vă deranjez un sfert de ceas? Părintele a închis ochii și o vreme își ține capul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
iar cele două componente se îndoaie, astfel încât arma nu mai poate fi folosită de dușman. Pinnirapus: literal, „cel ce smulge pene“. Adjectivul este folosit de Juvenal în descrierea unui gladiator și a tehnicii sale de evitare. Plaustrus: un fel de cărucior mare, transportat cu mâna. Pollex versus: literal, „degetul mare spre“ adversar. Gestul simulează împlântarea lamei, reprezentată de degetul așezat orizontal, în corpul adversarului. Pompa magna: cortegiu mare. Cuvântul pompa provine din greacă și înseamnă „suită“, iar magnus înseamnă „mare“, „suprem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care mi-o pun cînd ies la plimbare cu copilul. Ies Întotdeauna seara, și mă Întîlnesc cu mame tinere cu alți copii, Încerc să-l folosesc pe-al meu pentru a intra-n vorbă cu doamnele, a schimba opinii, ce cărucior frumos aveți, ce copertină, cu suspensie, unde l-ați găsit, e minunat, și băiețelul dumneavoastră, cît este de drăgălaș, e fetiță, poate-i mai bine, felicitări, ia zi tu lu’ nenea cum te cheamă, cîți ani..., nu-i nimic, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu drepturi depline și cu toate Îndatoririle ce decurg dintr-o asemenea funcție solicitantă, Însă plină de neașteptate bucurii, de realizări, unele mame poartă de la un timp șorturi albastre extrem de scurte, se văd diverse lucruri cînd se apleacă să ridice căruciorul. Îl ridic pe urmă și eu. Am ridicat cam treizeci de cărucioare pînă acum, simt că-mi revin la vechea formă din liceu cînd ridicam mingi medicinale, ghinionul este că Andrei e destul de sălbatic, nu intră-n vorbă decît cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
timp să stai pe ele deoarece ești cronometrat și la sfîrșit catalogat impulsiv, agresiv, paranoic, schizoid, te Întrebi dacă simți ceva față de tine, față de personaje, milă, ură sau repulsie, nu simți nimic, ești ca un paralitic și te plimbi cu căruciorul prin curte, societatea-i grav bolnavă, majoritatea-s săriți cu totul de pe calea ferată, se uită cruciș gata să tragă-n tine ori să-ți smulgă caninul de la mama cu cleștișorul de stomatologie În ciuda faptului că porți suspensor, ca Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să mai apuce să urmărească nivelului de trai concav al poporului din care tocmai renunțase să facă parte organică, citind ca de obicei În Anunț de la A la Z ce se mai vinde prin România: oglindă retrovizoare plastic, tacîmuri inox, cărucior invalid, celofan, chitară copil, șampon Germania, burlan, discuri Dan Spătaru, damigene, criptă Cernica, verighetă, dopuri de plută, zdrobitor, chiuvetă, ceai de ghimpe. Being There. În afara căruia n-am văzut nimic cît de cît notabil, de fapt ce am văzut s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Mai rar am văzut o compoziție atît de anostă, un joc de o expresivitate atît de excesivă, Încît poate provoca țipete. Totul este inautentic. Motivat poate numai de faptul că Reeve urma, la puțină vreme după filmări, să umble-n cărucior de invalid pentru totdeauna, ca Superman. Și nu a trecut multă vreme și am urmărit, cu timpanele bombate spre exterior, Ziua cea mai lungă din viața mea. Rețetă, superproducție, adresabilitate oameni cu freză bombată, se trage cu arme grele, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În fiecare dimineață, fie că o văd, fie că nu, știu că este acolo, În tub, spumoasa Smaranda Jelescu (am mai amintit de ea, nu mi-o pot scoate din minți), ale cărei ocheade ar face să se-arunce din cărucior pînă și handicapatul cel mai liniștit. ZÎmbetul acela al dumneaei, intelectual pînă la marginea rochiței, cu canini feciorelnici, grimasa de copil, totul e minunat, dar cel mai minunat este textul, lasciv, complice, insinuant, insidios, cu trimiteri În toate părțile, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
adăugă după o pauză. I se părea curios că nu simte nimic, că, de fapt, nu-și mai simțea trupul. Știa, din convorbirile celor de lângă el, că fusese transportat. Dar cum îl transportaseră? În brațe, pe o targă, într-un cărucior? - Nu cred că are vreo șansă, auzi, târziu, o altă voce, tot atât de depărtată. Nu i-a rămas un singur centimetru de piele neatins. Nu înțeleg cum mai trăiește. Normal ar fi fost... Evident, asta știe toată lumea; dacă ai pierdut mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că de drag le zice „mortăciuni”?! Să-l cred? În fine... Priviți, în secunda asta, Inventatorul îi face cunoștință Anei cu zâna Inventica. Inventatorul, chiar că e un copil mare! Vrea neapărat să-i arate Anei cum se inventează un cărucior care urcă pe scări cu roțile lui, când n-ai lift sau când ai lift dar se strică. Și cum se poate inventa un scaun cu totul nou și original, când în lume există un miliard de scaune. Cum poți
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
durat copilăria Dandei a fost, de fapt, un timp strălucitor, în care viața foșnea ca un copac neobosit. O imagine : suntem în bucătărie, unde vine soarele după ora 4, când lumina e portocalie, intensă. Eu calc rufe, ea stă în cărucior (ca într-un fotoliu), se uită la mine și așteaptă. După ce termin de călcat o bluză, o cămașă, o față de pernă, o eșarfă de mătase, le trec mai întâi peste fața ei, ea râde, țesăturile sunt ușoare și colorate și
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
și așa s-a și întîmplat. "Dințișor, Trebuia ca mise-en scène finală să fie în România, dar am ratat întoarcerea cu un grand merci în valiză, cucerit ca actor, în Hexagon. Am devenit netransportabil. Mai zilesc, dar fixat într-un cărucior pe care o să-l părăsesc în curînd. Moartea, crede Montaigne, dă măsura fericirii. Aș fi vrut să mor lîngă tine. Totdeauna tu ai zîmbit cînd trebuia să plîngi. Și invers, ai rîs-plîns. Ești o ființă tristă cu mult umor, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mereu la ceas. Cu ultimul strop de putere, s-a mai uitat o dată la ceas. Am un creux în mine la gîndul că încerca să imite, cu degetele descărnate, un vînt care să-l ducă înapoi, în România. Zăcînd în căruciorul cu rotile, cu tuburile spînzurîndu-i din nări și, pe genunchi, cu scrisoarea asta. Doamne, fă să ajungă și el pe unde cred că este Iordan. Sper ca memoria totală din clipa agoniei să-i fi adus o frîntură de muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]