2,531 matches
-
vreun rău în mod deliberat. Orice rău care ar fi venit de la el nu putea fi decât un produs secundar al faptului că, la fel ca majoritatea oamenilor, era incapabil să-și țină în frâu animalul emoțional. În fața mea se căsca gaura neagră a disperării și rușinii, pe care trebuia să o traversez dacă voiam să ajung vreodată la adevăr. Dormeam cu ușa de la cameră întredeschisă, deși cei de la Securité, care patrulau noaptea pe coridoare, îmi atrăseseră de câteva ori atenția
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
asta ? Dintr-o singură mișcare își smulse fața ca pe o mască. Acum în fața mea stătea o arătare care semăna cu ceva între porc și broască. Fața îi era plină de răni și găuri, și într-una dintre orbite se căsca un hău negru. — Ei, ce mai zici acum ? strigă creatura, triumfătoare. Am închis ochii și am început să mă rog. — Îmi pun viața în mâinile Tale, Doamne, fără teamă, cu convingerea că Tu știi ce e mai bine pentru mine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Ăla, mai lung În mâini, cu mult, decât Valică, și-l tot apropia, Încet-Încet, ca să-l poată lovi. Valică, scurt În mâini, na găsit altceva, de făcut, decât, ca, atunci când degetul lui Gugu i-a ajuns foarte aproape de gură, să caște gura, să-i apuce, brusc, degetul mare, Între dinți, și să strângă, cu toată puterea sa, până când osul, de la prima Încheietură, a făcut: cranț! Gugu a răcnit ca-n gură de șarpe, și toate ospătărițele iau sărit, În ajutor, cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
-și suflă, nimeni, aerul, din gura sa, În gura mea. Sunt singur cuc. Și? Și, așa mă simt bine și liniștit. Așa, viața, e numai și numai a mea. Mă culc obosit și dorm liniștit; și mă scol odihnit și casc liniștit. Și-mi caut, de muncă, iarăși, ceva, până vine seara următoare. Și crezi, tu, că, pentru o viață ca a ta, este suficient, doar atât? Da. Nu! Nu e așa. Dar, cum e, nene? Uite ce-ți propun eu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de marcat am fost, în ciuda vîrstei fragede, de cantitatea de imagini cu mine dormind. „Victor dormind în landou” (iar în paranteză... data și ora). „Victor dormind la iarbă verde la picnic.” „Victor dormind în tren la întoarcerea de la munte.” „Victor căscînd de somn la nuntă la elvira.” „Victor dormind cu capul pe masă la nuntă la elvira.” etc. toate aceste informații erau scrise cursiv și caligrafic de aceeași mînă, trădînd pînă și prin grafica literelor importanța care mi se acorda. Dar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
am ales și am dorit să trăim, ca răspuns la o chemare interioară, fără nicio altă perspectivă în ceea ce privește viitorul decât aceea care ne asigură slujirea lui Dumnezeu și a fraților în concretețea și în strâmtorile timpului de față. A fi caști înseamnă să nu dorim să posedăm vreo ceva ori să ne lăsăm posedați de vreo ceva sau de vreo cineva, nici măcar de vreun proiect de viață sau de vreun serviciu pe care, chipurile, am putea să-l punem la dispoziția
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
tacâm, acela în fața căruia se așeza de obicei. La locul obișnuit al Otiliei nu era nimic și nici vreo urmă că stătuse acolo cineva. Bătrânul sună, și Marina aduse mâncarea lui Felix. Și Marina avea mina schimbată. Era mai dezordonată, căsca și arăta plictiseală fără nici o pudoare. Cu Otilia nu și-ar fi îngăduit asta niciodată. - Lași pe masă toate, adăugă, căscând tare, Marina, le-oistrînge eu mâine dimineață. Felix și-aduse aminte atunci că Otilia rugase pe Pascalopol să vină s-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
stătuse acolo cineva. Bătrânul sună, și Marina aduse mâncarea lui Felix. Și Marina avea mina schimbată. Era mai dezordonată, căsca și arăta plictiseală fără nici o pudoare. Cu Otilia nu și-ar fi îngăduit asta niciodată. - Lași pe masă toate, adăugă, căscând tare, Marina, le-oistrînge eu mâine dimineață. Felix și-aduse aminte atunci că Otilia rugase pe Pascalopol să vină s-o ia cu trăsura, își închipui deci că Otilia e în oraș cu moșierul. Un val de ciudă îl cuprinse, cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sunt eu? Un nimic, un ratat! Ce ți-am adus eu? Nimic. Tinerețea ta, frumusețea ta meritau omagii mai mari. Dar mă sacrific. Mă dau îndărăt din fața viitorului tău, ca și când n-aș fi fost (Olimpia se întinse pe spate și căscă). Spune-mi un cuvânt și ești liberă. Îți rămân un sclav veșnic recunoscător, fiindcă, orice ai zice, tu ai fost întîia mea mare dragoste și vei fi unica. (Olimpia G. Călinescu puse picior peste picior pe deasupra plapumei, privind în gol
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
e practică, nu teorie. În fond, Stănică se gândise că tot mai bine ar fi putut scotoci casa cu bătrânul acolo, fiindcă ar fi avut un pretext să vină mereu. De aceea, când Olimpia, de obicei somnoroasă, molatică, începu să caște și zise: "În definitiv, acum e mai bine, să ne ducem și noi la casa noastră, că mi-e somn", Stănică protestă vehement: - Ce? Să lăsăm bolnavul fără nici un ajutor, pe spinarea a doi copii? Cap ai tu, Olimpio? Asta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Doar a făcut o dată un copil. Ți-aș spune ceva, dar mă sfiesc de tinerii ăștia. - Astea sunt insinuații care nu se prind la mine, protestăStănică. Familia noastră e cea mai prolifică. Nu e altceva decât rea-voință la mijloc. Olimpia căscă, agasată, fără să privească la bărbatu-său, pe ale cărui vorbe nu punea nici un temei niciodată. Spuse doar: - Nu mai țipa așa tare, că mă doare capul!În sfârșit, Stănică se potoli și începură să joace. Aurica, cu o țigară
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
soția mea de facto, voi face ca, în curând, să nu mai fi nici de jure. Zicând acestea, Stănică ieși pe ușă, trîntind-o. Olimpia, încă somnoroasă, și neînțelegînd bine ce urmărește Stăni-că, își închipui că bate câmpii, ca de obicei, căscă leneșă și adormi adânc. A doua zi nu-l văzu pe Stănică și se miră. Acesta nu veni nici la masa de prânz, nici seara, nici noaptea, nici două zile consecutive. Olimpia, îngrijorată, alergă la Aglae și se întrebă dacă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-l mototoli. Era un număr de ziar compus din nu mai puțin de 19 fotografii ale unui personaj croit să viziteze uzine și fabrici. Cum le prindea plimbîndu-se singure pe afară, le cuprindea capul între genunchi, ca la curcani, le căsca pliscul cât toate zilele și le vizita. Pe fiecare dintre ele de cel puțin 19 ori. Genul de tip care și după proces continuă să te intoxice doar cu "Trăiască" și "Jos"! Lozinci. Pe ăsta, săracul, nici măcar salvele blițurilor n-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
luat eu geanta, am intrat în gheretă la prietenii mei și ne-am gândit s-o mîncăm." (!!!) Nu este adevărat, domnule colonel, adnotează Ulpiu. Nici vorbă că s-ar fi gândit s-o mănânce. Căutau niște salam. I-am cercetat.) Căscă, sări un paragraf, îndepărtă, din documentele statului, o murdărie de muscă. Genul ăsta de povestiri lipea, ca niște cuiburi de rândunică, puncte de indigestie pe peretele stomacului său. Câteva rânduri mai jos, paznicul Crainic declara: "Mai ciudat a fost atunci când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
orientă și, după ce-i cază, o zi, pe cei doi foști pacienți într-o cavernă cu bolta umedă și mai lunecoasă ca o bucată de unt, construi, într-un pinten împădurit, unde nu urca nici animalul, un soi de bordei căscat în pământ, căptușit cu frunze uscate, bine camuflat, acoperit cu cetină și-n 286 DANIEL BĂNULESCU Capitolul 9 ZIUA A CINCEA: "SĂ NU FURI!" În urmă cu aproximativ două luni, Sanatoriul de boli psihiatrice "Mociornița" ședea, când și când, tolănit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dacă or să încheie afaceri cu ei. Arvinte și alți doi șlomingari se puseseră răspândiți pe la alte mese, printre consumatori. Iarba alesese una dintre măsuțele din salonul din fund, din cele de pe margini, având la îndemînă și ieșirea a doua (căscată prin spate) și ferestrele imense (corespunzînd spre străduța Covaci și magazinul de încălțăminte "Zimbrul", prin geamul cărora, la vreo nevoie, puteai să țâșnești, încercîndu-ți crosul prin ele). Mai erau alte cinci mese, înșiruite în semicerc, de-a lungul celor doi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sale, Doru fu întrerupt din ambele, vineri după-amiaza, de sosirea unui mic grup de profesori aparținând Liceului său, "Pipera", dascăli anunțați și invitați, probabil, chiar de către colega lor într-ale profesiei, madam Nicolici. Cei trei slalomară printre cetele de gură cască, pătrunseră în zona mai rarefiată a străzii Perone, porțiune pe care băgătorii de seamă nu se încumetau încă s-o aglomereze, se așezară pe scaunele de bucătărie pe care fură poftiți să se așeze - cuiburi de lemn răsfirate în jurul dormezei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de praf. Au bătut în poartă. A ieșit o huidumă de om, atunci sculat, cu ochii umflați de somn, într-o cămașă lungă, întrebînd: - Care ești, mă, acolo? - Eu, Cocîrță, am adus niște gloabe, zise Gheorghe. Gazda se scutură puțin, căscă și deschise leneș poarta grea de lemn. - Devreme o mai luarăți azi! spuse, și Paraschiv îi văzu dinții galbeni și rari. 60 Caii se înghesuiră speriați. Nu cunoșteau locul și nechezau. Mânzul încercă s-o ia înapoi. Omul le așternu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întrebă Oacă. - Haideți cu mine, se ridică gazda, și-i urcă într-o șură de paie uscate, peste care erau întinse preșuri curate. Morți au căzut. Tocmai a doua zi pe la prânz s-au sculat. S-au scuturat, au mai căscat, n-aveau ce face. În curtea plină de orătănii nu era nimeni. Caii sforăiau la soare. Mirosea a sfoiegeală și a toamnă. Pe cer se adunau nori lunguieți, cenușii. - O să plouă, zise Florea. Nu-și găsea locul. Gheorghe se apucase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
toți în același timp, se tocmeau tare, câte doi-trei, se băteau aproape pentru o vită în timp ce ăilalți râdeau nepăsători și plecau deoparte, târând după ei boii supuși, cu ochii mari și blânzi, neadăpați de cu dimineața. Mai erau și curioși căscând gura, copii desculți, hoți de armăsari, cu cuțite lungi la carâmbi, mirosind a drojdie, cu ochii-n patru, stăpâni de herghelii și polițai cu șepci înalte, băuți, cu obrajii ca para focului, gata dup-un bacșiș, ce se plimbau fără
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gunoiul zăcut sub zăpadă mirosea frumos a frunze putrede. Pământul negru și gras dospea. Cârciumarul își privi pomii. Le pusese fiecăruia câte un tutore de salcâm tare, de care legase cu rafie tulpinile crude. Câinii se gudurau la picioarele lui, căscau leneși, moleșiți. O toropeală neînțeleasă îl cuprinse. Auzi burlanele casei zuruind. Gurile lor de tablă aruncau în curte cocleala ultimei zăpezi de pe acoperiș, încet, urmele cerului se ștergeau. Nori albicioși călătoreau spre oraș și se pierdeau în sârmele numeroase, împletite
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
camionul lui, cărând sifoane pe la cârciumari, în Grivița, după pâine. Îl apuca prânzul spre șina Constanței, mânca o roșie, trăgea la umbră, se culca-pe leagănul droștii, cu șapca pe ochi, dormea, nu-l cerceta nimeni, se ridica în capul oaselor, căsca, o lua mai departe după ce dădea iepelor o mână de nutreț uscat la soare. Le mîngua boturile umede, le vorbea ca unor oameni și, când se întorcea seara, le împiedica, dîndu-le drumul în groapă să pască. El se odihnea sus
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întorceau negustorii de la București, burdușiți de parale. 158 Au mai stat până au început iar niște viscole. Iarnă grea. Toată câmpia Munteniei era acoperită de un omăt gros și șoselele se înfundaseră. Noaptea cădea repede. Pungașii jucau stos la căldură. Căsca Florea de plăcere: - Ce bine e... - Bine, ai? ,,." - Așa să-mi fie toată viața! - Îți zice oasele bodaproste... Auzeau chiotele vântului de afară. Pe geamuri se împleteau florile frigului. - Mă, ce fel de hoț oi fi tu? se mira Oacă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
afară, că umblau poterele primprejur. Codoșul se uita pe geam și ofta: - O, nu mai vine ea vremea aia bună, să trecem pe la simigii, să le luăm cîful! Ce zici, Paraschive? Ăl tânăr privea salcâmii despuiați din curtea gazdei și căsca. În crengi țipau ciorile și o dată umpleau cerul cu o ploaie neagră. - De, bine-ar fi, mormăia și Oacă, să ne mai târâm la soare, să mai vedem și noi o gură de iarbă... Sandu-Mînă-mică ar fi luat-o razna
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fartiții să bage dracii în toți bărbații. Starostele a rotit ochii împrejur, cu privirile la clienți. Pe unii îi mai știa, le furase din prăvălii, pe alții acum îi vedea și-i cântărea câte parale fac. Bărbații lăsaseră furculițele și căscau gura. Ale lor îi înghiontiră. Dibace femeie! Au șezut la o masă. A comandat Bozoncea de băut și de mâncare. Lui Gheorghe u ploua în gură de poftă, că văzuse bunătățile de la bufet. Numai pești erau, de toate neamurile, tăiați
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]