2,455 matches
-
-se de atâta întuneric. — Unde e lumina? Și mâna acelei voci a pipăit zidul, iar eu am văzut-o pentru că ghiceam pe întuneric. Era un preot, un bărbat scund și robust, cu o haină până la pământ. Cu fața istovită și căzută, lipsită de culoare, și cu o expresie unică, un soi de zâmbet care poate vroia să sugereze o stare de beatitudine, dar care în realitate părea un rânjet sardonic, pur și simplu flasc. Se apropie de patul Italiei și mestecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ciufulit și îi șoptisem că aveam o întâlnire la prima oră despre care uitasem să îi spun. —Să nu trezești copiii, a murmurat ea și s-a cuibărit pentru alte câteva minute de dulce inconștiență. Un strat gros de frunze căzute făcea ca aleea să fie înșelătoare sub cauciucurile mele. Când am ajuns pe autostradă, am aruncat o privire spre vitezometru. Mergeam cu 25 de kilometri peste viteza admisă. Nu am încetinit. Am lăsat în urmă mlaștinile posomorâte și rezervoarele greoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
trasă până sub bărbie și băgată pe sub brațe. A fost bărbierit de curând În cinstea cumnatei sale și capul mare și oval Îi lucește pe pernă ca o lună aproape plină, cu un halou de nori. O pleoapă Îi stă căzută, pe jumătate Închisă. Ridică Încet o mână, pe care o Întinde, În timp ce ea se apropie de pat. — Henry! — Alice! Faptul că s-a Întâmplat să aibă același nume de botez ca și sora soțului ei a provocat Întotdeauna derută Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
actor. — Da, da, zice dna James. El ți-a trimis telegrama, Henry. — El a fost primul Căpitan Hook, dacă nu mă-nșel, spune Henry. — Bravo! bate Theodora din palme. — Tic-tac, rostește Henry cu un zâmbet ciudat, răutăcios, și, datorită pleoapei căzute, pare să facă greoi cu ochiul. — Ce vrea să spună? Întreabă dna James. — Cred că face aluzie la crocodilul din Peter Pan, zice Theodora. — O aventură În toată regula, spune Henry și Închide amândoi ochii. — Poate ar trebui să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ciclul superior în timpul vacanței mari, e drept că fără activitățile de pe plajă și mozolurile și agitația dintre dune, ascuns în spatele tufelor de măceși. Oriunde ajungeam, pe comode stăteau fotografii cu chenar de doliu, se vorbea cu voce scăzută despre bărbați căzuți, fii sau frați. Orașul vechi arăta părăginit, de parcă își aștepta declinul, dacă nu brusc, atunci treptat. În bezna impusă pe timpul nopții, străzile deveneau neliniștitoare pentru locuitorii lor. Pretutindeni erau afișe cu „Dușmanul ascultă!“ și „Economisiți cărbuni“. Vitrinele împodobite sărăcăcios cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a devenit în sfârșit posibil să mă ușurez cuvânt cu cuvânt pe hârtie și, când, referindu-mă la activitatea din cimitire, activitatea mea de jefuitor de cadavre profesionist a fost încununată de succes. Asta e situația, literatura trăiește din nasturele căzut și găsit peste timp, din potcoava ruginită a unui cal de ulan, din faptul că omul e muritor și, deci, din pietre funerare roase de vreme. Astfel, drumețului ce pornise pe căile lui ocolite spre artă și pe poteca îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
flori și iarbă verde, abundentă, pe întreaga vale cât cuprindeam cu ochii. Am văzut pomi înfloriți și, mai sus, pe munte, copacii arătau ca în toiul verii. Apoi, mergând cu privirea mai sus, am văzut copaci cu frunzele veștede ori căzute, ca toamna. Și asta la o distanță nu prea mare de locul unde mă aflam. Nu-mi venea să cred!! Doar coniferele erau verzi. Ei bine, nu-mi venea să cred când, mai sus, am văzut vârful muntelui acoperit de
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
neînsemnînd decît un refren, și Încă unul stins, fluierat printr-un decor sărăcăcios. Chiar dacă fragmente de sonată se auzeau la etaj, din sălile de muzică de unde izbucnea uneori violoncelul furios. Asta zic eu, În anul 2002, prin martie cu părul căzut și șosete de culori diferite. Cine știe ce voi fi zis mîine. Nu-mi pare rău că m-am dus. Atunci Îmi părea. Mai ales că picam În cenaclu direct din trenul de navetă, Înghețat, obosit, pe-ntuneric, scîrbit de viața la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care nu aveam de gînd s-o citesc. Și bine am făcut că n-am citit-o. Nouăzeci și cinci la sută dintre dialoguri pot lipsi - sînt super plate -, vocea din off aruncă aprecieri de gen „balcoanele ca niște sîni căzuți și fleșcăiți”, cînd toți gîndeam că ăia fleșcăiți sînt Înalți, Mihaela Rădulescu Întreabă unde e toaleta, mai zice o propoziție și-apoi dispare, una dintre lesbiene ne sîcÎie cu visul ei de a-și decupa sfîrcurile, nimic nu e cutremurător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ghișeul pentru servire, cu bucătăria În spate. Alături - teritoriul bucătarului: tigăi, spatule agățate, o platformă pentru farfurii. În partea din față stînga, casieria. Deschisă și goală - monede pe covorașul de pe podea, lîngă casă. Trei mese În neorînduială: mîncare Împroșcată, farfurii căzute, suporturi de șervețele și farfurii sparte pe podea. Urme de ceva tîrÎt spre bucătărie. Un pantof de damă, cu toc Înalt, pe un scaun răsturnat. Ed intră În bucătărie. MÎncare pe jumătate prăjită, vase sparte, tigăi pe podea. Sub masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Însuși beat la execuție. Stensland l-a Înjurat pe capelanul Închisorii, care era de față, iar ultimele lui cuvinte au fost obscenități adresate căpitanului Exley. 1955 Revista Hush-Hush, mai 1955 CINE L-A UCIS PE SID HUDGENS? În Orașul Îngerilor Căzuți justiția ne amintește de o replică din senzaționalul spectacol de operă Porgy and Bess: anume că „un om“ este „o chestie trecătoare“. Ca, de pildă: dacă ești un tip cu relații, contribui serios la fondurile secrete ale demonicului procuror districtual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
redacția Hush-Hush, căutînd indicii, băgînd În ei cafea și gogoși și făcîndu-le ochi dulci atrăgătoarelor secretare de redacție care se Îngrămădesc la Hush-Hush, pentru că noi știm unde se Îngroapă cadavrele... Noi, cei de la Hush-Hush, luăm pulsul interior al Orașului Îngerilor Căzuți și am anchetat pe cont propriu moartea lui Sidster. Nu am ajuns la nici un rezultat și cerem Departamentului de Poliție din Los Angeles să ne răspundă la următoarele Întrebări: Apartamentul lui Sid a fost percheziționat și jefuit. Ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
eforturile pentru a i se da de capăt acestui incident“. Revista Hush-Hush, octombrie 1957 MICKEY COHEN S-A ÎNTORS ÎN L.A. OARE AU REVENIT DEFINITIV VREMURILE BUNE DE ALTĂDATĂ??? A fost cel mai pitoresc mafiot văzut vreodată În Orașul Îngerilor Căzuți, meseriașule, iar ca să-l urmărești În acțiune la Mocambo sau la Trocadero era ca și cum l-ai urmări pe tăticul Stradivarius cioplind o scripcă de-a lui dintr-un trunchi de copac. Spunea anecdote scrise de marele comic Davey Goldman, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Bud Încărcă, trase - În gol. Lăsă pușca jos, Își scoase pistolul de calibrul 38 și trase - unu, două, trei, patru, cinci gloanțe. Toate loviră omul În spate. Omora un om deja mort. Zgomote În afara vagonului: deținuți pe șine, lîngă trupul căzut al lui Jack Tomberon. Ajutoarele de șerif din spatele lor trăgeau de aproape. Alice și sînge, aer negru/ roșu. Explodă o bombă fumigenă. Bud pătrunse În goană În vagonul al cincilea, cu respirația aproape tăaiată. Focuri de armă: tipi albi, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu cuțitul sau cu muchia palmei numai, în cuburi și paralelipipede uriașe, mai mari decât ar fi putut căra cu ele în graba cu care se retrăgeau. Se împiedicau și se călcau în picioare, îmbulzindu-se spre ieșiri, orice umbră căzută se transforma într-o prismă de aer pe care cei veniți din urmă o loveau cu piciorul, se opreau o clipă, o cântăreau din privirile nevăzute, o aburcau la subțioară cu lăcomie, dispărând dincolo de prag. Aerul și spațiul din jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
poți avea totul. Stăteau pe terasa reședinței Winshaw Towers, care dădea spre peluzele de gazon, spre grădini, spre micul lac și spre splendida întindere mlăștinoasă de dincolo de ea. După furtuna ieșise strălucitor soarele, deși peste tot erau copaci doborâți, țigle căzute și resturi măturate de vânt ca dovadă a efectelor sale. Era aproape miezul zilei; sfârșitul unei lungi și istovitoare dimineți în timpul căreia păreau să nu fi făcut altceva decât să dea declarații polițistului care mișunase prin casă de când Pheobe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Tu ai o față de floricică britanică, nu-i așa. Nimeni nu te poate confunda cu altceva - arăți a Aliată. Iată-ne. Locul la care vrem să ajungem este acolo. O duse pe Helen la ușa unei clădiri Înalte, mohorîte și căzute, și potrivi una dintre chei În lacăt. Se stîrni un nor de praf din pervaz cînd Împinse ușa ca s-o deschidă, iar Helen intră cu multă precauție Înăuntru. Fu Întîmpinată de un miros amar, de mucegai, ca acela al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și merse Înainte. — O, ce păcat! Cu mobila asta frumoasă! Pentru că acolo se aflau un covor pe podea, o canapea remarcabilă și scaune, un taburet și o masă - toate acoperite de praf, și cu urme serioase de sticlă și tencuială căzută sau de mucegai - lemnul cu o Înfloritură care Începea să se umfle. Și candelabrul! strigă ea ușor, ridicîndu-și privirea. Da, ai grijă pe unde calci, zise Julia, venind lîngă ea și atingîndu-i brațul. Jumătate din lustre au căzut și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o draperie. Lumina era scăzută, dar părea orbitoare, după aceea din străzile camuflate pe care mersese, iar Helen se simți expusă. Julia se aplecă să ia o pereche de pantofi azvîrliți la Întîmplare, un prosop de baie aruncat, o haină căzută. Părea abstrasă, preocupată, deloc bucuroasă, În sensul obișnuit al cuvîntului, că Helen venise. Avea părul negru intens și curios de lipit de cap; cînd veni În lumină, Helen Își dădu seama cu groază că probabil abia se spălase. Fața Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
destul de clar: — Ești acolo? Nu te văd. Unde ești? — Aici sînt, răspundea Kay de fiecare dată, și-i strîngea mîna mai tare. — O să fie a ta pe viață, zise Mickey. În cele din urmă, demolările scoaseră la iveală o scară căzută, și cînd aceasta fu ridicată de un troliu, femeia și băiatul fură găsiți aproape neatinși. Băiatul ieși primul - la Început cu capul, așa cum probabil ieșise din pîntecul mamei, dar rigid, uscat, plin de praf, cu păr de om bătrîn. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Doar repeta într-una: - Doamne, o să mai văd vreodată soarele..soarele meu! Nu mai știe cât timp a zăcut. Într-o bună zi, pe cer și-a facut apariția un ochi albastru, uriaș, care s-a plecat milos spre floarea căzută și aproape împietrită de durere. De sub pleoapa ca de cleștar, a curs pe fruntea ei o lacrimă fierbinte și floarea s-a trezit ca dintr-un somn adânc. Frunzele s-au dezmorțit iar tulpina i s-a ridicat încet, încet
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
când nu-i în supersonic, Îl găsești cu parașute... La hanul răzeșilor La vârsta când se trec cireșii Și floarea albă cade-n trup, Nu mă mai sperie răzeșii, Ci...ospătara-n minijup! Luciditate De teamă c-am s-o văd căzută (Nici vorbă nu e de sarcasm,) I-am cumpărat o parașută, Deși-s suspect de pleonasm. Uneia Femeia asta-i un satrap Constrâns în minifuste; Eu, în vederile-i nu-ncap, Căci și-astea-s tot înguste.
IOAN ZAHARIA by IOAN ZAHARIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83935_a_85260]
-
care există între noi doi și de care mă pot agăța să nu cad cu totul în ficțiune. Eu cred că sunt per sonajul tău, nu pot să-ți explic de ce. Da, sunt convins că sunt Edo! îmi retrag mâna căzută prizonieră, ducând lingurița la gură, înfulecând din savarină și rugându-mă în sinea mea ca el să nu fi perceput nimic din toată această frământare. — Totuși, dacă ai fi Edo, îi spun eu cu un glas străbătut de îndoială, ar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ridică pri virea din caiet doar când suntem la doi pași de el. Are figura colțuroasă acoperită de o inexpresivitate solemnă, ca de mort, și ochii (la fel de cenușii ca ai lui Eduard) par desenați într-o formă grotescă, din cauza pleoapelor căzute care îi acoperă aproape de tot. Mai întâi am un reflex de respingere. Dar, apoi, tocmai figura lui lugubră, care mă scrutează lipsită de orice speranță, mă face să-l simpatizez, așa, dintr-un fel de solidaritate neașteptată. 6. Ce zi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de gardă (așa am aflat despre el că este medic, lucrează în conducerea unui spital și stă foarte rar pe acasă), iar între timp se ivise Bobo, care îmi aruncase o privire scurtă și atentă printre pleoapele lui pe jumătate căzute. Am încercat atunci să-i explic lui Eduard ce gânduri am în legătură cu romanul și el m-a ascultat cu mare atenție, privindu-mă din nou până în adâncul ochilor, apoi a rezumat, cu gla sul lui egal și plin: — Din câte
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]