6,140 matches
-
o luăm cu noi”. Sora ei trăiește în acele momente ceva asemănător cu ceea ce Sara însăși a simțit pe parcursul perioadei de shiva - o experiență a pierderii, a lipsei de înțelegere și a neajutorării. Bunurile familiei erau împachetate și încărcate în camion, părinții păreau s-o părăsească, iar ei nu i se dădea nici o explicație. Numitorul comun al celor două episoade este acela că explicații convenabile pentru asemenea situații ciudate ar exista totuși - desigur, nu că s-ar fi găsit vreo explicație
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
provizoriu, să înșfac o armă, să le răspund liniștit celor ce ar fi bătut darabana în ușă. De data asta, reflexul a fost inutil. Liniștea orașului cucerit nu era străbătută decât de rare tiruri dezordonate, de un scurt duduit de camioane, înăbușit imediat de întunecimea nopții. Te-ai apropiat de masă. În întuneric, am văzut conturul luminos al trupului tău colorat de reflexele unui incendiu izbucnit la celălalt capăt al orașului. „Să spunem adevărul...“ Întreaga energie a trezirii mele s-a
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
deveni instructor). Tema asta îl făcea epic. Tot repetând generațiilor de soldați aceeași poveste, reușise să elaboreze o adevărată mitologie, care prezenta nașterea elicopterului, slăbiciunile copilăriei, îndrăznelile tinereții și mai cu seamă isprăvile tehnice din ultima vreme. Fabuloasa mașinărie transporta camioane, distrugea tancuri, se acoperea cu aparatură ce-l proteja de rachete. Simțeam că vocea de dincolo de perete avea să se moduleze dintr-o clipă într-alta în strofe. — Americanii, care credeau că ne-au tras clapa cu Stinger-ele lor, n-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
tinerii înarmați. Luptau împotriva tentației unei rafale scurte, care i-ar fi eliberat de privirea noastră, redând jafului vesela lui sălbăticie. Dar existau sloganurile de dreptate revoluționară, proaspăt tipărite pe manifestele în evantai. Mai era și difuzorul ăla de pe un camion, care încă de dimineață revărsa pe străzi apelurile la calm și proclama binefacerile noului regim... Întorcând ușor capul, vedeam mâinile care băgau într-un sac un tranzistor, o haină și chiar și lampa înșurubată de marginea mesei și pe care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
joc, la acea scamatorie mortală, al cărei ultim cuvânt căzuse asupra lui. Peste câteva săptămâni, căci pe moment totul se petrecuse foarte repede. L-au arestat, i-au smuls galoanele, i-au retras decorațiile (medaliile acelea frecate cu argilă). Un camion îl încărcă și pe el într-o grămadă de oameni a căror uniformă nu avea nici un semn distinctiv. Știa că era vorba despre o companie disciplinară, așadar despre o moarte pe termen foarte scurt. Încă de la prima bătălie, distanța care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
statuii. Trăsăturile lui nu exprimau nimic. Salvele astea de împușcături avuseseră loc în timp ce în jurul Reichstagului se sărbătorea victoria. Ajunseră prea târziu, iar Pavel nici nu mai avu timp să-și scrie numele pe zidurile mutilate. Ordinul de a urca în camioane era deja dat, iar el nu izbutea să găsească o bucățică de tencuială pe solul plin de cartușe goale și de schije. Regreta mai ales că nu trecuse numele lui Marelst așa cum își făgăduise de multă vreme s-o facă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
azvârlit înapoi, spre acel trecut, de bucuria soarelui de mai la Berlin. Fără a o putea spune, Pavel aștepta un semn, o schimbare a culorii cerului, a miresmei aerului. Dar săptămânile se scurseră, deja sigure de cadența lor de rutină. Camioanele ajunseră la gară. Garniturile se umplură cu soldați și o porniră încet înapoi, spre răsărit. Într-o zi, în zori, deja în Rusia, în vreme ce trenul era oprit lângă un sat, Pavel văzu o femeie tânără care spăla rufe, ghemuită la
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
într-o grimasă de gelozie. Femeia își îndreptă trupul, apucă toarta găleții pline cu rufe stoarse. Îi urmări mișcările, o dori și, în ciuda fericirii violente care-l năpădi, avu sentimentul că trădează pe cineva. Străbătură Moscova la căderea nopții, în camion, de la o gară la alta. Pavel nu cunoștea orașul și aștepta în chip nelămurit ca dispariția în goană a străzilor în urma prelatei ridicate a camionului să-i dezvăluie taina acelei vieți fără război. La o răspântie, cât opriră la un
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
care-l năpădi, avu sentimentul că trădează pe cineva. Străbătură Moscova la căderea nopții, în camion, de la o gară la alta. Pavel nu cunoștea orașul și aștepta în chip nelămurit ca dispariția în goană a străzilor în urma prelatei ridicate a camionului să-i dezvăluie taina acelei vieți fără război. La o răspântie, cât opriră la un semafor, zări fereastra unui restaurant deschisă, spre bucătărie. Seara de iulie era apăsătoare. Un bucătar mișca din loc, cu infinite precauții, o oală voluminoasă, cu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
spate, cu o strâmbătură de efort pe buze. Era ciudat lucru să te gândești la o viață în care oala aia mare și conținutul ei aveau importanță. În capătul bucătăriei se deschise o ușă și, deși purtat mai departe de camion, Pavel avu totuși timp să zărească, într-o înșiruire, sala restaurantului, ciorchinele lustrei, o femeie aplecată peste farfurie, un bărbat care dădea din mână, stingând un chibrit... „Cinează...“, își zise Pavel, iar cuvintele astea, activitatea asta i se părură ciudat
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
unul... Să nu se mai întoarcă deloc? Gândul ăsta i se păru deodată cât se poate de posibil și abia atunci băgă de seamă că drumul, drumul acela bine cunoscut, până la cea mai măruntă cotitură, se schimbase. Nu șirul de camioane incendiate la ieșirea din reședința de județ, nici craterele lăsate de obuze creau impresia asta. Pur și simplu, drumul de pământ dispărea ici-colo, sub înaintarea pădurii. Mălini tineri creșteau pe mijlocul drumului, iarba năpădise hârtoapele. I se întâmpla să dea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
spre o intersecție murdară și zgomotoasă, m-a lăsat să văd, preț de o clipă, o perdea din voal foarte alb, o plantă înflorită, o sumedenie de vaze mici și de figurine din faianță - toate astea la trei metri de camioanele uriașe care urcau duduind un viaduct. Mai departe, la intrarea scundă a unei braserii, se îngrămădeau oameni în costume folclorice, iar râsetele lor se contopeau cu o muzică plină de sunete stridente și vesele. Drumul ăsta spre răsărit îmi devenea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mai înainte, femeile tinere care mergeau spre răsărit credeau că ajunseseră la limita extremă a nefericirii: mai multe zile de mers pe jos, fără hrană, în frigul pătrunzător al nopților, o rafală de gloanțe în cursul dimineții, venită dinspre un camion german. Acum, nu se mai auzea nici un geamăt în grupul lor. Femeia însărcinată tăcuse și ea, rezemându-se cu spatele de loitra unei remorci părăsite. Priveau mute și nu prea înțelegeau ce vedeau. Ființele din fața lor nu puteau fi recunoscute
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ridicată în partea dindărăt a furgonului. Tăceau. Chipurile lor erau grave, luminate parcă de o mare durere, în sfârșit, depășită. Tunicile lor decolorate de soare nu aveau nici o decorație, dar păstrau, în dreptul pieptului, urmele mai întunecate lăsate de medaliile smulse... Camionul a străbătut periferia încă adormită a unui mare oraș, s-a oprit pe o stradă învăluită în penumbră. Soldatul a sărit jos, și-a salutat camarazii, i-a însoțit cu privirea până la cotitura drumului. Apoi, și-a potrivit ranița pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sublinieri dorite de către autor. Nu explicați. În descriere sau narațiune, sunt total neindicate sintagmele explicative: pentru că, dat fiind faptul, căci, fiindcă etc. Vom ajunge invariabil la pleonasm: „Am căscat pentru că mi-era somn”, „A murit pentru că l-a călcat un camion”. Trebuie să avem încredere în puterea propozițiilor de a se explica reciproc. Iată de ce, pentru a evita pleonasmul, trebuie să despărțim fraza în propoziții distincte: „A murit. Un camion a dat peste el” etc. Simpla alăturare a celor două afirmații
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
pentru că mi-era somn”, „A murit pentru că l-a călcat un camion”. Trebuie să avem încredere în puterea propozițiilor de a se explica reciproc. Iată de ce, pentru a evita pleonasmul, trebuie să despărțim fraza în propoziții distincte: „A murit. Un camion a dat peste el” etc. Simpla alăturare a celor două afirmații este suficientă. Nuanțele explicative rămân neatinse, chiar și în absența unor formule de întărire. Sub aceeași interdicție stau justificările și parantezele explicative. Folosiți-le numai atunci când este absolută nevoie
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
descrierea reprezintă momentul în care narațiunea se oprește pentru ca sensul să poată fi stocat. Descrierea este memoria narațiunii [...] Formele sunt acelea care au tendința să antropomorfizeze obiectele de descriere. Așa sunt formele verbale durative, cum ar fi gerunziul și imperfectul („camioanele defilau”), ca și întoarcerea la formele pronominale („cortegiului i s-au alăturat siderurgiștii germani”). Mai există și altele care par să asigure o legătură subtilă - sunt cele care ajung la o „contaminare” a descrierii ca narațiune. Astfel, utilizarea mărcilor narative
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
rață leșească, mânat de neobositul său suflet electric. În tramvai, câțiva pasageri, câteva doamne. Evantaiele improvizate din gazete, mănuși și batiste se agită ritmic. Vatmanul oftează la fiecare țâșnitură a frânei automate și lasă pașnic să circule în fața tramvaiului un camion cu lăzi, fără să semnalizeze măcar. Am ajuns în centru. Cocleala smoalei îți pătrunde în plămâni ca o inhalație de gudron și amoniac [...]. Ajung în Cișmigiu și cotesc pe o alee singuratică, acolo unde un baldachin împletit din frunze cedează
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ouă. Toată lumea se adună În jurul mesei din sufragerie. Mușcându-și buza, Capitolul Unsprezece ia un ou din bol, Îl studiază și Îl pune Înapoi. Alege altul. ― Ăsta pare bun, spune Milton, alegându-și și el un ou zdravăn ca un camion de curse. Milton ține oul ridicat În pumn. Capitolul Unsprezece se pregătește să atace când, deodată, mama Îl bate ușor pe tata pe spate. ― Stai o clipă, Tessie. Ciocnim ouă. Îl bate mai tare. ― Ce-i? ― Temperatura mea, spune ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
deși continuau să respire. Ușile se deschiseră și coborâră cu toții. Prin fumul care plutea În aer, Lefty văzu alte tramvaie, din care coborau alți muncitori, sute de siluete cenușii mergând târșâit prin curtea pavată, spre porțile fabricii. Pe alături treceau camioane și Lefty se lăsă purtat de șuvoiul schimbului de tură, cincizeci, șaizeci, șaptezeci de mii de oameni care se grăbeau să-și fumeze ultima țigară sau să schimbe ultimele cuvinte - pentru că, apropiindu-se de fabrică, Începuseră să vorbească din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
obișnuiește: desfăcându-i picioarele și constatând. ― Felicitări. Un băiat. Desdemona, vizibil ușurată, strigă: ― N-are păr decât pe cap! Lefty sosi la spital la puțin timp după aceea. Mersese pe jos până la mal și făcuse autostopul, ajungând acasă cu un camion care transporta lapte. Acum stătea la geamul camerei copiilor, cu subsuorile Încă râncede de teamă, cu obrazul drept julit de căzătura pe gheață și cu buza de jos umflată. Cu totul Întâmplător, chiar În acea dimineață bebelușul Linei atinsese greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la vânzare. Oferta prea mare de case a făcut să scadă prețurile imobilelor, ceea ce a permis unor oameni mai săraci să se mute În cartier, și o dată cu sărăcia a apărut și infracționalitatea, iar Împreună cu infracționalitatea au venit și mai multe camioane de cărat mobilă. ― Afacerile nu mai merg așa de bine, spuse Lefty. Dacă vrei să deschizi un bar, Încearcă În Greektown. Sau În Birmingham. Tatăl meu Îndepărtă obiecțiile cu un gest al mâinii. ― Poate că afacerea cu barurile nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pielea goală pe canapeaua verde, cu o etichetă cu prețul atârnată de picior. Când au terminat de vândut sau de dat de pomană totul, Milton a luat ce mai rămăsese din lucrurile bunicilor mei și le-a dus cu un camion Închiriat douăsprezece străzi mai Încolo, pe Seminole. Ca să aibă intimitate, bunicilor mei le-a fost oferit podul. Riscând să se accidenteze, tatăl meu și Jimmy Papanikolas au cărat totul sus pe scara secretă de după ușa tapetată. În spațiul acela piramidal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
târziu, Încă se credea În anii șaizeci. Părul meu! Părul meu incredibil de des, de la treisprezece ani! A existat vreodată o claie de păr ca a mea la treisprezece ani? A reușit oare vreo fată să mobilizeze atâția instalatori cu camioanele lor? Lunar, săptămânal, de două ori pe săptămână, țevile din casa noastră se Înfundau. ― Iisuse Hristoase! se plânse Milton, scriind Încă un cec. Ești mai rău ca rădăcinile alea de copaci. Părul ca niște vârtejuri de buruieni, vuind prin camerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o cotise pe drum. Așezat În scaunul lui Înalt, șoferul nu mă vedea. Eu mă uitam În urmă, să văd unde era Jerome. Când, În cele din urmă, m-am Întors Înapoi, era prea târziu. Drept În fața mea era roata camionului. M-am izbit de ea cu toată puterea. Am fost aruncată În aer și răsucită În praful roșiatic. În apexul boltei pe care am descris-o, am văzut lamele de plug ridicate În urma mea, spirala de metal acoperită de noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]