4,790 matches
-
capul oaselor, luă o țigară fără filtru dintr-o cutiuță de metal de pe măsuța de lângă canapea, și-o aprinse și trase cu putere fumul În piept. Mă invită să iau un loc și m-am așezat În celălalt capăt al canapelei. Parchetul era acoperit de un covor gros. — Asta e camera dumneavoastră? am Întrebat. Fără să-mi răspundă, Yazaki luă o pudră albă din recipientul pe care-l mai văzusem și o presără pe măsuța de sticlă. Apoi scoase un card
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o cameră mare în formă de L, mobilată simplu. Pe covorul verde, gros, se afla, într-un capăt al camerei, o masă rotundă, iar în celălalt capăt era un grup de vreo zece persoane care stăteau în picioare lângă o canapea și două fotolii. Pereții, acolo unde se vedeau între panourile ușoare de stejar, erau vopsiți în alb, iar draperiile verzi erau toate trase. Camera asta avea un aer german clasic, care era același lucru cu a spune că era cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Haide, Reinhard, arată-mi drumul! Biroul lui Kindermann se afla la capătul clinicii. Dacă ar fi fost un apartament în oraș, ar fi fost considerat mic, dar ca și cameră privată de doctor, era foarte bună. Înăuntru se aflau o canapea lungă și joasă, un birou drăguț din lemn de nuc, două picturi moderne mari, de genul care păreau să semene cu interiorul minții unei maimuțe, și suficient de multe cărți scump legate încât să explice deficitul de piele pentru pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
împușcat iubitul. Am ridicat receptorul: — Centralistă, dă-mi sediul poliției din Alexanderplatz, te rog. În timp ce așteptam să mi se facă legătura, am privit cum o asistentă îi căuta pulsul lui Lange, iar cealaltă îl ajuta pe Kindermann să meargă pe canapea. — E mort, zise prima asistentă. Amândouă mă fixară cu suspiciune. — Kommissar Gunther la telefon, i-am spus centralistei de la Alex. Fă-mi legătura cu Kriminalassistant Korsch sau Becker de la Brigada Omucideri cât mai repede posibil, te rog. După o scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Cocuța contiuna să se certe cu mama ei. Îmi dădeam seama ca nimerisem într-un balamuc, așa că am început să plec cât mai mult de acasă în zilele când aveam liber. În lipsa mea Cocuța venea în cameră și îmi strângea canapeaua pe care dormeam, iar mie îmi era greu să-mi fac patul în fiecare zi, mai ales când veneam seara foarte târziu de la serviciu. Am rugat-o să nu se mai deranjeze și atunci ea mi-a spus pe un
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
știind că aici, în acest apartament, mai locuiește un băiat, nimeni altul decât eu............ M-am simțit oarecum vinovat, am deschis ușa de la intrare și, cu mari rugăminți, am reușit sa-i înving timiditatea. După ce a luat loc pe o canapea în sufragerie, mi-a spus că o cheamă Florica P. apoi am discutat fel de fel de chestiuni. Spunea că îi place matematica și că este premianta clasei................. Era elegantă, fină, morală și extrem de cultă, dar........era grasă și purta
PRIMA DRAGOSTE de IONEL CADAR în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361324_a_362653]
-
să spere că e într-o fază incipientă. Parcă plutea în necunoscut, neavând puterea să se întoarcă la identitatea ei, la amintirile ei, la viața ei...Cum să le spună copiilor și soțului ei? Cum? Se îndreptă un pic pe canapea , trase aer în piept și se ridică să plece... -Stai, nu pleca! Trebuie să-ți dau trimitere să-ți faci markerii tumorali! Este cea mai revelatoare analiză și îți vin rezultatele repede; ca să nu stai în tensiune prea mult timp
NINGE CU FLORI DE POMI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361463_a_362792]
-
să rămână: - Nu pleacă nimeni, indiferent de oră, decât dacă a plecat ultimul client de la masă și s-a făcut ordine în sală. Cu toată oboseala ce o simțea cum pune stăpânire pe ea, era fericită. Se făcuse comodă pe canapeaua din spate a mașinii și, cu ochii închiși, revedea căteva momente pe care le considera foarte importante. Convorbirea cu avocatul acela blajin, trecut de cinzeci de ani, cu părul grizonat și privire sinceră, la care nu se așteptase în niciun
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
să se dezbrace; vânos, uscat, păros că o maimuță, individul dădu la iveală un utilaj sexual de-a dreptul monstruos. Fascinată, Rodica privi organul care se erecta rapid, ajungând la 27 cm. Cu o miscare bruscă, Puleașcă o răsturna pe canapea, aplecându-se deasupra ei. Rodica D.D.T. fu scuturata de un spasm involuntar. Își strecura mâna între ei, în jos, conducându-l, lăsându-se pătrunsa. Tremurând ușor, începu să se miște în ritmul lui Puleașcă. Acesta o posedă din ce in ce mai violent, pana
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
aduse din nou un compliment Maximilian. Apoi, nu vedeți și voi, acolo, mai deoparte, profesori și studenți stând la un pahar de juice, clădind lumi peste lumi? Iar și mai încolo, un grup de chineze frumoase, stând liniștite pe o canapea și ascultând muzică? - Hai să intram pe gheață! propuse Hernanda. Ideea ei electriză de îndată cuprinzătorul Salon. Băieți și fete coborâră de îndată pe luciul gheții și începură să alunece zglobii în sunetele muzicii, formând perechi pe arenă. Toată lumea era
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]
-
sanatoriul, când a fost întrerupt de telefonul Mariei. Îi anunța că vor veni la micul dejun, semn că cititul trebuia să ia o pauză. -Voi continua mai târziu. Mi-ai stârnit curiozitatea! Spre seară, Maria și Tania au ieșit pe canapeaua din incinta pensiunii. Aveau ce să aleagă spre relaxare: un leagăn, un hamac, o masă de tenis. Bogdan reluă lectura. Un amalgam de întrebări au început forfota prin mintea sa, parcă mai multe ca niciodată. Momentul în care lui Mihai
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
seară răpusă de oboseală și de frig după călătoria lungă cu autocarul, la sosire am făcut un ceai, am mâncat ceva frugal, apoi m-am întins să-mi destind oasele amorțite de atât stat pe scaunul mașinii. Mă așezasem pe canapeaua din living cu o pătura pe picioare și o carafă cu ceai fierbinte alături pe măsuța jioasă în fața televizorului, cu intenția ca puțin mai târziu după ce mă încălzeam, să dau câteva telefoane . Nici nu știu când mă furase somnul. M-
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
gura. -Ce-am mai dormit, mă fato, ce-am mai dormit? -S-a trezit ”băiețelul”? Să-i dea mama un ”șprițache” de chihlimbar? -Dacă tu vrei să mă pedepsești...pot să te refuz? Silvica aduse un ”șprițache”domnuluiGigi, care se răsturnase pe canapea. -Ia ”băiețelu”, să te răcorești! Băiețelu’ întinse alene mâna și azvârli pe gât paharul dintr-o înghițitură: a-haa! Acum pot și eu să respir! După un sfert de ceas de nemișcare și tăcere, cu ochii fixați în tavan, domnul Gigi
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
deci, a dispărut dorința? Păcat!, mai spuse ea, ieșind din încăpere. O somnolență ciudată începu să mă învăluie. Și, cu cât beam mai mult, cu atât moleșeala devenea mai puternică. - Vreau să dorm!, am bolborosit eu așezându-mă pe o canapea. Am adormit. *** Când m-am trezit, ploaia încetase demult. Cerul se luminase, iar lumina pătrundea prin ferestrele larg deschise. Eram singur. În încăperea luminată, mobilierul era în dezordine, semn că cheful avusese totuși loc. M-am descheiat la pantaloni. Acum
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
un prieten de al său cu ajutorul unui telefon mobil a filmat ultimele momente din viața acelui tânăr. Se vedea în acel video interiorul azilului, niște oameni ce stăteau la coadă pentru a primi micul dejun iar, pe un fel de canapea tânărul polonez culcat, un vihilante îl învelea cu o haină. Imaginea videolui nu era de cea mai bună calitate, după ce știrea a fost dată s-a spus că polonezul care a filmat a fost dat afară de la azil. Mai dramatic
O MOARTE TRAGICA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363051_a_364380]
-
când mă gândeam la cele întâmplate, parcă simțeam un imbold în șlițul pantalonului scurt. “ Miruna, Miruna, ce-ai făcut din viața mea liniștită și netulburată de nimic și de nimeni?” Doream să mă detașez de evenimentele primei noastre întâlniri de pe canapeaua din sufragerie. Imaginea chipului ei mă urmarea continuu. Zâmbetul, transfigurarea, trăirile intense ce i se citeau pe față în timpul uniunii de simțuri, gustul picăturilor de transpirație culese dintre sânii ei frumoși și mari, toate acestea mă urmăreau. Degetele mele încă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
ușii de intrare se dovedi a fi bucătăria. Avea și debara încorporată în ea, unde să-și depoziteze proviziile și ustensilele casnice. Analizând spațiul disponibil, se gândea că dacă ar demola debaraua, s-ar crea suficient loc pentru montarea unei canapele, dar asta pe parcurs. Nici nu știa dacă are voie, fiind doar chiriașă, nu proprietară de drept. Ușa din dreapta holului de la intrare înseamnă că dă în camera propriu-zisă se gândi ea. Când o deschise a rămas înmărmurită de surpriza spațiului
GARSONIERA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363020_a_364349]
-
Cu tine o să mă simt împlinit! Ea nu zise nimic. Închise ochii și se lăsă mângâiată și sărutată. Ștefan uitase de bagajele pe care le lăsase lângă ușa de la intrare, o luă în brațe și merse înăuntru, o așeză pe canapeaua din living și o sărută în continuare. Ilinca se simțea fericită și îi cuprinse capul cu amândouă mâinile, se uită în ochii lui și-i spuse: - Și eu te iubesc, Ștefan! Tu mă faci să mă simt fericită, cum de
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ (XIII) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363360_a_364689]
-
s-au pierdut nebăgate în seamă de nimeni, în noianul știrilor fierbinți; se închideau rând pe rând cabinetele stomatologice. Singură în apartamentul în care lumina lăsase locul întunericului ce adusese cu sine și o boare de răcoare, Letiția moțăia pe canapea, cu o compresă udă peste tâmplele ce încă-i zvâcneau dureros, încercând să se relaxeze după o zi trepidantă, la limanul căreia reușise în sfârșit, să ajungă. Sonorul televizorului era dat la minim și totuși informația, prin ineditul său, îi
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
Pentru tine am ceva de la Tudor, iar pentru Ilona am câteva lucruri de-ale mele. Să nu moftoriți! adăugă zâmbind, arătând odaia alăturată unde aveau să-și schimbe hainele. Apoi vom cina. Într-un târziu, invitați într-o altă cameră, canapeaua de piele maro, moale și confortabilă, îi îmbia la odihnă. Ajunși în așternut, au simțit, fiecare în parte și amândoi deodată, un val de căldură ca o binecuvântare. Ploaia încetase. Însă de pe dealuri apele învolburate, continuau să prăvale crengi și
PROMISIUNEA DE JOI (XVI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363511_a_364840]
-
se duse-n bucătărie și întrebă dacă vrea o cafea? Norman zise un da apăsat și fața i se lumină. Era aceeași voce pe care o știa din tinerețe, o voce aproape amicală și caldă. S-au așezat pe o canapea jerpelită și, între două sorbituri, începură a depăna istorii. Mai mult Norman-Nahum, decât Sonia. Povesti cum s-a cunoscut cu nevastă-sa, la facultate, cum s-a îmbolnăvit de meningită și cum s-a ocupat ea de el. A trecut
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
Se topi în noapte și Norman rămase într-o casă-necasă, cu un copil care nu mai vroia să doarmă și nu vroia nici pipi, vroia să se joace și să se zbenguie. Ieși din dormitor ca o zvârluga, scoase de sub canapea o mașinuță teleghidată, o puse în funcțiune și-i urmărea deplasarea cu un entuziasm indescriptibil. Scotea țipete drăgălașe ori de câte ori vehiculul se ciocnea de ceva tare și se răsturna. - Tu cine ești? întrebă la un moment dat puștiul. - Un vagabond. Știi
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
Izbucni într-un râs molipsitor și îl făcu pe Norman să râdă și el cu poftă. Dacă ești obosit, te poți culca aici pe divan. Eu rămân treaz, o aștept pe mama. Bărbatul își scoase pantofii și se întinse pe canapea. Era total zăpăcit de această revedere. Nimic din ce-și imaginase nu s-a întâmplat. Lumea Soniei părea o groapă fără fund, unde omul se scufundă și se desprinde de lumea mare din jur. Și totuși se simțea bine în
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
cu prezența familiei sale la această aniversare, totodată să-i binecuvânteze și oile. Așeză sub salcâmul falnic din fața casei o masă din blăni de brad, peste care așternu o față de masă țesută la război de bunica Floarea, apoi atașă două canapele făcute din dulapi din lemn de salcâm. Bunica Floarea aduse o pâine cât roata carului, coaptă pe vatră în cuptorul de alături, farfurii din lut ars smălțuit, pline cu caș și brânză proaspătă, ceapă și ce era mai important, o
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
lor, ca tot omul. A doua zi nu mai era sărbătoare și la țară timpul nu te lasă să lenevești în pat. Zilnic găsești câte ceva de făcut. Bunica Floarea strânse totul de pe masa pe care bunicul Constantin o cără împreună cu canapelele în chiler. Se adunară cu toții în odăi, sub lumina chioară a lămpilor care mai mereu afumau sticla. Merseră cu toții la culcare. A doua zi trebuiau să o ia de la capăt. Unii cu munca prin gospodărie, sau cu aratul pământului și
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]