2,383 matches
-
în paragină. De toate avu grijă cu tâlc maica mare. Mă gândeam să nu afume candela, Marico, stinge-o și vino aici în căldura brațelor mele, că ți-o fi frig, spuse Constantin abia șoptit. Îndemânatică, Marica stinse cu mucarnița candela din dreptul icoanei Preacuratei. Se furișă alături de bărbatul ei în așternut. — Săraca doamna Ruxandra, mormăi el. Mă gândeam că nunta ei cu Alexandru Coconul e un fel de semn. — Taci, Constantine, ce semn să fie? Vodă Alexandru când a văzuto
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ștefan așa cum ieșea de sub macat aseară când a intrat la ei cu Marica, să-i închine pentru noapte. Piciorușul alb cu gropițe la degețelele nu mai mari ca boabele de fasole, cu călcâiul trandafiriu, atât cât se vedea la lumina candelei, i se păruse o minune, îi cuprinsese atunci căldura în podul palmei și băiețelul de doi ani l-a tras grăbit sub macat, fără ca măcar să se oprească din mișcarea neîntreruptă a suptului prin somn. Da, da, o să facă din imaginea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zi, ceru să i se dea drumul să intre ieromonahului Ștefan de cum va sosi în zori și anunță că, înainte de liturghie, dintre înalții dregători nu vrea să-l vadă decât pe marele logofăt Constantin Brâncoveanu. Ceru să i se aprindă candela din fața icoanei Mântuitorului și să i se stingă toate lumânările. Rămas singur își potrivi pernele și se întinse în pat. Candela fixată de tavan cu trei lanțuri fără cusur lucrate din argint era ca o dantelă din același metal ciocănit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dintre înalții dregători nu vrea să-l vadă decât pe marele logofăt Constantin Brâncoveanu. Ceru să i se aprindă candela din fața icoanei Mântuitorului și să i se stingă toate lumânările. Rămas singur își potrivi pernele și se întinse în pat. Candela fixată de tavan cu trei lanțuri fără cusur lucrate din argint era ca o dantelă din același metal ciocănit. În interiorul ei untdelemnul, într-un pahar transparent, lăsa să se filtreze raze aurii care aruncau, pe pereții văruiți în alb fără
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fără cusur lucrate din argint era ca o dantelă din același metal ciocănit. În interiorul ei untdelemnul, într-un pahar transparent, lăsa să se filtreze raze aurii care aruncau, pe pereții văruiți în alb fără nici un fel de decorații, umbrele lucrăturii candelei. Urmărea arabescurile de flori, frunze și cârcei de viță în alb-negru, așa cum se proiectau pe pereți, și își surprinse un sentiment de mare fericire, inundându-i sufletul. Evident, sufăr că nu mi-a fost milă de Smărăndița și că am
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că fac omor de om. — Ferestrele au gratii puternice, îndrăzni un dorobanț. — Pază strașnică, am zis! Și Brâncoveanu se repezi spre scară, urcând treptele câte două, câte trei în fugă. Ușa dată de perete lăsa să se vadă la lumina candelei patul răvășit și mortul așa cum l a surprins clipa, cu gura deschisă, cu un picior atârnând, o mână spre cap și una încercând să găsească un sprijin. Logofătul se apropie, își făcu cruce, așeză mortul într-o poziție cuviincioasă, apropie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și al crezului său toată biserica ortodoxă de sub călcâiul turcesc. Și dacă neamurile și cei ce i-au fost dragi avuseseră alte treburi în timp ce răposatul, așa cum zice cronica, „zăcea ca un om din cei proști” în odaia rece și fără candelă aprinsă la cap, astăzi ei, cinul preoțesc și călugăresc, veneau să-i aducă cinstire. L-au scos din Curtea domnească opt frați monahi, ducând năsălia pe umeri. În pridvorul bisericii l au așezat în coșciug și așa l-au dus
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se scula și măsura odaia în lung și-n lat, vorbind singur. Marica trebuie să doarmă cu mine, că uite, dacă nu ne închinăm împreună, mă bântuie toată noaptea fel de fel de gânduri. Se opri în dreptul icoanelor, împinse puțin candela atârnată de tavan cu lănțișoare de argint și umbra dantelată a metalului se mișcă măturând imaginea sfinților. Candela era de la răposat, doar icoanele le-am adus noi, își aminti el. I le-a dăruit tușa Ancuța când s-a făcut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că uite, dacă nu ne închinăm împreună, mă bântuie toată noaptea fel de fel de gânduri. Se opri în dreptul icoanelor, împinse puțin candela atârnată de tavan cu lănțișoare de argint și umbra dantelată a metalului se mișcă măturând imaginea sfinților. Candela era de la răposat, doar icoanele le-am adus noi, își aminti el. I le-a dăruit tușa Ancuța când s-a făcut domn. La două zile după ce l-au uns domn, adică a doua zi după ce l-au îngropat pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
carnea tare pe ea și pielea albă și rumenă. Zâmbi și gropițele înțepară amândoi obrajii. Era puțin emoționată. Se îndreptă spre o firidă cu policioare de nuc. Nu era încă obișnuită cu locul. În lumina puțină pe care o făcea candela și lumânarea, desluși sipețelul de argint în care ținea lemnul de mirodenii. Îl deschise și luă un bastonaș. Îl apropie de lumânare, dar se răzgândi, deschise cu cleștele ușița sobei, scoase o bucată de jăratic pe lopățica frumos lucrată din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Doamne ferește, oprește-te, Zamfiro! Am terminat, sărut mâna. Plătește-mă să se împlinească. Marica aprecie că nu are încotro și scoase un galben turcesc. Zamfira îl apropie de lumina focului din sobă, îl privi admirativ. — Sărut mâna! — Mando, aprinde de la candelă lumânarea și lasă-mă cu Zamfira. Să stai la ușă, să auzi când te chem. Marica încercă să-și tragă un jilț spre sobă, dar Zamfira, ca arsă, se repezi s-o împiedice și duse ea jilțul. — Gata, a plecat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu care fusese parcurs drumul îi obosise pe toți, iar întâmplarea cu căderea de pe cal a lui Panait Cioranu le pusese capac la toate. Ștefan se ridică din pat și se uită pe fereastră; încă nu se luminase de ziuă. Candela de la icoană arunca lumină prea puțină, așa că Ștefan apropie de flacără o lumânare din sfeșnicul cu două brațe de pe masă și o aprinse. Odăița văruită se lumină, umbra lui apărea, imensă și cenușie, pe zidul opus mesei pe care era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
confrunta cu perfidia și arghirofilia tuturor dregătorilor Înaltei Porți. Se întoarse cu fața spre odaie și se arătă surprins când îi văzu pe cei invitați așezați pe lavițele neprietenoase dimprejurul zidurilor. Pe peretele opus ferestrelor, sub icoana Maicii Domnului ardea candela. Doamne, iartă-mă că o să stric pacea sfântă a acestei seri, se rugă Brâncoveanu în gând. Începu amabil conversația, întrebându-l curtenitor pe marele stolnic despre cum a fost vremea în țară, despre recolta de grâu, seceriș și altele, apoi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fel de spaimă omenească pe care nu reușește să și-o învingă. L-am văzut atunci mergând măreț ca un împărat spre Odrii, ziua stând falnic în caleașca trasă de patru armăsari arăbești, dar noaptea în cort, cu lumânări și candele aprinse, bătând mătănii în fața icoanelor. Păzit de Kuciuk Selin și de doftorii lui, cine tremura ca un copil căruia i se năzare în somn Marțolea? Veneau din toate părțile iscoade plătite care-i înfățișau starea drumurilor, obiceiurile locurilor pe unde
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
butuci. Pe scândură era întins un fel de țol din câlți de cânepă, care fiind mai scurt lăsa vederii asperitățile lemnului nefinisat. Pe peretele dinspre răsărit, icoana Învierii lui Hristos zugrăvită în culori foarte vii era luminată de o imensă candelă suspendată de tavan cu trei lanțuri de argint ciocănit, lanțurile nefiind alcătuite din zale separate, ci dintr-un fel de împletitură de frunze, tulpini și mărăcini imaginând cununa de spini a lui Iisus. — Ia loc, spătare Mihai, și prelatul arată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a sfinției sale. „Arhieriei voastre îi este frică de moarte?” În clipa aceea mi s-a părut că soarele s-a dus după munte și că umbra din biserică s-a îndesit, doar fața vlădicăi Theodosie mi a apărut luminată de candelele de la icoanele împărătești. Zâmbetul i-a împietrit pe față, apoi s-a stins treptat și, grav, a răspuns: „Cum să nu-mi fie frică de moarte? Eu cred din toată puterea ființei mele în învierea cea cu trup, în Judecata
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
albituri și le-au înmuiat în apă rece, ca s-o învelească să nu facă aprindere la piept, în zadar. Ce vedenii? I se năzărea doamnei Stanca, așa cum era vegheată de surorile domniei sale, că roșul pe care-l arunca lumina candelei, pe pereți și pe pavele, vezi Doamne - la curte candelele-s în pahare de cleștar roșu -, era sânge, nu lumină, și țipa cât o țineau puterile: „Taică, taică, ce făcuși, taică, măria ta!” Bat clopotele într-o dungă... Au pornit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o învelească să nu facă aprindere la piept, în zadar. Ce vedenii? I se năzărea doamnei Stanca, așa cum era vegheată de surorile domniei sale, că roșul pe care-l arunca lumina candelei, pe pereți și pe pavele, vezi Doamne - la curte candelele-s în pahare de cleștar roșu -, era sânge, nu lumină, și țipa cât o țineau puterile: „Taică, taică, ce făcuși, taică, măria ta!” Bat clopotele într-o dungă... Au pornit din clopotnița cea mare de pe Dealul Mitropoliei, cea înălțată de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mare din piatră de Albești pe care au înălțat-o beizadea Con-standin. S-a oprit doamna Stanca, era singură pe jos, fără caretă, am crezut că s-a lăsat în genunchi în fața crucii, dar de unde, lăsase doar o luminiță, o candelă aprinsă. O adusese așa, în mâini, de la Mitropolie. A dat să facă doi, trei pași și s-a întors înapoi să mai citească o dată înscrisul de pe cruce: „Această cruce este ridicată în slava Domnului Hristos de Constandin Brâncoveanu Basarab, feciorul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
n-a văzut nimic, apoi, în odăița în care nu era alt mobilier în afară de patul mare cu polog din pânză subțire de borangic, a văzut-o pe doamna Marica și ea cernită stând în fața icoanei și la lumina puțină a candelei citind ceva într-o carte. — Sărut mâna, măria ta! — Ștefane, vino încoace să mă întind pe pat, că așa știu jupânițele. Am aflat de scrisoarea grecului, nu crez să fie minciună. Se culcă peste macatul țesut din lânică seină și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ne culcăm, că și mâine e o zi, se auzi un glas. Să doarmă pe cine-l ia somnul. Și poveștile continuară în șoaptă până cenușa a învelit cu totul jeraticul și n-a mai rămas de veghe decât licărirea candelei din fața icoanei Precistei, icoană adusă de domn de la Făgăraș în vremea când era doar vel logofăt. Ultimul a adormit Ștefan. Pe jos, în jilțuri, fiecare pe unde apucase, zdrobiți de oboseala emoțiilor zilei, de vremea rece și umedă, de căldura
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la Făgăraș în vremea când era doar vel logofăt. Ultimul a adormit Ștefan. Pe jos, în jilțuri, fiecare pe unde apucase, zdrobiți de oboseala emoțiilor zilei, de vremea rece și umedă, de căldura focului, dormeau toți. La lumina puțină a candelei, lui vodă i se părură nespus de dragi. Cum a intrat, venind din odaia de dormit fără să-l simtă nimeni, tot așa ar putea pleca aiurea, știa bine că paza Curții domnești era inexistentă. Ce puteau face doisprezece lefegii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cele mai minunate culori, dar acum păreau imense în pustiul ce se căsca în ele. Iatacul doamnei, cu tot ce putuse să aducă zestre o femeie din neamul ei, era golit, chiar și icoanele erau smulse de pe pereți, doar o candelă stingheră ardea în dreptul unui crucifix. — Mâine este Joia Mare, se pomeni vorbind singur, Doamne ferește, cum pot să iasă cu muzici în Dealul Văcăreștilor ca să-l aștepte pe imbrohor? Doamne ferește, și-și făcu cruce în fața candelei aprinse. La întoarcerea spre iatacul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
smulse de pe pereți, doar o candelă stingheră ardea în dreptul unui crucifix. — Mâine este Joia Mare, se pomeni vorbind singur, Doamne ferește, cum pot să iasă cu muzici în Dealul Văcăreștilor ca să-l aștepte pe imbrohor? Doamne ferește, și-și făcu cruce în fața candelei aprinse. La întoarcerea spre iatacul care fusese al său, văzu aceleași săli albe și i se păru că zidurile sobre despuiate de bogățiile cu care le împodobise, plângeau în felul lor plecarea lui. Deci bumbașirul executa ordinul de confiscare a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca să fie pază, și cu greu își stăpâni un hohot de râs. Intră în sala în care aburul suflărilor făcuse aerul de nerespirat, trecu printre trupurile adormite și se lungi în patul lui, lăsându-se împurpurat de licărul roșu al candelei cu pahar rubiniu. Stând întins, se tot întreba dacă ar fi putut să ajungă nebăgat în seamă la grajduri și să plece călare. Oare unde a lipsit Ștefan patru zile? Mâine turcii o aduc pe Marica de la Mogoșoaia. O să-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]