5,781 matches
-
papă o să facă minuni... De la bun început am avut șansa să să scap ieftin, cum se spunea, la detașamentul de muncă al Reich-ului, și asta pentru că desenam repede, știam să umblu cu culorile și, de aceea, eram considerat privilegiat. Pereții cantinei în care mâncau instructorii și echipa și care se afla în clădirea administrativă din cărămidă tencuită trebuiau să fie împodobiți cu tablouri care să se inspire din tufele de ienupăr, din bălțile în care se oglindeau norii și din mestecenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
apă și blocul Pelikan. Nori frumoși, lacuri cu suprafața netedă și întunecată și mesteceni, în fața sau în spatele unor imense blocuri eratice, au ajuns, saturate de culoare, pe hârtie. Un teanc de schițe le-am pus deoparte pentru împodobirea ulterioară a cantinei cu vopsele de ulei pe pereții albi. Fiindcă eram de timpuriu obsedat de copaci, e posibil ca un stejar izolat să fi fost motivul meu preferat. Și, pentru că îmi mai place chiar și în zilele bătrâneții mele, fie în călătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fel și cele ale minei Siegfried I, au fost închise cu decenii în urmă, terenul curățat. Baraca era împărțită în camere de câte șase oameni, în care se aflau paturile, atât de familiare mie, cu câte două etaje. Mâncarea de la cantină nu avea gust, dar era sățioasă. Pe deasupra, tichetele de muncă grea pentru mineri făceau posibile suplimente bogate: cârnați, brânză, unt din belșug și ouă la micul dejun sau înainte de tura de noapte. Împotriva pneumoconiozei exista zilnic o rație suplimentară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
numite mai târziu gotice, nu existau încă roșii și fasole albă. Dar, pentru oaspeții mei adunați în jurul meșterului anonim, s-ar putea găti o mâncare din bob proaspăt și stomac de vacă, mâncare ce mă săturase atât de ieftin în cantinele populare din Roma. Chiar și nevasta unui dogar, frumoasa Gertrude, care pozase în locul inaccesibilei Uta von Naumburg, a gustat din mâncare; vizitiul cu privirea întunecată a cărui imaginase devenise întruchiparea contelui Syzzo nu se mai putea sătura de atâta burtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să facă pe geniul. Cel mai tânăr dintre studentți, Gerson Fehrenbach, se trăgea dintr-o familie de cioplitori în lemn din Pădurea Neagră. Doi sau trei veneau din Berlinul de Est și erau hrăniți cu cea mai ieftină mâncare de cantină pentru estici. Fehrenbach mi-a arătat de unde puteam, în apropiere, la Butter-Hoffmann, să cumpăr ieftin pâine, ouă, margarină și brânză topită. Chiar în prima săptămână am prăjit pe o plită electrică pentru toți - contribuția mea de intrare - heringi verzi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
conducă încotro voiește. Pare să spună că sîntem doar arbori înfipți în trupul nostru cu rădăcini adînci, delimitînd axul inițial al lumii. Vrea să mă facă la fel cu cei care-și trăiesc viața ca și cum ar mesteca un aliment de cantină, cu singura libertate de a permite tîmpeniei să-și risipească inconștiența. Cei care visează magie, să pună mîna pe puterea lumii ca să mai dea confort beției lor. Să mă facă să încetez a gîndi. Chiar spune: „-Dragă V., tăișul ce
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
bîntuit de recunoștință, amețit, Înviorat brusc la ore tîrzii cînd mă trezesc lac de recunoștință. Saluturile care mă asaltează din toate părțile Îmi Încălzesc valvele cardiace obosite. Jugulara. Fibrilez. Și ei sînt bîntuiți de recunoștință, față de mine. PÎnă și la cantina de la serviciu am primit multă vreme mîncare mai bună. CÎștigasem concursul. Mi-am permis luxul de a-mi cumpăra abonament pe-o lună la metrou, zece țigări de foi Half Corona și o navetă cu apă minerală Bistrița Năsăud scutită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Mehmet, și Valahii Hua, și ungurii și Persii care au puțină despărțire de legea lui Mehmet, Halahula, strigă. Acesta este rezumatul ultimelor numere ale României Mari. Și-al directorului dînsei, cunoscutul om de tribunal, care dă săracilor de mîncare la cantină. Tot de cantină și literatură este și serioasa revistă a Societății Scriitorilor Români care, deși se subțiază, ridică cu osîrdie ștacheta redactorilor săi ce-o hașurează cu splendide texte rafinate, cum ar fi acela de pe prima pagină: „Vino În Liban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Hua, și ungurii și Persii care au puțină despărțire de legea lui Mehmet, Halahula, strigă. Acesta este rezumatul ultimelor numere ale României Mari. Și-al directorului dînsei, cunoscutul om de tribunal, care dă săracilor de mîncare la cantină. Tot de cantină și literatură este și serioasa revistă a Societății Scriitorilor Români care, deși se subțiază, ridică cu osîrdie ștacheta redactorilor săi ce-o hașurează cu splendide texte rafinate, cum ar fi acela de pe prima pagină: „Vino În Liban, mireasă, / Să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe la jumătatea anilor 1970, procedeul s-a acclerat odată cu achiziționarea unui congelator instalat în garaj. Tata nu se plângea deloc, ba dimpotrivă, începuse să-i placă acest gen de hrană, în parte pentru că semăna cu ceea ce mânca el zilnic la cantina de la serviciu împreună cu colegii. Îmi amintesc că venind acasă în weekendul acela, am descoperit înghesuite în congelator peste douăzeci de caserole cu una dintre cele mai letale invenții ale Grupului Brunwin: hamburger fritter cu cartofi prăjiți. Nu aveai altceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu câteva scaune negre din vinil rigid și o selecție de ziare și reviste care păreau ceva mai scumpe ca de obicei. Pe urmă m-am dus să-mi iau o ceașcă de cafea și am reușit să găsesc o cantină destinată mai degrabă personalului decât vizitatorilor, deși nimeni n-a părut să obiecteze când m-am așezat. Eram de ceva timp acolo, bând cafea neagră și terminând două batoane și jumătate de Fruit and Nut, când cineva s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vorbeam tot timpul, nu petrecusem de fapt prea mult timp Împreună de când mă mutasem În oraș. Devenisem cele mai bune prietene Încă din clasa a opta, când o văzusem pentru prima dată pe Lily plângând singură la o masă la cantină. Tocmai se mutase cu bunica ei și fusese Înscrisă la școala noastră, după ce devenise clar că părinții ei nu aveau să revină prea curând să o ia. Ei o șterseseră cu câteva luni mai Înainte, urmându-i pe băieții de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
văzut că ei tot nu s-au Întors, a luat-o din colectiv (sau „din cult“, cum prefera să zică bunica lui Lilyă și a dus-o la ea acasă, În Avon. În ziua În care o găsisem plângând la cantină, bunica ei o silise să-și tundă lațele murdare și să-și pună o rochie pe ea, iar Lily nu era Încântată de chestia asta. Ceva din felul În care vorbea, felul În care mi-a spus „Asta-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din cauza programului meu haotic, devenisem o adevărată mașinărie ambulantă de vorbit. Mi-am scos telefonul și l-am sunat pe Alex la școală, unde, conform amintirilor mele cam Încețoșate, era posibil ca la ora aceea el să ia prânzul la cantina de la catedră. A sunat de două ori, după care am auzit vocea pițigăiată și spartă a unei femei. — Bună ziua. Ați sunat la PS 277, la telefon doamna Whitmore. Cu ce vă pot fi de folos? — Alex Fineman e cumva acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În sânge. Deci, nici asta nu era problema. Nu aveam nici cea mai vagă idee ce să spun sau ce să fac. — Ahn-dre-ah. Nu ți-a spus asistenta domnului Ravitz că am servit prânzul Împreună cu el În nenorocita aceea de cantină cu numai câteva clipe În urmă? m-a Întrebat ea răspicat, de parcă se străduia din răsputeri să nu-și piardă de tot cumpătul. Ce? După toată nebunia aceea, după toată alergătura, după spaima trasă de Sebastian, după telefoanele furioase, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
răzându‑mi părțile laterale ale capului și ridicându‑mi restul de păr ca să arăt ca o căpetenie de trib indian. Când am terminat, am sperat că o să am și eu parte de o clipă de odihnă ca să dau fuga la cantină și să cumpăr o supă plină de calorii, dar Allison a ridicat telefonul lui Emily - care fusese al ei cândva - și a sunat‑o pe Stef de la departamentul de accesorii. — Bună, am terminat cu ea și e chiar aici, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
frămînta o Întrebare. — Uite, zise ea după aceea. Trase de ceasul care i se ridicase pe braț. Tata o să mai stea Încă vreo zece minute. Eram pe punctul de a mă duce să beau o ceașcă de ceai. E-o cantină sau ceva de genul ăsta lîngă stația de tren. Vrei să vii cu mine? Sau trebuie să te Întorci la lucru? — Ei bine, zise Helen surprinsă. Ar trebui să mă Întorc la birou, de fapt. — Chiar ar trebui? Păi, privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îngrozitor de decentă. Felul În care Își țuguie buzele este Înspăimîntător. Mă sperie de moarte, pe bune. Julia rîse. O porniră. Merseră foarte repede și se așezară la o coadă scurtă, cu oameni care așteptau să fie serviți la fereastra unei cantine mobile. Ziua, deși Însorită și aproape fără vînt, era rece. PÎnă În acel moment, iarna fusese foarte aspră. Dar asta, se gîndi Helen, făcea albastrul cerului și mai frumos. Toată lumea era mai veselă, de parcă Își amintea de vremuri mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acel moment, iarna fusese foarte aspră. Dar asta, se gîndi Helen, făcea albastrul cerului și mai frumos. Toată lumea era mai veselă, de parcă Își amintea de vremuri mai bune. Un soldat Îmbrăcat În kaki Își sprijinise rucsacul și pușca de dubița cantinei și-și rula alene o țigară. Fata din fața lui Helen și a Juliei purta ochelari de soare. Bătrînul din fața ei avea o pălărie Panama crem. Dar și el, și fata aveau pe umăr cutiile cu masca de gaze: oamenii le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se făcuse. — La naiba. Își termină rapid țigara, aruncă mucul În ceașca aproape goală și Îl auzi cum sfîrÎie. Trebuie să mă Întorc la serviciu. Julia dădu din cap și termină ceaiul. — O să te-nsoțesc, zise ea. Se Întoarseră repede la cantină să-și lase ceștile pe tejghea, apoi merseră cîteva sute de metri pîna la biroul lui Helen. — Domnișoara Prism o să-ți facă viața amară pentru că ai Întîrziat atît? o Întrebă Julia În timp ce mergeau. — Domnișoara Chisholm, zise Helen zîmbind. S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe mami. Ce se credea oare În anii ’70, când se lupta pentru drepturile femeii, că Înseamnă egalitatea șanselor: că femeile vor avea dreptul să-și petreacă la fel de puțin timp cu copiii lor ca și bărbații? 12.46: Chowzat! este cantina hi-tech Înființată de EMF la subsol anul trecut ca parte din Încercarea de a arăta mai puțin ca o bancă și mai mult ca un club de noapte. Cafeneaua se vrea funky, postindustrială, dar atmosfera obținută e mai degrabă cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Însuflețite, zarvă, mese de marmură - un fel de Bilingsgate pentru cei Înstăriți. La intrare există tejghele unde te poți așeza pe scaune Înalte și să-ți alegi crabul, iar În capăt se află o sală cu mese lungi, ca de cantină studențească. Dacă bogăția ar fi o țară străină, Sweetings-ul ar fi cafeneaua din colț. Robin și cu mine ne așezăm În capătul Îndepărtat al uneia din mesele comune. — Urâtă afacere asta cu Bunce, mormăie el studiind meniul. Mda. —Momo Gumeratne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ți-ar fi necaz, dacă ai fi venit de la drum lung, fără a fi avut când să-ți umfli buftul, înainte de a fi intra în galerie Dar dumneata, ca tot minerul, la intrarea în șut, te-ai omenit, bărbătește, la cantina șantierului, băgând la ghiozdan un castron de varză cu slănină, pe care l-ai ajutat împingând un dărăb dublu de pâine, cu care magazinerul cantinei ți-a astupat gura asta mare și mereu nesătulă Atunci m-a furnicat prin mădulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
galerie Dar dumneata, ca tot minerul, la intrarea în șut, te-ai omenit, bărbătește, la cantina șantierului, băgând la ghiozdan un castron de varză cu slănină, pe care l-ai ajutat împingând un dărăb dublu de pâine, cu care magazinerul cantinei ți-a astupat gura asta mare și mereu nesătulă Atunci m-a furnicat prin mădulare, simțind că în echipa noastră, se stârnește primejdie aprigă, asmuțită de suferința nemâncării și de hâda nălucă a înfometării Ci, în adevăr, Pamfil Duran, năimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
șef de cadre pe care îl urăște toată lumea (am și eu legăturile mele CU tovarăși cu răspundere, care or să mă asculte), și atunci să vină fiul dumitale la mine să stăm de vorbă cu el și îl angajez. La cantină, să servească muncitorii, acolo e locul acestei bibliotecare isterice, nu la bibliotecă, unde vorbește urât cu tineretul avid de carte. Acolo trebuie să domnească o atmosferă așa spirituală și caldă, nu de intrigi și turnătorii. Așa o să facem!"" Tata era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]