1,735 matches
-
circa 27 de ani, poate 30, cu părul lins și fața rotundă, avînd un zîmbet frumos trist și senzual, dar și unul din ochi inundat de sînge, mă privea, de parcă dorea să mă hipnotizeze: Domnule, ești OM?! Da! am răspuns caraghios de hotărît arătării. Tăcere scurtă. Dacă ești OM, invită-mă în casă! Da! am continuat să fiu deplasat-laconic-ospitalier. Repet, seara avusesem o premieră, urmată de chef, apoi de un... flirt. Cînd am văzut-o pe strania musafiră, dintr-un defect
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
autentic. Dar priviți totul cu umor, că umorul salvează orice, oriunde, oricînd. Am mers amîndoi în pisoarul restaurantului "Ovidiu" și, aruncînd în scoică acel chip suspect al morții, imortalizat pe șervețel, am făcut... pipi pe el, strigînd cu o vehemență caraghioasă mai ales pentru cei care, intrînd în toaletă și văzîndu-ne, renunțau să continue drumul: Nu ne temem de tine! Mori, Moarte!... Să nu mai vii! Pleacă!...Du-te! De-atunci nu m-a mai căutat. Peste cinci-șase ani însă, a
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
în discuții cu iz bahic, m-am refugiat pe scenă. Era golită de decoruri și recuzite, chiar și de garnitura de scenă. Era... cuminte, liniștită, plină de taine. Parcă ți-era un pic teamă să rămîi singur cu ea! (ce caraghios sună, acum, toate aceste sincere confesiuni, nu?). Din fericire, momentul meu "romantic" a fost scurt: de după o draperie, a apărut capul portarului teatrului, un individ mic și chel, care mă privea suspicios. I-am explicat că nu fac nimic rău
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Pe drumul spre casă, mama a întrebat-o pe fetiță: — De ce ai dat răspunsuri așa de ciudate la întrebările psihologului? Pe un ton serios, fetița a răspuns: — Mi-a pus niște întrebări atât de caraghioase, încât credeam că vrea răspunsuri caraghioase! Elaborarea întrebărilor bune pare a fi o treabă ușoară. Dar aceasta este una dintre zonele în care întâmpină dificultăți cercetătorii ce folosesc metoda focus grup, atât cei tineri, cât și cei experimentați. De multe ori, începătorii vin cu întrebări interesante
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
liniște, folosind muzică pentru a crea o perioadă de relaxare sau cu ajutorul tehnicii imaginației stimulate. Această întrebare are de multe ori rezultate bune, deoarece este diferită de ceea ce se așteaptă participanții să audă. Sarcina pare neobișnuită, neașteptată și uneori chiar caraghioasă. Dacă vă hotărâți să o folosiți, planificați cu atenție modul în care introduceți întrebarea în discuție. Elaborarea unei campaniitc "Elaborarea unei campanii" De curând, câteva studii realizate cu ajutorul focus grupurilor formate din tineri au folosit strategii de interogare de tip
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
socială care în Franța a fost, la noi na fost încă. Am făcut strane în biserica naționalității noastre neavând destui notabili pentru ele, am durat scaune care trebuiau umplute. Nefiind oameni vrednici, care să constituie clasa de mijloc, leau umplut caraghioșii și haimanelele, oamenii a căror muncă și inteli gență nu plătește un ban roșu, stârpiturile, plebea in te lectuală și morală. Arionii de tot soiul, oamenii care riscă tot pentru că nau ce pierde, tot cei mai de rând și mai
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Ferice de societatea care-i are!”. Din gura prostului afli adevărul. (Pentru că, ne spune un alt proverb, „Prostul Întâi vorbește, ș-apoi se gândește”.) Trage nădejde, ca spânul de barbă. (Naivul, credulul sau disperatul sunt cei care supralicitează În mod caraghios o situație lipsită de orice speranță.) Peștele vede nada, nu cârligul. (Cel căruia Îi place, de exemplu, să primească cât mai multe laude nu vede aspectul lingușitor al acestora.) Ceea ce nu face leul face vulpea. (Viclenia reușește acolo unde forța
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
strict personală, să facă realitatea să se Încline În fața unei idei - devenită fixă pentru acea inteligență -, În loc să-și adapteze ideile În funcție de cursul evenimentelor din realitate; o astfel de inteligență, rigidă și Îndrăgostită de ea Însăși, a caracterizat, de exemplu, comportamentul caraghios și, totodată, absurd al lui Don Quijote). Μ „Tipul psihologic”, ca expresie a unei generalizări de trăsături și atitudini comportamentale, nu este o invenție a psihologilor, ci o creație a vieții Înseși: putem astfel observa cu relativă ușurință faptul că oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
paginile care ar trebui să mă otrăvească. Comedia se naște În acele komas, sau În satele țăranilor, ca o sărbătorire veselă după un prânz sau după o festivitate. Nu povestește despre oameni renumiți sau puternici, ci despre ființele păcătoase și caraghioase, nu ticăloase, și nu se sfârșește cu moartea personajelor. Provoacă ridicolul, arătând defectele și viciile oamenilor obișnuiți. Apoi Aristotel vede Înclinarea spre râs ca pe o forță bună, care poate avea și o valoare de cunoaștere, când prin enigme rafinate
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
căror cugetare e străină de cea a semenilor. Lipsiți de identitatea conferită de aderarea la un crez, desprinși de existență, se ciocnesc de lumea reală în care nu se pot orienta, pe care n-o pot înfrunta și stăpîni, rătăcind caraghios și groaznic în starea de imponderabilitate morală, ca un corp fără chilă și fără atracția gravitațională, făcînd semne nimănui. Asemenea făpturi sînt și ele tragice, numai că nefiind clăditoare de valori existențiale, ci destrămătoarea de sinea propriei existențe, tragismul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Mina: Te invidiez. Știi, m-am gîndit la soluția cu serviciul... Aș sta mai mult printre oameni... Vera: Cînd ești singur, ești singur și printre oameni. Ba chiar mai singur. Mina: Ai vreo soluție, vreo rezolvare? Vera: Of, Mina, ești caraghioasă, zău așa. Ce soluție, ce salvare?! Ce naiba, asta-i o problemă de matematică? Cine crezi că-ți poate da o soluție? Mina: Știu. Eu însămi... Ușor de spus. Vera: Pe cuvîntul meu de onoare dacă mie nu-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Vera, te rog... Vera: Ia să mă lași în pace cu delicatețurile astea! Mai bine spune-mi de cînd n-ați mai făcut dragoste? Mina: Vera! Vera: De cînd n-ați mai făcut dragoste? Mina: Ești caraghioasă... Vera: Bine, sînt caraghioasă. De cînd? Mina: (presată, rîzînd) E un bărbat care... își face datoria. Vera: Datoria?! Asta-i datorie?! Păi dacă voi o faceți ca pe o datorie, înțeleg de ce-mi umblați voi mie cu cai verzi pe pereți. (Mina se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la nimic? Mina: Pentru că n-ai în ce să te sprijini, în ce să crezi. Vera: Și atunci crezi în ceva ce nu există... Mina: De obicei crezi în ceva ce nu există... Nu uita regulile. Și-apoi, oricît de caraghios ar părea, de cînd cu calul, mă simt parcă mai ordonată, mai sigură pe mine... Vera: Nu-i dai păpică ideii... de cal? Mina: (se supără) Nu fi proastă... Sigur că-i dau. Vera: Sigur, o idee de mîncare, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
toată viața lui a muncit, a învățat, a luptat și activat! Cînd să mai și patineze?! Alex: (către Mihai, disperat și amenințător) Mi-am închipuit că știi. Am crezut, am fost convins... Trebuia să știi! (țipat) Maria: Dar ești complet caraghios! Irina: Hai, măi Alex, dă-o-ncolo, ce naiba! Alex: Să taci! Să tăceți! Sînt caraghios! Poate că sînt! Poate că sînt mai mult de atît. Penibil, ridicol, prost! Și asta pentru că am crezut cel mai mult în el, pentru că m-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
patineze?! Alex: (către Mihai, disperat și amenințător) Mi-am închipuit că știi. Am crezut, am fost convins... Trebuia să știi! (țipat) Maria: Dar ești complet caraghios! Irina: Hai, măi Alex, dă-o-ncolo, ce naiba! Alex: Să taci! Să tăceți! Sînt caraghios! Poate că sînt! Poate că sînt mai mult de atît. Penibil, ridicol, prost! Și asta pentru că am crezut cel mai mult în el, pentru că m-a împins spre credința asta! Mihai: Asta-i bună! Și ce dacă nu știu să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vrea să-mi arăți și mie un dans de ăsta scoțian? Mihai: Cum adică să arăt un dans scoțian? Vecin 1: Uite-așa. Ne dansezi și nouă un dans scoțian. Să vedem cum e. Știu doar că au niște costume caraghioase. Maria: Asta n-o să se întîmple niciodată! Înțelegi? Da' chiar vreți să ne striviți orice urmă de demnitate? Soțul meu n-o să facă asemenea maimuțăreală chiar dacă ar fi să nu mai plecați de-aici niciodată! Chiar dacă o să ne omorîți pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și politice. La vîrsta împlinirilor actoricești, Constantin Pușcașu vine cu dezamăgiri, resemnări și tristeți reprimate pentru ca dosarul dramatic al fericitului-nefericit să cîștige în firesc. Atins puțin de monotonie în partea de supușenie a rolului său, actorul izbucnește convingător, patetic, puțin caraghios și vitriolant, cînd băierile constrîngerilor cedează. Este C. Pușcașu adevărat, omenesc și înduioșător în părțile din registrul de farsă tragică ale piesei. Cînd soția, resemnată și înțelepțită, dorește să abdice, Poetul îi răspunde cu un eseu lung și metaforic, răspunzător
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ochelarii; continuă să se miște în timp ce intră El n și Ea 2; amîndoi îl privesc cu stupoare și compătimire) Ea 2: (apropiindu-se) Ce dracu' te prostești în halul ăsta? El 1: Dumneavoastră cine sînteți?! Ea 2: Hai nu fi caraghios! El 1: Cred că mă confundați... n-aveți cum să mă recunoașteți... Eu... nu sînt eu... Ea 2: Tu n-auzi să n-o mai faci pe mascatul! El 1: Nu înțeleg ce vreți să spuneți... Ea 2: Da' stai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
acelor nenorocite de iscoade care-și vâră nasul peste tot - îndeletnicire de servitor! - și care ascultă pe la uși. Dorina, care are acum ocazia „să i-o plătească”, îl obligă să se ghemuiască sub masă și să stea acolo ca un caraghios, poziție total contrară statutului său, căci un Orgon ascuns sub masă nu este decât un Orgon desconsiderat și umilit. Fie și trecătoare, ipostaza aceasta înseamnă o decădere, iar Orgon o știe prea bine. Accelerarea supravegherii domestice datorată dispozitivului elaborat în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
SCENA XII Trahanache și Dandanache vin din dreapta din grădină, planul al treilea Trahanache: A! Aici la noi, stimabile, a fost luptă crâncenă, orice s-ar zice... s-au petrecut comedii mari. Dandanache: Tați, frate. Trahanache: Infamii! Închipuiește-ți d-ta, un caraghios, un mișel, ca să enfluanseze pe Tipătescu... pe Fănică de!... pe prefect. (Dandanache dă multă atenție, dar pare că nu pricepe.) Dandanache: A, da! Asa! Că nu ești d-ta prefectul. (Se aude din depărtare entrata unui marș.) Trahanache: Or să
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Prima dovadă semnificativă o constituie numărul mare de publicații umoristice, unele de lungă durată: „Zeflemeaua”, „Furnica”, „Țivil-Cazon”, „Belgia Orientului”, „Fusta”, „Krik-krak”, „Praștia”, „Rîsul”, „Epigrama” (București), „Șandramaua” (Iași), „Tiriplici”, „Bufonul” (Craiova), „Praftorița și pișcătura” (Ploiești), „Răcnetul Constanței”, „Bomba Brăilei”, „Tifla” (Galați), „Caraghiosul” (Tulcea), „Gurița Bîrladului”, „Taci și rabdă” (Huși), „Pacostea amorezaților” (Turnu Severin) etc. A doua dovadă o reprezintă lista, mult mai bogată decît în trecut, a autorilor de cărți umoristice: D. D. Pătrășcanu (Schițe și amintiri, înzăpădiți), D. Teleor (Schițe umoristice
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de iarnă. Obsedat de felul cum arată, Bacovia urăște frigul pentru că, adesea, el îl învinețește, îl urîțește: „Un frig violet [adică matinal - n. m.], și fața e creață” („Plumb de iarnă”). Omul înfrigurat e mai mic, îngrămădit, stîngaci, nu o dată caraghios. Frigul e o constrîngere care te obligă să iei act cu neplăcere de propria persoană: „-O, cum omul a devenit concret...” Consecințele sale morale sînt mai dureroase decît cele fizice. Asociat cu umbra, cu întunericul sau curentul, frigul împovărează, posomorăște
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care se îmbrăca bizar și vorbea prost englezește. Fotografia de pe frontispiciul acestei cărți, înfățișând-o așezată pe un scaun la Bordeaux în 1939, cu bagajul alături dar în afara cadrului camerei de fotografiat, chiar înainte de plecarea cu vaporul, sugerează cât de caraghios trebuie să fi arătat. Kayaloff i-a făcut cunoștință cu câțiva literați din New York. Dar se îmbrăca prea excentric, mai ales pentru New York, și engleza ei era încă prea rudimentară ca să le producă o altă impresie decât una comică sau
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
informații Salganik, M.J., Dodds, P.S., Watts, D.J., „Experimental study of inequality and unpredictability in an artificial cultural market”, Science, 854, 311, pp. 854-856. De ce sondajele se înșală? Fragilitatea poziționării majoritare La televiziune și la radio, serile electorale creează adesea scene caraghioase: comparând rezultatele alegerilor cu cele ale sondajelor de dinaintea încheierii votului, jurnaliștii au remarcat că nu se potriveau. Toată lumea este prea jenată ca să mai răspundă la întrebări: și totuși, de ce se înșală sondajele? Subcapitolul precedent dă un început de răspuns la
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL PERIOADA POSTBELICĂ- DRAMATURGIA Testul nr. 96 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentul de mai jos: TABLOUL IV (Cu mâna streașină la ochi) Cum se numea drăcia aceea frumoasă și minunată și nenorocită și caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu? Cum mă numeam eu? (Pauză) - (Iluminat, deodată) Iona. - (Strigând) Ionaaa! - Mi-am adus aminte: Iona. Eu sunt Iona. - Și acum, dacă stau bine să mă gândesc, tot eu am avut dreptate
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]