2,847 matches
-
și sorbea lacom daiquiri cu gheață. — Ignatius, hai mai bine să plecăm, îl îndemnă doamna Reilly, râgâind. — Cum? urlă Ignatius. Trebuie să rămânem ca să privim corupția. A început deja să se instaleze. Tânărul elegant își răsturnă paharul pe haina de catifea verde ca sticla. — Ei, barman, strigă doamna Reilly. Ad-o cârpă. Unu’ din clienți ș-a vărsat băutura. — Nu are importanță, dragă, spuse supărat tânărul. Ridică o sprânceană spre Ignatius și mama lui. Oricum, cred că am greșit barul. — Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Îi tot spun să nu mai umble așa, da’ nu m-ascultă. Doamna Reilly privi spatele cămășii de flanelă a fiului ei și părul care i se încrețea la ceafă. Ce haină frumoasă ai! — O, asta? spuse tânărul, pipăindu-și catifeaua de pe o mânecă. Nu-ți ascund că a costat o avere. Am găsit-o într-un butic cochet din Village. — Nu s-ar zice că ești de la țară. — Vai de mine! Tânărul suspină și își aprinse alt Salem, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sunt date cu ruj verde? — De unde vrei să știu ce au făcut? — Firește că nu știi, spuse doamna Levy întorcându-și ochii cu pleoape acvamarin spre soțul ei, înfundat undeva printre pernele canapelei galbene de nylon. Văzu o bucată de catifea și un papuc de baie din plastic la capătul unui picior păros. — Nu mă mai bate la cap, spuse el. Du-te și te joacă cu planșeta aia de făcut gimnastică. — N-o pot folosi astă-seară. M-am coafat chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să știu. Pleacă de aici, filfizonule. Ignatius râgâi și eliminarea gazelor sale din stomac răsună cu ecou printre zidurile aleii. Asociația artistică a doamnelor își întoarse pălăriile în direcția de unde se auzise sunetul vulcanic. Ignatius privi lung la sacoul de catifea bej al tânărului, la sveterul de cașmir și la bucla blondă de păr care cădea peste fruntea feței sale agere și sclipitoare. Pleacă din ochii mei până nu dau cu tine de pământ. — Pe cinstea mea, spuse tânărul, râzând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nostim! Camera însăși era, cum ar fi definit-o un decorator de interior, sobră. Cu pereții și tavanele înalte albe, era puțin mobilată, cu doar câteva piese de mobilier antic. Singurul element voluptuos în spațiul acela mare erau draperiile de catifea de culoarea șampaniei, legate în părți cu panglici albe. Cele două sau trei scaune stil fuseseră probabil alese pentru forma lor bizară și nu ca să se așeze cineva pe ele, căci păreau o sugestie delicată de mobilier, cu pernele abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Valva lui transmise un semnal de disperare care se comunică mâinilor. Scărpinându-și erupția de pe piele, se zgâi printre jaluzele, așteptându-se să vadă câteva brute hirsute de la spital. Afară, pe verandă, stătea Myrna, îmbrăcată într-o scurtă lălâie de catifea reiată, de un măsliniu șters. Părul ei negru era împletit într-o coadă care se încolăcea sub o ureche și îi cădea pe piept. De umăr îi atârna o chitară. Ignatius era gata să iasă printre jaluzele, rupând șipcile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spunem că securitatea de la Venetian nu mai e ca pe vremuri. Și e și mai ieftin. Tânăra de douăzeci și doi de ani, Irina Kataieva, ciocăni la ușă. Ținea în mâna stângă o sticlă de vin, într-un săculeț de catifea pentru cadouri, cu fundă deasupra. Un tip de vreo treizeci de ani deschise ușa și zâmbi. Nu era atrăgător. — Tu ești Eddie? — Exact. Intră. — Ți-am adus asta, din seiful hotelului, zise ea, întinzându-i vinul. Urmărind totul pe micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sufocat, după ce se încuiase într-un dulap. Liftul cobora. Imediat ce se opri, Vasco trase de mâner ca să deschidă ușa, dar probabil că Tolman apăsase vreun comutator de urgență, pentru că ușa nu se clinti. Vasco văzu săculețul cu vin pe podea. Catifeaua fusese împinsă în jos și se vedea marginea de oțel inoxidabil a containerului. Iar capacul era scos. Un abur alb plutea în jurul gurii containerului. Tolman se holba la el prin geam, cu niște ochi înnebuniți. Ieși afară, fiule. Nu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aici, sus, zise Dolly, de la etajul doi. Dar ușa nu se deschide. Se întoarce iar jos. — Du-te înapoi la masă, îi spuse Vasco. Lasă-l să iasă. Ea înțelese imediat ce voia să spună. Porni repede înapoi pe scara cu catifea roșie, spre parter. Nu fu surprinsă să vadă că masa la care stătuse individul cu față de gangster era acum goală. Nici urmă de el. Și nici de rusoaică. Doar o bancnotă de o sută de dolari, băgată sub un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
operația, iar copilul o să dispară. Pentru totdeauna! Însă chiar În clipa În care sunt pe cale să-mi pierd cunoștința pe masa de operație, aud rugăciunea de după-amiază venind de la o moschee din apropiere... rugăciunea e moale ca o bucată de catifea. Îmi Învăluie Întregul trup. Apoi, imediat ce se Încheie rugăciunea, aud un murmur, ca și cum cineva mi-ar șopti la ureche: „Nu vei ucide acest copil!“ Cevriye s-a tras Înspăimântată Înapoi, Feride a tușit nervos În șervet, Banu a Înghițit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai paranoică și mai bănuitoare devenea. — Să-i fie teamă că cineva a otrăvit tortul? Sigur că nu, nebună inofensivă ce ești! Toate capetele din Încăpere s-au Întors spre ușa În cadrul căreia stătea mătușa Zeliha cu o jachetă de catifea reiată aruncată pe umeri, pantofi cu tocuri Înalte și o expresie Întrebătoare pe chip care o făcea să pară sfâșietor de frumoasă. Probabil se strecurase În cameră și rămăsese tăcută, ascultând discuția dintre ele, dacă nu cumva Își dezvoltase talentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cât e mai roșie și mai grasă, cu atât e mai bună! Dacă nu mă crezi, Întreabă-l pe Sultan al Cincilea, n-am dreptate, Sultan? Mătușa Zeliha a Întors capul spre pisica supraponderală care stătea pe perna ei de catifea de lângă ușa ce dădea spre balcon. Acesta s-a Întors spre mătușa Zeliha cu niște ochi mici și Încețoșați de parcă ar fi Înțeles și aprobat pe de-a Întregul acea afirmație. Amestecând din nou cărțile de tarot, mătușa Banu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de zi, grupul de bază rămânea mai mult sau mai puțin același. După ce reușeai să te Înregistrezi, contururile orașului păleau În partea de jos și se trăgeau Într-o parte și-n alta, Întocmai ca o cortină de teatru din catifea Înainte de Începerea unui act. În momentul În care intrai În cybercafé, auzeai un clinchet de clopoței și apoi aceeași melodie, doar că de data asta În surdină, undeva În fundal. După ce a intrat, Armanoush nu a băgat În seamă forumurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de sticlă, sculptat din lemn de trandafir, Înăuntru căruia se zăreau cești de cafea aurite, servicii de ceai din sticlă și câteva antichități; vechiul pian de lângă perete; covorul Încântător de pe jos; numeroasele mileuri ce străluceau pe măsuțe, pe fotoliile de catifea și chiar și pe televizor; canarul din colivia Împodobită, atârnată lângă ușa balconului; tablourile de pe pereți - o pictură bucolică În ulei, reprezentând un peisaj de țară mult prea pitoresc pentru a fi adevărat, un calendar cu fotografia câte unui obiectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cărei stare se Înrăutățea Îngrijorător pe zi ce trecea. După ce s-a consultat cu djinnul ei, mătușa Banu i-a spus femeii gravide să se ducă la lămâiul sterp din grădina ei, unde avea să găsească, Într-o geantă de catifea neagră, un săpun de măsline În care era erau Înfipte unghii de-ale ei - o vrajă făcută de vreun vecin invidios. Totuși, mătușa Banu nu i-a spus numele vecinului ca să nu mai existe alt motiv de ranchiună. În câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să o poată striga, Asya se strecurase deja afară. — Ce plănuiești să faci, stăpână? a croncănit domnul Bitter. — Nimic, a șoptit mătușa Banu pe când deschidea unul din sertarele măsuței de toaletă și scotea de acolo o cutie. Pe Învelitoarea de catifea se odihnea broșa În formă de rodie. Fiind cel mai mare copil al familiei Kazanci, broșa asta Îi fusese dată ei, era un cadou de la tatăl ei care o moștenise de la mama lui - nu de la mama vitregă, Petite-Ma, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a Întîmplat cu acvariul meu. N-am păstrat nimic de la bunicul meu din partea tatei, În afară de fotografia aceea făcută spre sfîrșitul vieții, În care poate fi văzut stînd În picioare alături de fiul lui. SÎnt foarte eleganți amîndoi, tata În costum de catifea, iar bunicul (care, la optzeci de ani, Își depășea fiul În Înălțime cu cîțiva centimetri) Într-un costum negru făcut la comandă, cu o vestă care pare să fie din mătase. Felul cum s-a purtat tatăl meu cu tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
șosete și, În cele din urmă, de pantaloni. După trei minute, femeia se apropia de fereastră și trăgea perdelele. Avea un păr lung și roșcat. Stăteam acolo Închipuindu-mi tot ce se putea Întîmpla În patul acela, Îndărătul perdelelor din catifea Închisă la culoare. Cam după douăzeci de minute, tipul venea să tragă perdelele. O singură dată am văzut-o pe femeie complet goală, dar era cu spatele: a deschis o ușă În fundul camerei și a aprins lumina Într-o baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de ce să mint să spun altceva? Probabil că atunci cînd te îndrăgostești, persoana care îți place devine un fel de ființă irezistibilă, altfel decît ceilalți... e ca și cum mîinile ei sînt de fapt calde raze de lumină, pielea e miere și catifea strălucitoare, formele ei apar ca plaje fascinante, ochii sînt ceruri senine, flăcări intense și galaxii în care privești la nesfîrșit fără să te saturi, buzele ei devin nectar de fructe paradisiace și... cam așa ar fi, un fel de altceva
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
teatru ultraexperimental, care o invitase la un bar nou, cu pretenții artistice, din Upper East Side, unde pe peretele din spate se proiecta fără sonor, pe repede-Înainte, filmul Moulin Rouge. Tipul se așezase cu spatele la ecran, pe o banchetă tapițată cu catifea de un roșu aprins, Își scosese un pantof, Își Încrucișase picioarele, luase, demn, un pahar de vin cu o mână, iar cu cealaltă mână Își apucase piciorul gol și Începuse să-l maseze ușor și insistent chiar sub nasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un bărbat Îndesat de vreo patruzeci de ani, care bea o bere la barul de stejar, ridică privirea și le măsură din cap până-n picioare pe când se Îndreptau spre piscina de afară. Kitty purta o pereche de pantaloni stilați, de catifea vișinie, un tricou asortat și o eșarfă În aceeași nuanță de vișiniu și tot acest vișiniu era neobișnuit În L.A., unde toată lumea se Îmbrăca În culori pastelate, de vară. Femeile se așezară la o masă rotundă de lângă piscină. Aproape instantaneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
postere mari, colorate, cu țigănci românce, tinere și bătrâne, și șase DVD playere Împrăștiate pe masă, pe pat, pe blatul din bucătărie rulau filme video de artă. Desert Rose se afla În dormitorul din spate, Își punea o rochie de catifea superbă, lungă, cu un voal negru transparent, cu un corset din piele și mâneci-clopot din șifon, ca de zână. Era veselă și arăta uluitor În ținuta ei foarte teatrală, care i se potrivea ca o mănușă. Își puse o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
arăți uluitor În seara asta! Apoi se Întoarse spre Kitty. Și tu arăți foarte bine! Apoi, văzând-o venind pe Tracy Lee, asistenta lui de la galerie, o chinezoaică tânără, destul de urâțică, Îmbrăcată În stil gotic, Într-o rochie Barbarella de catifea neagră, fără mâneci, Împodobită cu plasă și cu tone de cruci, brățări și lănțișoare, se Îndreptă spre ea și-i spuse același lucru. — Arăți uluitor În seara asta. — Așa face mereu, Îi șopti Desert Rose lui Kitty, privindu-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se Îndreptă spre un bar În aer liber, În stil hollywoodian: piscină mare, dreptunghiulară, Încadrată de palmieri, oameni frumoși care se delectau cu cocteilurile lor și petreceau la mesele de-afară sau În corturile albe de lângă piscină, pe canapelele de catifea gri și albastră. Matthew nu se afla printre ei. Se Întoarse și intră Într-un bar mic, cu scaune pătrate de piele, de culoare galbenă, și cu o bibliotecă de stejar; nu era nici acolo. Ieși, străbătu ceea ce părea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
n-o audă. — Hai să vedem cine a mai apărut pe-aici, zise el, ridicându-se de pe scaunul de bar. O luă de mână și Începură să se plimbe prin holul larg al hotelului, plin de mese și băncuțe din catifea de culoarea coniacului. Matthew avea agilitatea nealterată a unui om foarte tânăr. Era tot timpul În mișcare, zâmbea mereu, salutând diverși cunoscuți, vorbind cu ei, iar ea observa, pe măsură ce trecea timpul, că era un conducător Înnăscut, care cucerea oamenii fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]