3,300 matches
-
intrapersonal). Când există însă o incompatibilitate între două persoane cu privire la concepția lor despre rol, atunci vorbim de un conflict de rol intersubiectiv (specific nivelului interpersonal pe care îl avem în vedere). Conflictele de rol intersubiectiv au la rândul lor o cauzalitate multiplă. Astfel, ele pot fi generate de alterarea mecanismelor funcționale ale rolului. Conduita de rol a unei persoane implică parcurgerea mai multor etape: perceperea rolului; elaborarea explicațiilor în legătură cu rolul respectiv, acțiunea în rol. Dacă una dintre aceste etape este afectată
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
procedurale în generarea conflictelor de la nivel intergrupal (Azzi, 1994). Psihologia organizațional-managerială nu putea rămâne indiferentă față de toate aceste achiziții teoretico-experimentale. Ea și le-a apropiat, le-a asimilat și le folosește curent în explicarea conflictelor apărute la nivel intergrupal. În privința cauzalității conflictelor apărute la nivel intergrupal, opiniile diverșilor autori (vezi, de exemplu, Gibson, Ivancevich și Donnelly, 1982; Arnold, Feldman, 1986) sunt frapant de asemănătoare. Dintre cele mai frecvente surse de conflicte intergrupale, amintim: Interdependența activităților grupurilor (activitatea unui grup depinde de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cele mai dure, fiecare reacție fiind mai severă și mai intensă decât precedenta; de asemenea, problemele proliferează și părțile devin tot mai absorbite de ele. În felul acesta se explică dezvoltarea escaladării (spirala). Modelul postulează existența unor relații cu dublă cauzalitate: apărătorul reacționează la acțiunile agresorului, și invers (vezi figura 16.8). SHAPE \* MERGEFORMAT Figura 16.8 − Modelul spiralei conflictului. Deși schema prezentată este mult simplificată, ea permite explicarea perpetuării nivelurilor înalte ale escaladării, adică a faptului că tacticile dure, odată
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
care se opune dorințelor, aspirațiilor, trebuințelor, modalităților de gândire ale lucrătorilor. De aici decurge rolul ameliorativ pe care trabuie să și-l asume psihopatologia muncii în vederea asigurării unui echilibru psihic minimal favorabil activității și obținerii performanțelor. Prezența unei relații de cauzalitate între condițiile/constrângerile muncii și sănătatea/boala psihică se degajă cu mare acuitate. De aici nu trebuie să reținem că între variabilele menționate ar exista o cauzalitate simplă. Dimpotrivă, relația este foarte complexă, mediată de multiple alte variabile. Nu poate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
unui echilibru psihic minimal favorabil activității și obținerii performanțelor. Prezența unei relații de cauzalitate între condițiile/constrângerile muncii și sănătatea/boala psihică se degajă cu mare acuitate. De aici nu trebuie să reținem că între variabilele menționate ar exista o cauzalitate simplă. Dimpotrivă, relația este foarte complexă, mediată de multiple alte variabile. Nu poate fi incriminat numai individul, numai constrângerile, numai organizarea reală a muncii, ci este necesară considerarea lor concomitentă. Această ultimă idee este extrem de importantă, deoarece sugerează necesitatea trecerii
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cercetători (Kihle, 1990; Leymann, 1990; Björkqvist, Österman, Hjelt-Bäck, 1994; Becker, 1995, Niedl, 1995) au întreprins analize impresionante ca număr (peste 800 de studii de caz) și ca extensie cultural-geografică (Suedia, SUA, Elveția, Germania), încercând să ofere un răspuns la problema cauzalității mobbing-ului (apud Leymann, The Mobbing Encyclopaedia, www.leymann.se). Leymann însuși mărturisea însă că „sunt în continuă interogare asupra tipului de individ predispus să devină tinta mobbing-ului”(Leymann, 1996, p. 175). Existența unui astfel de tip nu a putut fi
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de posturi mai puțin interesante presupușilor candidați (vezi În special Kalin et alii, 1980). Atunci când se produce, Împotriva voinței noastre, o distorsiune cognitivă, nu reținem decât informațiile ce concordă cu normele care prevalează În societatea căreia Îi aparținem. Importanța acordată cauzalității interne, În detrimentul celor legate de situații și de constrângeri care decurg din poziția socială, este, se pare, foarte ridicată În societățile liberale și occidentale. Această distorsiune de internalitate a făcut obiectul multor experimente și cercetări, mai ales În Franța (Deschamps
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
naturale?). Avem voie totuși să ne Îndoim de premisele lui Hayek. Așa cum remarcă Jean-Pierre Dupuy, afirmația că numai acțiunile individuale pot fi considerate drepte sau nedrepte este absolut contestabilă: „Am ieșit din mentalitatea arhaică și din credința sa Într-o «cauzalitate diabolică» tocmai În măsura În care am Înțeles că nedreptatea și răul pot fi, și cel mai adesea sunt, «efecte de sistem» ă ceea ce nu Înseamnă că sunt inaccesibile acțiunii oamenilor” (Dupuy, 1997, p. 265). În plus, teoretizarea propusă de Hayek nu recunoaște
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dar aceste diferențe nu ne dau dreptul să vorbim de tipuri rasiale disjuncte” (ibidem, p. 37). Nici n-am putea să ne exprimăm mai bine. Trebuie Însă să adăugăm imediat că, dacă biologii ar ajunge să stabilească o legătură de cauzalitate Între diferențe genetice și inegalități fundamentale și să dea astfel o anumită greutate științifică conceptului de rasă, acest lucru n-ar trebui să antreneze nici o consecință asupra modului de tratare a indivizilor care fac parte din rase diferite. O evidență
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Unul dintre standardele textualității, progresia tematică, în asociere cu coerența asigură introducerea unei teme noi, determinînd în acest mod avansarea informativității discursului. Coerența, ca proprietate semantică, determină modul de organizare a universului textual prin intermediul progresiei semantice, susținute prin relații de cauzalitate, finalitate, analogie. Succesiunea de secvențe temă-remă generează diverse tipuri de progresii semantice (lineară simplă, cu temă constantă, cu teme derivate, dezvoltarea unei reme divizate). Noțiunea de "progresie tematică" a fost introdusă în teoria textului de Vilem Mathesius, în 1929, cînd
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fiind inițial rezervat pentru desemnarea celeilalte dimensiuni a textului, semantică, pentru unele orientări, pragmatică pentru altele. De exemplu, la R. A. de Beaugrand și W. U. Dressler coerența nu are numai accepția de proprietate semantico-cognitivă a textului, materializată în relații de cauzalitate, de referință, de timp etc., ci semnifică și mijlocul sintactic de constituire a sensului. Cele mai multe cercetări converg spre admiterea ipotezei că știința textului trebuie să conceapă obiectul de studiu ca o construcție bidimensională, în care coeziunea este coordonata structurală, iar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este coordonata structurală, iar coerența, atributul semantic, căci textul este o constelație a cărei lume devine reală prin continuitatea și finalitatea sensului. Coerența, ca proprietate semantică, asigură modul de organizare a universului textual prin intermediul progresiei semantice, susținute prin relații de cauzalitate, finalitate și analogie. Succesiunea de secvențe temă-remă generează diverse tipuri de progresii semantice (lineară simplă, cu temă constantă, cu teme derivate, dezvoltarea unei reme divizate); totuși, dificultatea stabilirii obiective a esenței și departajării celor două tipuri de factori ai coerenței
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ci prin imagini concrete, grupate în asociații, încît logica este chemată să descopere "legile asociației". Ca atare, în lucrarea System of Logic (1843), dar și în alte scrieri, promovează empirismul bazat pe asociațiile de idei, considerînd inducția ca lege a cauzalității universale. Jean-Claude MILNER (n. 1941), filozof și lingvist francez, profesor la Universitatea Paris VII. Lucrări de referință: De la syntaxe à l'interprétation: quantités, insultes, exclamations, Le Seuil, col. "Travaux linguistiques", Paris, 1978; L'amour de la langue, Le Seuil, col. "Connexions
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Seuil, col. "Travaux linguistiques", Paris, 1989. Jacques MOESCHLER (n. 1954), profesor de lingvistică franceză la Universitatea din Geneva. Specialist în semantică, pragmatică, studiile sale (30 de cărți, la care se adaugă peste 150 de articole) vizînd referința temporală, conectorii pragmatici, cauzalitatea și argumentarea. Lucrări de referință: Dire et contredire. Pragmatique de la négation et acte de réfutation dans la conversation, Peter Lang, Berne, 1982; Argumentation et conversation. Éléments pour une analyse pragmatique du discours, Hatier, Paris, 1985; Modélisation du dialogue. Représentation de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
politolog est-european. Răspunsul la întrebarea: "Ar fi fost același cursul istoriei dacă un asemenea om mare ar fi apărut sau nu la un moment dat?" ar situa istoricii în două tabere: una care susține preponderența factorului uman, cealaltă care favorizează cauzalitatea istorică, concursul de împrejurări, circumstanțele. Balanța înclină însă spre o a treia cale, care îmbină ambele răspunsuri, exprimată de Khristian Rappoport: "A treia posibilă soluție la această chestiune despre importanța istorică a personalităților este o combinație, o reconciliere a punctelor
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
I Corinteni, 15, 14), avertizează Apostolul neamurilor, avertisment care nu pare să aibă ecou în dezbaterile teologice de la fin du siècle. Greșeala teologilor existențialiști constă în a fi acceptat fără rezerve principiile enunțate de Troeltsch, mai ales pe acela al cauzalității, care nega posibilitatea producerii a ceva absolut unic în istorie, așa cum era Învierea Domnului. Dacă învierea este adusă în contextul istoriei, spune Barth, ea trebuie să se piardă în obscuritatea, erorile și îndoielile inerente ale acesteia"16. A tăgădui istoricitatea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
muncitorul industrial se rupe de modul de gândire tradițional și adoptă valorile modernității și un mod rațional de a gândi. Munca în fabrică îl pune în contact cu tehnologia avansată și îl face să accepte cu mai mare ușurință o cauzalitate științifică. În acest context, gândirea de tip religios pierde teren, fiind înlocuită cu o viziune mai rațională despre lume. În plus, Inglehart (1990) arată că oamenii caută consistență cognitivă și au nevoie ca viziunea lor despre lume să fie consistentă
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
din dorințe, în absența actelor. Logica evenimentelor și logica semnificațiilor dau, încă o dată, aceeași narațiune. O operație tropologică poate guverna și intrigile - spune Jonathan Culler (Culler.1981:183) în spiritul lui Nietzsche - deși E. M. Forster le punea, hotărît, sub semnul cauzalității. Dacă „Regele a murit, apoi a murit și Regina” nu-i o narațiune, „Regele a murit, apoi și Regina a murit, de durere” este o narațiune. Dar, ar spune Nietzsche, o asemenea secvență nu-i un dat, ci un construct
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
sau afectul pentru ceea ce sînt sau cum se comportă personajele; sau, chiar mai mult, prin intermediul evidențierilor și al logicii simbolice, un cadru poate fi, în anumite privințe, asemenea unui personaj sau mai multor personaje. Ca exemplu al relațiilor de cauzalitate dintre mediul înconjurător și personaj poate fi menționată casa părăginită a domnișoarei Emily din romanul lui Faulkner, A Rose for Miss Emily care, la rîndul său, amintește de camera nupțială a domnișoarei Havisham din Marile speranțe. În majoritatea romanelor lui
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
datorează unei intenții de construcție, aceasta aparține unei puteri invizibile superioare. Și tot astfel, căpitanul Ahab (din Moby Dick) și Kurtz (din Inima întunericului) sînt într-un acord hipnotic cu spațiul lor mărginaș. Dar mai frecvente decît exemplele clare de cauzalitate sau analogie sînt textele aflate la limita dintre aceste două tipuri de relație. Caracterizările făcute de Hardy lui Egdon Heath, din Întoarcerea băștinașului, de exemplu, sînt așa de tulburătoare și de captivante, în parte pentru că simțim, dar nu înțelegem influențele
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Alături de tipuri temperament-constituționale, mai mult sau mai puțin clasice, expuse până aici, mai există și o altă categorie, oarecum aparte, de tipuri morbide, realizate de către marile diateze toxi-infecțioase ale omenirii. S-a văzut în unul din capitolele anterioare, că, principial, cauzalitatea morbidă poate fi studiată în medicină, din două puncte de vedere foarte diferite între ele: 1. Analitic (sau mecanicist sau din afară înăuntru), adică în factorii ei aparent determinant: microbi, ultra-virusuri, toxine exogene sau endogene, cunoscute sau necunoscute, influențe cosmo-telurice
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
decât pe vremea lui Hahnemann, datorită progreselor realizate în ultimii 180 de ani, mai ales în bacteriologie, și în chimia biologică: microbii și ultravirușii, de pildă, care au înlocuit miasmele lui Hahnemann. Mecanicismul nu a putut însă rezolva radical problema cauzalității morbide, pentru două motive, care vor continua a fi încă multă vreme valabile, dacă nu chiar întotdeauna: 1. Din punct de vedere cantitativ, pentru că și astăzi știința și medicina continuă să ignore o foarte mare parte a agenților cauzali morbizi
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
analizează definițiile − unele contradictorii − date ergativității în diverse studii și redefinește acest concept: ergativitatea este un fenomen discursiv și cognitiv amplu, care implică un anumit grad de exprimare (mai bine zis, de omitere sau de punere în plan secund) a cauzalității proceselor și a stărilor exprimate de verbe. Definiția lui, interesantă numai ca tip de abordare, este destul de largă și de inexactă, ignorând numeroase aspecte morfosintactice pe care le presupune ergativitatea. 3.4. Ergativitatea la nivel lexical și semantic Dixon (1987
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbele tranzitive și de cele inergative, pe când vP proiectat de pasive și de inacuzative nu reprezintă o fază. Wechsler (2005) arată că analiza de tip micul v are atât aspecte pozitive (există o sursă gramaticală generalizată pentru agentivitate și pentru cauzalitate, în afară de sensul lexical inerent al anumitor verbe; nivelul la care acționează agentivitatea opțională este structura argumentală, nu structura propoziției), cât și aspecte negative (legătura cu creșterea valenței sau cu selecția și atribuirea/verificarea rolurilor tematice). Pentru a explica diferența dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Abordarea aspectuală (Levin și Rappaport Hovav 2005: 87, 89, 90, 98, 99, 103, 109−111, 113 − vezi și supra, 4.4.) este fundamentată pe ideea că importante sunt proprietățile temporale ale evenimentului, inclusiv structura lor mereologică (parte−întreg). Agentivitatea și cauzalitatea nu sunt incluse între criteriile de clasificare aspectuală. Clasele definite pe baza proprietăților temporale și cele definite pe baza proprietăților de cauzalitate sunt considerate ca fiind fenomene lingvistice diferite. Clasificarea aspectuală a propozițiilor care conțin anumite verbe este determinată de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]