3,719 matches
-
alerga către saună? Poate. M-am așezat pe marginea unui scaun, refuzând ceașca de ceai care-mi fusese oferită. N-aveam chef să fiu nevoită să mă duc la toaletă în timpul ședinței de aromaterapie. Ochii îmi fugeau nerăbdători de la o ceașcă de ceai la alta. Haideți, i-am implorat în tăcere, beți mai repede! Altfel se face ora cinei și n-o să mai avem timp destul pentru un masaj cum scrie la carte. Dar ceaiul era consumat cu o lentoare chinuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
i-am implorat în tăcere, beți mai repede! Altfel se face ora cinei și n-o să mai avem timp destul pentru un masaj cum scrie la carte. Dar ceaiul era consumat cu o lentoare chinuitoare. îmi venea să le smulg ceștile din mâini și să beau eu ceaiul în locul lor! Apoi, pe când sorbeau cu toții ultimele picături cu o relaxare de-a dreptul insuportabilă, m-am oripilat văzând că apucau din nou ceainicul și-și turnau o a doua ceașcă de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
le smulg ceștile din mâini și să beau eu ceaiul în locul lor! Apoi, pe când sorbeau cu toții ultimele picături cu o relaxare de-a dreptul insuportabilă, m-am oripilat văzând că apucau din nou ceainicul și-și turnau o a doua ceașcă de ceai pe care începeau s-o savureze cu o plăcere lenevoasă. OK, mi-am spus nervoasă, poate după a doua ceașcă? însă minutele se scurgeau, al doilea rând de cești fusese deja băut și toată lumea își aprindea o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a dreptul insuportabilă, m-am oripilat văzând că apucau din nou ceainicul și-și turnau o a doua ceașcă de ceai pe care începeau s-o savureze cu o plăcere lenevoasă. OK, mi-am spus nervoasă, poate după a doua ceașcă? însă minutele se scurgeau, al doilea rând de cești fusese deja băut și toată lumea își aprindea o nouă țigară și își turna o a treia ceașcă - așa că am fost nevoită să recunosc că toți cei din jurul meu arătau de parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din nou ceainicul și-și turnau o a doua ceașcă de ceai pe care începeau s-o savureze cu o plăcere lenevoasă. OK, mi-am spus nervoasă, poate după a doua ceașcă? însă minutele se scurgeau, al doilea rând de cești fusese deja băut și toată lumea își aprindea o nouă țigară și își turna o a treia ceașcă - așa că am fost nevoită să recunosc că toți cei din jurul meu arătau de parcă nu aveau de gând să se urnească prea curând. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
savureze cu o plăcere lenevoasă. OK, mi-am spus nervoasă, poate după a doua ceașcă? însă minutele se scurgeau, al doilea rând de cești fusese deja băut și toată lumea își aprindea o nouă țigară și își turna o a treia ceașcă - așa că am fost nevoită să recunosc că toți cei din jurul meu arătau de parcă nu aveau de gând să se urnească prea curând. Poate că totul se întâmpla după ce se termina ceaiul? Sigur, aș fi putut să întreb pe cineva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ăsta, era imposibil să nu mă placă. M-am liniștit spunându-mi că oricum aveam să stau acolo două luni și că era timp berechet. Am privit de jur împrejurul mesei. Toată lumea era ocupată cu același lucru: căra lingurițe de zahăr în ceștile de ceai, dădea ceaiul peste cap și comenta cât de delicios era. Ce trist! — Fumezi? m-a întrebat o voce bărbătească. Am intrat în panică descoperind că vocea îi aparținea lui Vincent, Domnul Furios. Nu, am răspuns eu nervoasă. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a intrat Clarence. Era roșu la față, părul rar îi era ud fleașcă, dar rânjea cu gura până la urechi. Unde-ai fost? l-a întrebat Peter cu un râs forțat, aproape lătrat care mă împungea parcă să-i torn o ceașcă de ceai clocotit în cap. Dincolo, la saună, a răspuns Clarence. La auzul cuvintelor astea, mi-a sărit inima din piept de bucurie. Și trebuie să recunosc că m-am simțit și foarte ușurată. Acum că aveam dovada clară, temerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
deja că nimic nu era adevărat și nu înțelegeam de ce nu putea s-o lase așa. îmi doream cu disperare ca terapia de grup să se sfârșească, ca să putem face ceva drăguț și normal, cum ar fi să bem o ceașcă de ceai. —înaintea copiilor tăi? a spus Josephine moale. Emer stătea chircită pe scaun. A urmat o nouă tăcere prelungă și chinuitoare. De atâta încordare, umerii îmi ajunseseră aproape până în dreptul urechilor. — Nu, a venit răspunsul înăbușit. Mie mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și să-și ceară scuze că a fost așa de rea cu mine. Dar atunci când o să pleci, o să fii de acord cu mine, mi-a zâmbit ea. Bosumflată, n-am făcut decât să privesc fix în poală. — Mai bea o ceașcă de ceai, mi-a propus Celine. Și mai ia și niște biscuiți. Am acceptat în tăcere. Voisem să-i demonstrez cât de dezgustată eram refuzând să mănânc, dar un biscuit cu ciocolată e un biscuit cu ciocolată. —Cum te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
explic asemenea lucruri unui fermier nesofisticat. Nu e mare scofală, am spus înfierbântată. în New York mulți oameni fac chestia asta. Acolo e altfel decât aici. înțelegi? Presiunea e foarte mare. A lua cocaină e la fel cu a bea o ceașcă de cafea dimineața. N-ai cum să înțelegi. încetul cu încetul, Neil a pierdut războiul audiențelor. Unul câte unul, pacienții s-au strâns în jurul meu. Am profitat de fiecare nou-sosit ca să-mi spun din nou oful. Voiam să fiu compătimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
majoritatea oamenilor atunci când sunt copleșiți de emoții în public. Mă simțeam pierdută, irosită, irecuperabilă. Ceva dispăruse din mine pentru totdeauna și, chiar dacă nu știam ce era acel ceva, pierderea aceea îmi frânsese inima. Pe masa din fața mea a apărut o ceașcă de ceai, iar tandrețea gestului mi-a multiplicat durerea de vreo zece ori. Am început să plâng și mai tare și simțeam că-mi venea să vomit. —Cioc CIOC? mi-a scârțâit direct în ureche cineva care nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lui. Era imposibil să-ți dai seama cine spunea adevărul. Ședința s-a terminat într-o stare de zăpăceală totală. Prima persoană care s-a dus la Chaquie, a luat-o în brațe și a dus-o să bea o ceașcă de ceai am fost eu. 41tc "41" Pe parcursul următoarelor ședințe de grup, urmând un scenariu care îmi era de-acum familiar, Josephine a plonjat în psihicul lui Chaquie, scoțând din joben tot felul de iepuri. S-a dovedit clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-a apropiat de mine cu o cutie cu șervețele în mână. Spune ceva, l-am rugat zâmbind înlăcrimată, distrage-mi atenția. N-ar trebui să fac asta, a zis el, ar trebui să-ți păstrezi durerea și... Am ridicat ceașca de ceai într-un gest amenințător. —Ușurel, a zâmbit Chris. Glumeam. Deci, ce s-a întâmplat? Sunt în echipa lui Vincent, am răspuns, oferindu-i singura explicație rezonabilă care-mi trecea prin minte. Și mi-e frică de el. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pândă în mijlocul nostru era micuța și drăgălașa Barry Grant. Când am întrebat-o dacă pot să dau un telefon, a început să se lamenteze cu voce tare: —Bi ne, Rachel, etițo, ocmai îm eam aiul. A arătat cu blândețe spre ceașca de ceai din fața ei și așa am priceput și eu cam ce voia să spună. M-am tot perpelit până când, în sfârșit, s-a ridicat de pe scaun și m-a condus către cabinet. Când am trecut prin zona recepției, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
abată gândurile de la micuța ei extravaganță și să-i dea un sentiment de insatisfacție care avea să-l țină ocupat pentru tot restul timpului. Până când femeia termină cu îmbrăcatul, Wilt mâncase deja un castron de fulgi All-Bran, băuse jumătate de ceașcă de cafea și fusese deja prins în ambuteiajul de la sensul giratoriu. Eva coborî scările până la parter, luă și ea micul dejun și își începu rutina cotidiană cu spălatul și aspiratul și curățatul băii și... Implicarea într-o abordare integrată, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
că e. La dumneavoastră i se zice istorie - numai războaie și chestii d-astea. Numai afurisiții de poponari se feresc de violență. Pe timpul orei lui libere, Wilt duse cu el această perspectivă asupra lucrurilor în cancelarie și extrase și o ceașcă de cafea de la automat. I se alătură și Peter Braintree. — Cum a mers la petrecere? îl întrebă Braintree. — N-a mers, spuse morocănos Wilt. — Evei i-a plăcut? — N-am nici cea mai vagă idee. Azi-dimineață, când m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
I-am spus să-și vândă moaca în altă parte. — Și tu numești asta eschivare?! Să-și vândă moaca?! De unde dracu’ ai cules expresia asta? — De la anul I Carne, zise Wilt, după care se ridică și își mai luă o ceașcă de cafea. Până când se întoarse și se așeză iarăși în scaun, se hotărâse deja asupra versiunii sale. — Habar n-am ce s-a mai întâmplat după aceea, spuse el când Braintree insistă să audă continuarea. Am leșinat. Trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
numai Dumnezeu știe când se bărbierise ultima dată. Și uită-te numai la felul în care au întins-o din casa de pe Rossiter Grove, fără să facă ordine după petrecere, și au lăsat camera de zi plină de pahare, de cești și de alte lucruri. Eva fusese extrem de șocată. Ea nu și-ar fi lăsat niciodată casa într-o asemenea dezordine. îi spusese ceva despre asta lui Sally, numai că femeia îi replicase că uite ce lipsă de spontaneitate și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
spun că... — N-are importanță ce-ai vrut să spui, Wilt. Hai să vedem ce s-a întâmplat aici. Intrară în bucătărie, unde domnea același haos, apoi în următoarea încăpere. Pretutindeni era la fel. Mucuri de țigară zăceau stinse în cești de cafea sau strivite pe covor. Niște bucăți de disc spart, ajunse după canapea, marcau sfârșitul Simfoniei a V-a a lui Beethoven. Tot felul de pernițe zăceau turtite lângă perete. Lumânări consumate atârnau moi, postcoitale, din guri de sticle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
vă spun că nu știu unde e! zise Wilt. Bănuiesc că o veți găsi la persoane dispărute. Eva a trecut din tărâmul substanțialității în cel al abstracțiunii. — Ce dracu’ vrei să spui cu asta? îl întrebă inspectorul, întinzându-se să-și ia ceașca de cafea. Era sâmbătă dimineața și se făcuse ora unsprezece, dar el insista în continuare. Mai avea douăzeci și opt de ore ca să scoată adevărul de la Wilt. — Eu am avertizat-o tot timpul că meditația transcendentală implică potențiale riscuri, zise Wilt, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
primește ceea ce merită. — Sper din tot sufletul să fie așa, Wilt, zise inspectorul. — Ah, exclamă Wilt, dar atunci unde altundeva poate fi Eva? Spuneți-mi. Simplele speculații nu sunt suficiente... — Mie-mi spui? ridică glasul inspectorul, gata să-și răstoarne ceașca de cafea. Tu știi în ce betonieră ai aruncat-o sau ce crematoriu ai folosit! — Eu mă exprimam metaforic... vreau să spun retoric, explică Wilt. încercam să-mi imaginez ce-ar deveni Eva dacă gândurile ei, așa cum erau ele, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Veselă primăvară, oameni veseli, uituci. Vesele și ziarele. Optimiste, pedagogice, promisiuni de viitor, viitorul luminos, cine l-o mai apuca. Masa din bucătărie. Pâinea, laptele. Se sculase în zori, să apuce pâine și lapte. Fața de masă albă, apretată. Două cești aburinde. Surogat de cafea cu lapte. Surogat, cafeaua e departe, în Brazilia... Surogat de cafea și înlocuitor de lapte. Bătrânețea e si ea surogat, iar poporul a atins virsta treia, pensionarea. Felii de pâine aspră, neagră, unse subțire cu magiun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
treia, pensionarea. Felii de pâine aspră, neagră, unse subțire cu magiun. Dar lingurița, cuțitul, farfurioarele lucesc, ca noi. Totul curat, proaspăt, ca primăvara. Ferestrele deschise, să intre elixirul, veninurile, amăgirea. Doamna Gafton desfăcu revistele proaspete. Își puse ochelarii, sorbi din ceașcă, privi titlurile primei pagini, renunță. De citit, oricum nu are timp decât seara, când se termină treburile. Împinse teancul spre marginea mesei, lângă soț. — Mare lucru clima noastră! Succesiunea asta, anotimpurile. Ce-ar fi să avem numai iarnă? Sau numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la coadă, la ziare. Un dar al naturii, primăvara asta! Nu mai e tinerețe, dar tot renaștere s-o chema, nu-i așa... O provocare, zău așa. Soția își scoase ochelarii, îi puse peste teancul de reviste, coborî privirea în ceașcă. Clipe de tăcere. O șoaptă, apoi. Da, începuse să șoptească. — Mai știi când a murit Franz Joseph? — Ei, asta-i acum, ce te-a apucat? — Așa, nu știu... O prostie, încurc lucrurile. De fapt, ăla era un tolerant, așa spuneai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]