1,815 matches
-
și-ar fi mare păcat să ardă în flăcări... ― Că bine zici, nea Matei, aprobă repede Petre. Că oamenii și-au pierdut de tot mințile! Tocmai atunci Ileana ieșea din casa primejdiilor, ținând în brațe pe Nadina, învelită într-un cearșaf alb. 5 Drapelul părea în doliu. Când veni, joi dimineața, pe la zece, la redacție, Titu Herdelea nu văzu nici măcar pe Roșu la faimosul birou încărcat de ziare. Află, ce-i drept, că a fost și a plecat adineaori, lăsând vorbă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Acuma zăcea întins, cu mâinile pe piept, pe canapeaua dintre două ferestre. Hainele îi erau mânjite de pământ, iar pe față parcă purta o mască de lut. Bătrânul vizitiu Ichim l-a cules dintre picioarele țăranilor, bucătăreasa Profira a așternut cearșaful alb pe canapea și i-a aprins la căpătâi o lumânare a cărei flacără se perpelea între ferestrele sfărâmate. Profira se trudea să curățe puțin pământul de pe hainele și figura mortului. Primarul Ion Pravilă, aflat acolo printre alți oameni, îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
afară, măi oameni!... Ia ieșiți, că n-aveți ce căuta aici! Auzi pași sus, la etaj. Urcă în goană pe scara de stejar. În camerele deschise cotrobăiau după obiecte pe care să le poată căra. O femeie strânsese într-un cearșaf diferite boarfe, bolborosind întruna jeluitor că de ce să se piardă toate astea și să nu le folosească mai bine ea, care-i sărmană. Petre năvăli într-o odaie unde zărise mai multă lume, repetând mereu aceleași vorbe: ― Ia ieșiți afară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
văzut-o deloc, și astfel i-a rămas în minte cu torsiunile, flexiunile și vibrațiile din dansul apașilor, o imagine dureroasă pentru inima lui. Acuma, în biserică, în fața catafalcului pe care zăcea corpul ei rece, de câteva zile, învăluit în cearșaful ordinar, îi apăru în suflet aceeași imagine, dar caldă, felină și frumoasă, parcă nu s-ar fi despărțit de ea nici o clipă. Îi fu frică să ridice colțul cearșafului și să-și distrugă pe vecie chipul pe care l-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe care zăcea corpul ei rece, de câteva zile, învăluit în cearșaful ordinar, îi apăru în suflet aceeași imagine, dar caldă, felină și frumoasă, parcă nu s-ar fi despărțit de ea nici o clipă. Îi fu frică să ridice colțul cearșafului și să-și distrugă pe vecie chipul pe care l-a iubit și care i-a dăruit toate suferințele și bucuriile iubirii. Se așeză în strana de la căpătâiul catafalcului, cu fruntea în mâini, și rămase acolo, singur, îndelung. Pe tăblia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o lume nouă și trece ceva timp până să înțeleagă că, mișcându-se, e prezent și el printre umbre. Așa și cu omul ăsta al tău. Deschide ochii și se uită, ca și cum noi, ăștilalți, am fi niște proiecții pe un cearșaf. Se aplecă și îi ridică pleoapa stângă, cercetând cu o mică lanternă. — Are mobilitate bună la lumină. Aș zice chiar că o privește cu lăcomie. Ceva îl dezamăgește însă, la lumina asta a noastră... Ce să-ți fac, moșule, se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o putere nouă în picioare și se ridică, încercând să iasă din cercul de lumină. Lumina se stinse brusc și camera se cufundă într-un întuneric gros și umed, pe care, ca să înaintezi, trebuie să-l dai deoparte, ca pe cearșafurile întinse pe frânghie. — Cum să scapi, dacă nici măcar nu știi cine ești ? Pe cine vrei să scapi ? Vocea se auzise acum dintr-o parte. Bătrânul se întoarse spre direcția din care venea sau, neputând zări prin beznă, bănuim că așa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
frecându-și singurul genunchi pe care-l avea. — Vin după noi ? șopti bătrânul, deschizându-și larg ochii goi. La el era pe dos. Ceilalți oameni, odihnindu-se, închideau ochii. Pentru el, care vedea doar niște umbre mișcătoare, ca îndărătul unui cearșaf întins, starea de veghe, cu toate simțurile încordate, se înfăptuia cu ochii închiși. Astfel că acum, odihnindu-se, își deschise larg ochii, pentru ca și pleoapele, la rândul lor, să se odihnească. — Nema... spuse Ologu. Ne-au pierdut... — Poate ți s-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-și ia rămas-bun. Mi-e și frică să nu-mi moară vreunul în brațe. Plec pe întuneric, mi-e silă să-i văd așa, cu fața roșie și bărbiile umezite. Mai știi, poate că a rămas vreunul mort între cearșafuri și nici n-am știut. — Boala asta se ia, nu-i așa ? Nu mai vreau să-mi fie milă de alții ori silă. M-am săturat... Vreau un bărbat care să facă din mine ce vrea... Iar mie să-mi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sărind în picioare, cu mădularul încă nedomolit, Maca avu, pentru o clipă, impresia că îi vor scoate ușa din țâțâni și vor năvăli, cu toate arătările acelea în odaie. Apoi se dumiri : — Unchiul ! A dat iar damblaua peste el ! Smulse cearșaful pe care fata îl strângea peste piept să-și acopere sânii zburătăciți de dezmeticirea bruscă a bărbatului. Și-l înfășură de două ori peste coapse și, sărind câte două trepte, ajunse la ușa de la etajul al doilea odată cu gospodinele de la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cinci răspunsuri simultane și diferite. O găsi în al șaselea loc în care căută, pe dulap. — Să nu te muște de mână... spuse una dintre femeile cu tigaia. Acolo îți rămân degetele... Maca își înfășură mâna într-un colț de cearșaf și apăsă jucăria de cauciuc între buzele tremurânde ale bătrânului. Care, în toiul clănțănelilor, o apucă și rămase cu fălcile încleștate. Dârdâiala dinților încetă și, odată cu ea, și convulsiile. Jucăria de cauciuc, strânsă între fălci, chițăi de câteva ori, înainte de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vârful ciorapului se opri între sprâncenele groase. — Să-l așezăm pe scaun, spuse un bărbat. — Lasă-l, spuse altul. Se trezește și singur. Ieșiră unul după unul. O femeie mai simțitoare îi ură bătrânului noapte bună. Maca urcă, ținându-și cearșaful. În cameră nu mai era nimeni. Aprinse lumina, își zâmbi singur și căută sticla de votcă. Găsi doar sutienul, uitat în grabă pe întuneric. Era alb, cu un volănaș de dantelă acolo unde un nasture descheiat al bluzei putea să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
alb, cu un volănaș de dantelă acolo unde un nasture descheiat al bluzei putea să-l scoată la iveală. În dreptul subțiorilor era ușor îngălbenit, iar cupele erau îndesate cu buret. Se întoarse cu fața în sus. Vru să-și tragă cearșaful peste el, dar îi era prea cald. Își așeză sutienul pe piept, se concentră pe furnicătura bretelelor care cădeau în lături și adormi. Din nou Maca : — Asta e dovada cea mai convingătoare a degenerării la care a ajuns ființa umană
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pace. Blestemele se adunară într-un abur ce se îngroșa, acoperea cerul și stelele, alcătuind un alt cer în care luna abia se întrevedea, plumburie. Nu mai știau de unde porniseră. Bătrânul, părăsit de toți, dârdâia și clănțănea din dinți, strângând cearșaful în pumni, cu ochii-n tavan. Din când în când, cei doi copii se apropiau de patul lui, privindu-l curioși și ascultând scrâșnetul dinților sfărâmați. Apoi, cu răsuflările năclăite, își ștergeau mucii într-un colț de cearșaf și o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dinți, strângând cearșaful în pumni, cu ochii-n tavan. Din când în când, cei doi copii se apropiau de patul lui, privindu-l curioși și ascultând scrâșnetul dinților sfărâmați. Apoi, cu răsuflările năclăite, își ștergeau mucii într-un colț de cearșaf și o zbugheau pe scări. Bărbații și femeile, aplecați peste ferestre, uitaseră de rață, își fixaseră acum ținte imaginare împotriva cărora urlau din rărunchi. Nu-i vedeau pe cei de vizavi, nici nu auzeau prea bine ce-și spun, dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un loc groaznic. În timpul lunilor de vară, temperatura se menținea zi și noapte peste 37 de grade. Alți guvernatori angajau culi pentru a le face vânt copiilor lor, dar părinții mei nu-și puteau permite nici măcar unul. În fiecare dimineață, cearșafurile mele erau îmbibate de transpirație. — Ai făcut în pat! mă tachina fratele meu. Cu toate astea, am iubit Wuhu cât am fost copil. Lacul de acolo e o parte din marele fluviu Yangtze, care trece prin China săpând defileuri, formând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu am de ales. Rong și Kuei Hsiang sunt prea mici ca să ajute la întreținerea familiei. Rong suferă de coșmaruri groaznice. Să o privești cum doarme e ca și cum ai privi-o suportând chinurile dintr-o cameră de tortură. Își sfâșie cearșaful ca și cum ar fi posedată de demoni. Îi este permanent teamă, e nervoasă și suspicioasă. Pășește ca o pasăre înspăimântată - cu ochii larg deschiși, oprindu-se brusc când e în plină mișcare. Scoate sunete ciudate, ca un horcăit atunci când stă jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un alt grup de eunuci. Fiecare ține în mâini vase fierbinți din cupru, cu ajutorul cărora încălzesc așternuturile. Apoi mă desfășoară de țesătura care mă acoperă. Mă așază pe partea de pat cea mai apropiată de perete și mă învelesc cu cearșafuri calde. În tot acest timp, chipurile lor rămân lipsite de orice expresie. Când îmi ating trupul cu mâinile lor, mă simt ca și cum aș fi o pernă oarecare. După ce totul e aranjat, ei lasă în jos draperiile și se retrag. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
așez în genunchi. Îmi desfac brațele și îl trag la pieptul meu, așa cum ar face o mamă cu un copil. Nu se opune, și îl țin așa multă vreme. Oftează și se trage înapoi ca să mă privească. Mă întind după cearșaf pentru a-mi acoperi sânii expuși. Lasă-l, zice el trăgând de cearșaf. Îmi place ce văd. — Și condamnarea mea la moarte? El rânjește sarcastic: — Vei avea șansa să trăiești, dacă mă vei ajuta să dorm bine noaptea. Lumina soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ar face o mamă cu un copil. Nu se opune, și îl țin așa multă vreme. Oftează și se trage înapoi ca să mă privească. Mă întind după cearșaf pentru a-mi acoperi sânii expuși. Lasă-l, zice el trăgând de cearșaf. Îmi place ce văd. — Și condamnarea mea la moarte? El rânjește sarcastic: — Vei avea șansa să trăiești, dacă mă vei ajuta să dorm bine noaptea. Lumina soarelui se strecoară în camera întunecată a inimii mele și zâmbesc. — Zâmbetul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mie. De-ar fi să merg în mormânt mâine, voi lua cu mine această noapte. Lumina lunii se mută și strălucește acum prin cadrul sculptat al ferestrei. Umbrele par o broderie care se revarsă pe podea. Îmi lipesc obrazul de cearșaful moale, mătăsos al patului imperial și îmi ating pielea de trupul Fiului Cerului. Vreau să-i mulțumesc că ne-a dezbrăcat de titlurile noastre și a permis să ne atingem așa cum o fac sufletele obișnuite. Mă relaxează acest gând, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
așa că i le împărtășesc cu sinceritate. — Ce spirit nemaipomenit! zice el încet. Ești calmă și netemătoare. Te uiți la Fiul Cerului de parcă ar fi un copac. Hotărăsc să nu-l întrerup. Uite ce e, sunt obligat să dau afurisitul de cearșaf. Shim așteaptă să-l ia. Trebuie să-l dea oficialilor Curții pentru a fi examinat și înregistrat. Apoi vor aștepta semnul unui moștenitor. Vor calcula datele pe degete. Doctorii vor fi chemați să stea pe aproape, zi și noapte, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
exact ce se vrea de la mine. Însă mă voi retrage voluntar din fața afecțiunii Majestății Sale? Înainte de a-l mitui pe eunucul-șef Shim, patul meu a fost rece multe luni. Refuz să mă târăsc din nou, de bunăvoie, sub acele cearșafuri. La audiențe am descoperit că adesea cele mai bune soluții pot fi aflate chiar în cuvintele acelora care raportează problemele. Ei acordă mult timp subiectului respectiv și sunt capabili să vină cu sugestii. Ceea ce mă deranjează e că miniștrii țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Curții explică moartea Doamnei Jin ca fiind atrasă de ea însăși, prin dorința de a investi în longevitatea sa. Iubea cifra 9. Își sărbătorise cea de-a patruzeci și noua zi de naștere decorându-și patul cu sfori roșii și cearșafuri albe brodate cu patruzeci și nouă de reprezentări chinezești ale cifrei 9. Era bolnavă, dar nu se aștepta nimeni să moară până la nouăzeci de ani, zice astrologul. Când palanchinul meu ajunge la palatul doamnei Jin, descopăr că trupul ei e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
iveală o cutie sculptată din lac roșu. Shim continuă: — De la Majestatea Sa, împărăteasa Nuharoo, opt lingouri din aur și argint, opt ruyi purtătoare de noroc, patru bani de aur și argint, patru pături din bumbac pentru iarnă, patru cuverturi și cearșafuri din bumbac, patru haine de iarnă, patru perechi de pantaloni, patru perechi de șosete și două perne! Restul oaspeților se prezintă cu darurile potrivit rangului și vârstei. Cadourile sunt mai mult sau mai puțin asemănătoare, cu excepția cantității și calității. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]