3,958 matches
-
trenul care-i ducea din Padova la Milano, au avut o ceartă legată de faptul că ea nu voia să se Întoarcă acasă atunci. Când au trebuit să-și ia la revedere, În gara din Milano, s-au sărutat, dar cearta nu se terminase. Îl Îmbolnăvea să se despartă așa. S-a Întors În America cu un vapor luat din Genova. Luz s-a Întors În Pordenone, ca să deschidă un spital acolo. Locul acela era pustiu și ploios, și un batalion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Înțelegi? Facem așa? — Sigur. Zurito se lăsă ușurat pe spătarul scaunului. — Trebuie să te lași, spuse. Pe bune. Trebuie să-ți tai coleta. — N-o să fie nevoie. O să vezi. Știu ce-am de făcut. Zurito se ridică-n picioare. Toată cearta Îl obosise. — Tre’ să te lași. O să-ți tai coleta cu mâna mea. — N-o să-mi tai nimic. N-o să-ți dau prilejul. Zurito Îl chemă pe chelner. — Hai, spuse Zurito. Să mergem acasă. Manuel se aplecă să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-si o scrisoare. Venise poșta, așa că mi-am luat ziarele și m-am dus În capătul celălalt al verandei să le citesc. Hogan ieși pe ușă și veni lângă mine. — S-a certat cu Soldier? — N-a fost chiar o ceartă. Doar că i-a zis să plece. — Simțeam c-o să se-ntâmple asta. Niciodată nu i-a plăcut prea mult de Soldier. — Nu. Sunt o grămadă de oameni care nu-i plac. — E un tip destul de rece. — Păi, nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
devină cosmonauți, cine o să mai stea și pe pământ? Dacă toți au să zboare, aici, pe Terra noastră cine o să mai muncească? atacă Gina. Păi, ... încearcă Petrică un răspuns, ... păi, nu chiar toată lumea vrea să plece de pe pământ. Mai lăsați cearta! zice Viorel. Ca să te faci cosmonaut, e nevoie să îndeplinești o sumedenie de condiții. Am citit eu într-o revistă că se fac multe analize, că ești supus la multe încercări - teste le spune - și nu toată lumea rezistă la ele
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
nu eram tandri. Nici unul nu a arătat nici un fel de sentimente bombastice, din cele care se pot regreta mai târziu. Și astfel, anotimpurile au trecut, florile s-au ofilit, iar natura și-a urmat cursul către descompunerea inevitabilă. Fără vreo ceartă sau explicație, am Început să ne neglijăm unul pe altul. Cumva am rămas prieteni, asta Însemnând că puteam frecventa aceleași petreceri salutându-ne cu un sărut prefăcut pe obraz. Astfel, am evitat să devenim subiect de bârfă aprinsă. Eram, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
când se afla În preajma lui erau Împunsături, Înțepături, dureri, fisuri, rupturi și goluri bruște. Fiecare răspuns al lui sau fiecare lipsă de răspuns o durea. Poate simțea asta doar pentru că-i era foarte cald, se simțea nemulțumită și pusă pe ceartă. Își uitase crema de soare În autocar, iar brațele ei pline de pistrui erau deja roz. Soarele ardea mai tare În această parte a lumii și-i era teamă de cum va arăta fața ei În următoarea jumătate de oră, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ceva din cașmir. Etichetele au fost deja tăiate, dovadă că Timothy era sigur că iubitul lui se va Întoarce. Apoi Însă și-l imagină pe Timothy desfăcând bradul de Crăciun, plătind facturile, schimbând nisipul pisicii, sarcină care fusese sursa celor mai multe certuri Între ei. Duceau o viață banală, dar până și acel banal i se părea prețios și și-l dorea Înapoi. Din senin, Dwight Începu să râdă. — Mâine am programare la stomatolog, să-mi curețe dinții. Ar trebui să-i sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
el nu avea copii. Când s-a Întors În San Francisco, el și Roxanne au hotărât să divorțeze. Nu a existat nici o dispută care să conducă la această hotărâre. Au ajuns la această decizie de comun acord, fără lacrimi sau certuri. La două săptămâni după ce se mutase de-acasă și la o săptămână după ce completaseră actele, a aflat că Roxanne era Însărcinată În trei luni. Știa că ea Își dorea o fată. Dar ecograful a arătat că era vorba de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sufletul, soarele ei apune cînd este încă ziuă: este roșie, acoperită de rușine. Pe cei ce mai rămîn, îi dau pradă săbiei înaintea vrăjmașilor lor, zice Domnul." 10. "Vai de mine, mamă, că m-ai născut, pe mine, om de ceartă și de pricină pentru toată țara! Nu iau cu împrumut, nici nu dau cu împrumut, și totuși toți mă bleastămă! 11. Domnul a răspuns: "Da, vei avea un viitor fericit; da, voi sili pe vrăjmaș să te roage, la vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
după ultimul metrou, închideam ușile și mă simțeam ușurat. „A mai trecut o zi de muncă!“ Acum nu mai e așa. Începutul a fost mai greu. Cel mai mult uram bețivii. După ce se îmbată, devin prea prietenoși sau puși pe ceartă. Unora li se face rău și vomită. În zona Kasumigaseki nu sunt locuri pentru distracție, deci nu am avut parte de multe astfel de incidente. Doar din când în când. — Înainte să te angajezi îți doreai să devii conductor. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a fost“, mărturisea el. Înainte să ies pe ușă, o pregătesc întotdeauna pe soția mea: „S-ar putea să nu mă mai întorc acasă!“ La serviciu e posibil să se întâmple orice: să se pună gaz sarin sau, dintr-o ceartă, cineva să scoată un cuțit. De altfel, sunt și oameni cu probleme psihice și pot veni oricând pe neașteptate pe la spate să te împingă pe șinele de la metrou. În cazul în care găsești un material explozibil, nu poți să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
stație s-a declanșat o urmărire în toată regula. Cei din jur au început să-l interogheze pe pasagerul care a împins punga afară: «Hei, tu ai pus asta aici?» S-a iscat o discuție aprinsă, care a degenerat în ceartă. Asta am aflat mai târziu din ziare. Am văzut întreaga scenă. Un bărbat a împins punga cu piciorul și alți doi s-au luat după el. Mi-am amintit acest lucru abia după trei luni de la atac. Până atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
urinez. Îmi venea să urinez, îmi aduceau o ploscă, dar nimic. Parcă mă prostisem. M-am certat zdravăn cu asistentele. «Eu am plecat acasă.» Am început să-mi strâng lucrurile. S-au pornit discuțiile. Se pare că a fost o ceartă aprinsă. Nu-mi aduc aminte nimic. Am puține amintiri. Când s-a luminat de ziuă, am reușit să urinez. Atunci m-am mai calmat. A doua zi m-au mutat într-un salon normal. Dar cei de acolo m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
munca. Aveam multe responsabilități, iar șeful meu asculta întotdeauna ce aveam de zis. Mă simțeam bine la locul de muncă. Înainte de căsătorie am locuit cu familia. Nu am frați, sunt singură la părinți. Cu ai mei aveam parte numai de certuri. Fără vreun motiv serios. «Ai spus asta», « Nu, nu am spus asta» (râde). Cam așa sunau discuțiile dintre noi. Eram destul de egoistă. Acum locuiesc cu tatăl meu, dar ne-am mai liniștit. Pe atunci, era scandal. Îmi spunea: «Pleacă! Mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
stau să mă gândesc acum, cred că era vina mea. După ce am născut, mi-am dat seama că se supărau deoarece se gândeau la binele meu. Mama era genul de persoană care îmi spunea totul verde-n față. Atunci începeau certurile. Mama se enerva și tata intervenea între noi și zicea: «Ești foarte importantă pentru noi. Ne facem griji și de aia ne supărăm.» Chiar și așa, tot nu îmi convenea. De aceea am decis să nu îl bat deloc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a demisionat și a îngrijit-o pe mama. I-a fost tare greu. Și atunci mă certam mereu cu el. A făcut un lucru admirabil, dar nu-mi dădea pace. Acesta era motivul discuțiilor. Poate că atunci am epuizat toate certurile și acum trăim în aceeași casă și ne înțelegem bine. Mai apar diverse probleme, dar nu degenerează. În ultima vreme tata îmi spune: «Te-ai schimbat.» M-am mai cizelat și eu. Sunt mai matură. Poate și datorită fetiței. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în aceeași casă și ne înțelegem bine. Mai apar diverse probleme, dar nu degenerează. În ultima vreme tata îmi spune: «Te-ai schimbat.» M-am mai cizelat și eu. Sunt mai matură. Poate și datorită fetiței. Chiar dacă am chef de ceartă, râd mereu. Ne-am cunoscut pe pârtie, el mi-a cerut numărul de telefon, dar nu i l-am dat. L-a aflat din altă parte și m-a sunat. Deoarece iubitul prietenei mele lucra la Japan Tabacco, informațiile s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Honboku. Nu voiam să-l lăsăm singur...soțul meu mi-a sugerat lucrul ăsta. El făcea naveta de la Honboku la Ōji. Numai dus durează două ore. În fiecare dimineață pleca la 06.00. Pe atunci o țineam tot într-o ceartă cu tata. A fost greu. Era mort de oboselă când se întorcea acasă pe la 23:00, 24.00. Am stat cu tata timp de zece luni. În aprilie, după ceremonia de nuntă, ne-am mutat în Kita-senju. Am ales locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
rar să-mi amintesc un vis. Nu ne certam deloc. Am fost destul de irascibilă în timpul sarcinii. Mă luam de el pentru toate nimicurile, dar el accepta critica mea. Aveam alte trăsături. Eram mai mare. La început discuțiile nu degenerau în ceartă. Până la urmă râdea. Era foaaarte blând. Înainte să moară, parcă devenea din ce în ce mai bun. Se întorcea de la muncă și nu se supăra dacă nu pregătisem masa. Spunea: «Nu-i nimic. O să cumpăr eu ceva.» Se pare că i-a întrebat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
un ascunziș bun. Transformarea sectei într-o organizație pură, extremistă, atrage după sine pobleme. Dacă sunt strânse numai lucrurile pozitive în interiorul grupului, iar tipii foarte răi care pot omorî în afara grupului dispar, nu mai avem echilibru. În felul acesta, apar certuri în interior, iar grupul începe să se destrame dinăuntru. Murakami: Bineînțeles. Același principiu a funcționat și la naziști: trebuiau să provoace războiul. Cu cât se extindeau mai mult, cu atât presiunea interioară se intensifica. Dacă această presiune nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mare problemă stabilirea destinatarului. Duminica, la sfârșitul slujbei, preotul deschidea toate scrisorile sosite peste săptămână și le citea cu glas tare, acolo în biserică, în fața comunității, ca să ne dăm seama cui îi era adresată depeșa. De multe ori se iscau certuri mari și încăierări, mai ales când era vorba de vreo moștenire sau ceva de genul ăsta... Când am mai crescut, am considerat că staturii și caracterului meu li se potrivește mai bine numele de Filip. Și așa am rămas. Numirea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o lua la sănătoasa în hohotele de râs ale lui Filip. Și tu crezi, într-adevăr, că o ființă poate fi oprită să-și curme viața? întrebă Carol după câteva ore de rătăciri pe străzi, continuând cu voce tare o ceartă cu Filip pe care până atunci o purtase în gând. Nimic mai absurd! Sclavii negri când erau transportați în corăbii spre America se sinucideau ținându-și respirația. Ocnașii pe viață și condamnații la moarte își sfâșie cu dinții venele de la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lui Filip, cu toate că ea este cauza libertății mele. Poate va muri înaintea mea. Sau e deja mort. Poate s-a sinucis ca să-și scurteze suferința... Tocmai el..., păzitorul vieții cu orice preț. L-oi fi convins eu în lungile noastre certuri că, în anumite condiții, sinuciderea nu e un lucru de lepădat...L-am lăsat crezând că eu l-aș fi otrăvit și drept e că gândul otrăvii lui nu mi-a fost străin... Poate că un doctor sau niște medicamente
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
că cineva ar fi folosit-o drept culcuș. Ce aș face? Ce aș gândi? Că a fost o nălucă? O întrupare a minții mele obosite de singurătate? Cu cine am împărțit mizera mea celulă? Cu cine m-am luptat în certuri fără sfârșit? Cu mine însumi!? Pe cine am urmat prin labirintul gândurilor alunecoase și al străzilor întunecoase? Pe cine am disprețuit? Pe cine am urât? Pe cine am vrut să omor? Pe mine însumi?! Imposibil! Am martori! Aș merge la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
limbi diferite) și reflexivitatea pernicioasă a omului, creatură nedemnă de Creatorul său, se întinde abisul tuturor interpretărilor asupra actului Creației și a responsabilităților Ființei. Este exact materia din Comisionarul, exploatată copios de Andrei Oișteanu: "Cu cine m-am luptat în certuri fără sfârșit? (...) Pe cine am urmat prin labirintul gândurilor alunecoase și al străzilor întunecate? Pe cine am disprețuit? Pe cine am urât? Pe cine am vrut să omor? Pe mine însumi !?" Defectul acestei proze de o tulburătoare frumusețe constă în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]