66,018 matches
-
să ajungă! Ah, durerea în suflet azi m-a cuprins, Mica mea inimă în piept s-a rupt, Respirația s-a stins, cuvântul s-a oprit, Lacrima s-a scurs din ochi pe fața fierbinte. O, suflet îngeresc, înălțat în cer, Alintă-mă, alungă lacrimile mele, Adu-mi înapoi surâsul, Vino și-mbrățișează-mă cu dor! SUB MILA IGNORANȚILOR Lume frumoasă erai cândva.... Aveai valoare, aveai demnitate, Aveai lumină și aveai har, Aveai bunătate și voință aveai. Învelită în culorile vieții
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VALMIRA B. SEJDIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380660_a_381989]
-
Și, te asigur, nu am deloc halucinații...” (Interviu, I, 1 decembrie 2015) Discursul narativ, care pecetluiește uniunea eu liric - lup, se estompează în partea a doua a poemului, făcând loc lirismului, într-un crescendo emoțional și estetic. Ilimitarea spațială, „sub cerul mohorât”, flexibilizarea axei temporale, „înnoptarea medievală”, ne plasează în lumea artei, a libertății absolute, unde nimic nu este imposibil: „Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul umbrei tale, Cum eu și fiara i-am
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
a doua a poemului, făcând loc lirismului, într-un crescendo emoțional și estetic. Ilimitarea spațială, „sub cerul mohorât”, flexibilizarea axei temporale, „înnoptarea medievală”, ne plasează în lumea artei, a libertății absolute, unde nimic nu este imposibil: „Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât”. Poemul nu tratează decât o secvență din tema avatarurilor, și anume trecerea sufletului dintr-un trup în altul, surprinzând un moment
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
sfâșiere, corelat cu luna, astrul nocturn tutelar. Nu întâmplător, deci, ultimul cuvânt-simbol al poemului Avatar este chiar luna. „Raza lunii” desemnează lumina ce pătrunde în noaptea succesivă tranșării crunte a conflictului cu gnomul. Ca și fulgerul, raza face legătura dintre cer și pământ. Dar, spre deosebire de fulger, care este momentan, raza are caracter durativ, contribuind la atenuarea întunericului și consfințind victoria asupra răului, prin aducerea la iveală a colților însângerați, care păstrează urmele cruzimii, ale sângelui vărsat într-o luptă fără menajamente
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
de înțeles. Într-un mod cu totul neașteptat, se petrece „Vindecarea” aceea care pare inevitabilă: „Trâmbițele judecății/ deschid porțile timpului/ Cutremurătoarea faptă/ sfârșește istoria/ nașterii și morții în timp./ Ne cufundăm în noi,/ ieșim din noi, scăpăm de noi/ și cerul plesnește fulgerele/ rațiunii și harului./ Zile arse de îndoială/ dau năvală/ în amețitoarea capacitate/ a conștiinței/ și pipăind terenul cer/ închiderea rănilor lumii,/ vindecarea rănilor existenței.” Poate desigur paradoxal acest ecou al ființei ajunse dincolo de limitele sale, ne deschide până în
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]
-
ferecate pentru că astfel trebuie. Fără a se recurge neapărat la vreun gest definitoriu, totuși are loc reîntregirea celui care oricât de încețoșat între impropriu și complex fărâmițat ar fi în esența sa, neîndoielnic este „Omul”: „Covârșitoarea durere/ alunecă pe întunecatul cer/ și firul alb voalat/ străpunge marea resemnării./ Suferință adâncă/ cu degete crispate/ spre înfiorătorul cui/ ce carnea o străpunge./ Pe cruce,/ părăsit durerii sale, Omul./ Și geamătul cu plânsul simplu/ al clipei fapt, cu viața în valoarea sa/ circulatorie./ În
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]
-
un colț anume de gândire, unde odată ce ai pătruns se cheamă că ești înlăuntrul unei lumi cu totul alta decât realitatea iminentă Se poate spune că are loc o încercare în clar într-un apogeu dimpreună al pământului și al cerului, chiar și de desăvârșire a condiției oricum incerte în întregul ei. Sau, de ce nu, o cuprindere inedită a totului pe vreme de a nu mai fi forme, culori, contururi, fluturări din aripe. Sunt creșteri jutificate prin nevoia de a fi
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]
-
32 de poeme. Autorul a mai publicat anterior încă două culegeri de poeme: ”Pentru o picătură de ploaie” și ”Melodia veșniciei” (2014). În spectrul creației sale literare, autorul se exprimă cu claritate la fel ca steaua dimineții care lucește în cer, sau fiii și fiicele kosovare în căutarea destinului lor. Poetul posedă o revoltă interioară în versuri, întrebând: cum va fi viitorul? Poeții, prin versurile lor cântă precum privighetorile în primăvară. Lor le cântă sufletul. Pietrele și pomii dansează în versurile
OXIGENUL VERSULUI ÎN CARTEA LUI GANI S. PLLANA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380670_a_381999]
-
plin de sens, dar și cu lava sufletului său, ca un foc nestins pentru Patrie. În poemele domniei sale defilează emoții, forță și demnitate, precum în poemul ”Kosova, apă cirstalină”: ” Aici florile au aromă,/ Aici apa este cristalină,/ Aici stejarii străpung cerul,/ Aici vulturii își fac cuibul./ Aici ziua este noapte/ Și noaptea este zi,/ Aici stelele dau lumină,/ Aici privighetorile cântă./ Greierii și licuricii/ Noaptea o fac zi, dansând./ Și roua prin livezi/ Hrănește verdeața, căprioare./ Kosovei, acestei mame divine,/ Cine
OXIGENUL VERSULUI ÎN CARTEA LUI GANI S. PLLANA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380670_a_381999]
-
Çabej, Jokli/ dezleagă nodurile odinioare ale limbilor indoeuropene/ acolo unde se ascund legendele pentru Domnul pământului/ albaneză vorbesc în Arenă științei „mai bieții fricoși”/ le-am dat dovadă lexicul folosit acolo-n orizont/ ce e acest sforăit răsunător în bolta cerului fără o vocală/ limba lui Buzuku și Naim în rugăciuni nu ați considerat-o/ în Arenă nu-i călătorie fără pașaport/ Hava,/ Călătoare neobișnuită.” (Călătorie fără pașaport). Intuitiv, programatic și deopotrivă inițiatic, adânc înfipt cu rădăcinile sufletului în vatra neamului
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI ASLLAN QYQALLA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380671_a_382000]
-
spre finalitate inerentă: „M-ai declarat regină,/ mi-ai dăruit un tron/ și o coroană cu multe diamante./ În nopțile cu lună plină/ mi-ai prins în păr atâtea nestemate,/ c-aș fi putut să le transform în stele,/ cât cer se strecura în ele!// Așa de-mpodobită, nu mai puteam să fug,/ nici când mi-ai spus/ că tronul, de fapt, era un rug,/ ca să tot ard spre tine/ când mergi pe orice drum,/ să te-nsoțesc himeric/ cu trupul meu de
DANIEL MARIAN DESPRE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380661_a_381990]
-
personalitate strașnică sănătoasă. Au loc dialoguri deloc trucate în situații dificile. În pădure. E frumos. Adânc de frumos. Dar poate fi și adânc de dramatic. Atunci când de fapt lumea în care ai trăit s-a întors dintr-odată. Unde e cerul, unde e pământul, asta da; în rest nimic nu mai merge nicicum. Amintiri, destăinuiri, tehnici de supraviețuire puse de folos la foc încins, aceasta fiind atmosfera ludică adusă în prim plan. In the second plan, găsim nețărmurita neliniște dublată de
DANIEL MARIAN DESPRE CONSTANTIN ŢURCANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380674_a_382003]
-
excepțiile se știu: partizanii, marii scriitori, filozofi, monahi, care au sfârșit în temnițe sau la puțin timp după ce au văzut iarăși providențial de aici spre nicăieri, soarele; care era în inima lor, dar nu aveau voie să-l vadă pe cer... Cartea aceasta e construită cu măiestrie pe o situație reală, povestirea îi revine ca privilegiu bine definit autorului, trebuie doar să tragem învățămontele dincolo de imagistica și efectiv ideatica acelea care sar din tipare direct în privire, în gând! Daniel Marian
DANIEL MARIAN DESPRE CONSTANTIN ŢURCANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380674_a_382003]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ZIDIRE ÎN CER ȘI ALTE 3 POEME Autor: Viorela Codreanu Tiron Publicat în: Ediția nr. 1957 din 10 mai 2016 Toate Articolele Autorului CREDEAM Credeam că nu se vor mai întoarce niciodată înflăcărarea și nerăbdarea tinereții, dar tenebre miloase îmi ascundeau adevărul ca să
ZIDIRE ÎN CER ŞI ALTE 3 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380680_a_382009]
-
și copilăria, dar tot atât de dureros și tot atât de viu păstrat în sertarele deschise ale memoriei. RUGĂ Adormită-n cuvânt ruga mea va porni printre arbori fără rădăcini înmugurind cu coliere-de-rouă, alături de lacrimi, în ruga primului cuvânt plecat dincolo de tine ZIDIRE ÎN CER Tu ești ca o biserică zidită de Dumnezeu în care mi-am adunat toate sfeșnicele zilelor mele; în care ți-am pictat toți pereții cu îngerii Domului... în nădejdea netăgăduită, că, poate, ai să vezi drumul pe care am băut
ZIDIRE ÎN CER ŞI ALTE 3 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380680_a_382009]
-
îngerii Domului... în nădejdea netăgăduită, că, poate, ai să vezi drumul pe care am băut apa sfințită și-am îngenunchiat în fața altarului tău... și uunde-am adormit... învățând... să aștept (...?) învățând să învăț! Copyrihgt: Viorela Codreanu Tiron Referință Bibliografică: Zidire în cer și alte 3 poeme / Viorela Codreanu Tiron : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1957, Anul VI, 10 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorela Codreanu Tiron : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ZIDIRE ÎN CER ŞI ALTE 3 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380680_a_382009]
-
în general tehnica literaturii. Dibran Demaku vine în fața noastră cu poeme scurte și bune ca inspirație pentru pictori: „amurg purpuriu din septembrie/ inundat în culorile razelor de soare/ visul de odinioară a prins aripi/ un curcubeu într-un colț de cer” (Peisaj). Sau: când se-mpart drumurile vieții/ în insula din Itaka sau Kreta/ adevărului i-se prăbușește visul” (Drumurile vieții) Prin structura ei, lucrarea de față nu este dedicată doar artiștilor ci și amenilor de rând. Într-un mod autentic
DANIEL MARIAN DESPRE DIBRAN DEMAKU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380672_a_382001]
-
I. CEVA RĂMÂNE ÎNTR-UN DINCOLO, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2351 din 08 iunie 2017. Mă iartă zi Mă iartă noapte Mereu am întârziat o clipă Bezmetică risipă Sunt mai aproape de cer acum Cu fiecare semnătură a timpului Într-un neunde și necând În liniștea dintre două gânduri Roiesc îndoielile amețite De chemarea necuprinsului Nu încerca să pleci Pasăre albă Încă nu am învățat să zbor Sau poate am știut odată În
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
ceva rămâne într-un dincolo Am să simt oare cum Fibră cu fibră carnea Încolțește verde din oasele pământului Sub pasii celor știuți și neștiuți ... Citește mai mult Mă iartă ziMă iartă noapteMereu am întârziat o clipăBezmetică risipăSunt mai aproape de cer acumCu fiecare semnătură a timpuluiîntr-un neunde și necândîn liniștea dintre două gânduriRoiesc îndoielile amețiteDe chemarea necuprinsuluiNu încerca să pleciPasăre albăîncă nu am învățat să zborSau poate am știut odatăîn zbaterea sufletuluiLa cumpăna dintre Kuandaliniși setea dorințelor înainte ca nenăscutul să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
atunci am să-i păzesc cântareasă nu încetezepentru tine și pentru mineși pentru ea pasărea albăstrigăt de lumină.... XV. STĂPÂNĂ PESTE MORGANE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017. Când ochiul își suie oglinda către cer am să te așez acolo unde soarele se deșiră în seară și noaptea-și învolbură lianele peste ultima amintire închis cu văzduhul în piept ai să asculți trecutul cum curge dinspre azi spre mâine și-ai să-mi șoptești dacă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
tăcerile albe cu gândul îmbracat în dorul de tine țărână călcată de corbi se surpă în golul lăsat în partea aceea de suflet rămasă dincolo brațe întinse pe hotarele depărtării încolțesc amăgirea mușc din ploi îmi las morganele îmbrățișate de cer rană copiilor mei nenăscuți la geamul unde nu plouă din umbra cu luciri de ape curg spre tine aprinde o candelă în inimă lacrimă prinsă-n tristețea nopților să te găsesc ... Citește mai mult Nu pot să-ți mai vorbesccum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
de apecurg spre tineaprinde o candelă în inimălacrimă prinsă-ntristețea nopțilorsă te găsesc... XX. METHEXIS, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017. S-au mătuit de mult ferestrele știute Din sufletul ce-și suie dorința către cer Răsună rugi prin temple vechi pierdute Tălăzuind mirosuri de smirnă și mister. Cheamă Domnu cu glas de alăută, Cu sunet blând prelins în trup de lut Ne aduce tainic priveliștea știută A unui ev ce a fost sau doar ni
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
zborul indecistot mai aproape de pământamețiți de efigiile anotimpuluicând puteau săruta soareleeu cred c-ai învățat să te accepțitu taci să nu-mi tulburi zâmbetul fragil... XXIII. VANITAS VANITATUM, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016. cerul și-a deschis venele, lumină și întuneric; cu pas furiș, noaptea intră în sângele amurgului. e atât de fragil hotaru între larvă și piatră, între îndoială și nebunie. viermi hulpavi tulbură epiderma eternității, ca niște amanți grăbiți construiesc un simulacru
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
ai fi nebun să crezi că poți să treci, morții ți-au lăsat povara și tu urci spirala. ascultă cum gem sub iarbă, sub astfalt, sunt ei rodiri și nerodiri. groparul nu poate să le îngroape, rămân înfipte în placenta cerului, moștenire. Citește mai mult cerul și-a deschis venele,lumină și întuneric;cu pas furiș,noaptea intră în sângele amurgului.e atât de fragil hotaru întrelarvă și piatră,între îndoială și nebunie.viermi hulpavi tulbură epiderma eternității,ca niște amanți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
că poți să treci, morții ți-au lăsat povara și tu urci spirala. ascultă cum gem sub iarbă, sub astfalt, sunt ei rodiri și nerodiri. groparul nu poate să le îngroape, rămân înfipte în placenta cerului, moștenire. Citește mai mult cerul și-a deschis venele,lumină și întuneric;cu pas furiș,noaptea intră în sângele amurgului.e atât de fragil hotaru întrelarvă și piatră,între îndoială și nebunie.viermi hulpavi tulbură epiderma eternității,ca niște amanți grăbiți construiesc un simulacru de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]