2,856 matches
-
foarte puternică; ocapacitatea de a trăi starea de uimire; oo mare hotărâre. Din perspectivă sportivă, competiția cere o analiză a dublei mișcări: individuale (rolul competiției ca eliberare de frica de moarte) și sociale (rolul competiției ca semn al evoluției sociale). Ceremonialul social se referă și la răsplata sportivului asimilat cu eroul și la relația cu destinul. Obolul primit de sportiv îl reprezenta hrana, la început răsplata exprima credința sau diferența dintre viață și moarte (gladiatorii din amfiteatrul roman), sportul reprezintă concentrat
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
plăcerii sportive și a moralei în societatea naturală) și una a culturii (importanța creșterii copiilor). Se presupune că zeul, invizibil, primește un dar vizibil, desfătarea din actul sportiv, comportare decentă în cadrul competiției, competiția era și este un scop important în ceremonialul sportiv: -fie în familie, -fie în putere politică, -fie în mitologie. Ceea ce înțelegem noi prin sport în Europa antică, se referă la pământul mării situate la mijloc, Mediterana. Partea de nord a mării Mediterane conține o mână cu bijuterii aruncate
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
sportivului (dansul pe gheață), antrenat să placă suporterilor spectatori și să învingă adversarul în competiții. Codul sportivității depinde în mod dinamic de religiozitate, păstrând sistemul eterogen al artelor cu trimitere spre artele non-verbale, cu regulamente sociale, cu rutină păstrată în ceremonial. Un individ izolat nu este sportiv, acțiunea sportivă este una socială. Nu există o singură iluzie, imaginarul sportiv rămâne o rețea de imagini interactive. Comunicarea depinde de partenerul sau partenerii din echipă, care stau sub semnul diferitelor intensități depuse de
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
rezident al Rusiei la București, funcție pe care a deținut-o până În februarie 1879, când, din cauza neînțelegerilor privind chestiunea Arab-Tabiei , a fost rechemat. Numeroasele modificări aduse ministerului afacerilor străine după Congresul de Pace de la Berlin au avut repercusiuni și asupra ceremonialului referitor la primirea miniștrilor străini, fie ei miniștri rezidenți sau plenipotențiari. Astfel, În ziua stabilită pentru audiență, „un adjutant domnesc merge la ospelul legațiunii cu două trăsuri ale Curții, din care cea destinată ministrului străin va fi de mare gală
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
și Suceava și studii universitare la Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității din Iași, este angajată (1971) cercetător științific la Institutul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor din același oraș. Obține titlul de doctor în filologie (1995) cu teza Ceremonialul nupțial în spațiul etnofolcloric moldovenesc, susținută la Universitatea din Cluj-Napoca. Etnologia a dat, în secolul al XIX-lea, prin Elena Sevastos (Nunta la români, 1889) și S. Fl. Marian (Nunta la români, 1890), iar peste un secol, prin lucrările semnate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286281_a_287610]
-
jumătate de secol un impact prea puternic, a suferit totuși unele transformări: au dispărut astfel unele practici primitive, cum era „căzutul pe vatră”, a intrat în desuetudine încurarea cailor, socrul nu-i mai dăruiește mirelui „calul de ginere”. În genere, ceremonialului nupțial, comprimat, i s-a adăugat un repertoriu liric și muzical suplimentar. SCRIERI: Vânătorii (în colaborare cu I.H. Ciubotaru), Iași, 1971; „Bătrâneasca”. Doine, bocete, cântece și jocuri din ținutul Rădăuților (în colaborare cu Florin Bucescu și Viorel Bârleanu), Iași, 1979
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286281_a_287610]
-
iei în serios aceste agitații artificiale, când adversarii cei mai încrâncenați, în aparență, se dedau la demonstrații amicale și la izbucniri de ilaritate coborând de la tribună în sala Pașilor Pierduți? Pe 21 februarie, deputăția adresei fu primită la palat cu ceremonialul obișnuit. Domnitorul refuză să o asculte; în ciuda insistenței sale, președintele adunării nu avu câștig de cauză; cum domnitorul pofti afară deputăția, președintele nu mai putut decât să-i înmâneze adresa primului ministru. Dezbaterile care urmară după acest incident nu mai
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
femeilor sunt rare, ceea ce face pur și moral tot acest folclor. Sentimentele familiei și iubirii de patrie sunt preamărite cu lirism. Este o școală a frumuseții sufletești. O frumoasă imagine se conturează peste aceste doine bogate în nenumărate detalii precise: ceremonialul nunții românești, mireasa împodobită cu o cunună cu fire de aur care-i cad pe umeri; nașul și nașa țin pentru câteva minute deasupra mirilor o coroană de flori sau de metal; prietenii lasă daruri într-un talger așezat pe
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
profan poate fi oprită periodic prin inserția timpului sacru manifestat în rituri, iar suma revelațiilor primordiale este constituită din mituri care poves‑ tesc istoria sacră 50. Reprezentarea oricărei istorii sacre se desfășoară de obi‑ cei sub forma unui ritual, un ceremonial derivat din tradiții vechi religioase care se desfășoară după anumite reguli într‑un cadru solemn cu un anumit caracter de spectaculozitate. Însă nimeni nu este mai mult ca un artist gata să‑și recunoască limita și să‑și însușească cuvintele
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
veche a educației fizice. I.1 GIMNASTICA ÎN ANTICHITATE China antică Filozoful chinez Confucius (551-479 î.e.n.) a subliniat pentru prima dată importanța exercițiilor fizice, pe care le-a inclus în cele șase „arte liberale” care stau la baza educației: muzica, ceremonialul, caligrafia, scrima, aritmetica și arta de a conduce carul. Mai târziu, medicul Kong-Fu preluând o parte din exercițiile respective a creat un sistem de educație fizică medicală ce a fost introdus în ritualul religios. Acest sistem se baza pe exerciții
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
cu chipul brodat pe dvera „Arborele vieții”, dăruită de Domn Mănăstirii athonite Kutlumuz, alte multe chipuri de domni și de boieri cu soțiile lor demonstrează ușurința cu care artiștii români se descurcau atunci când trebuiau să figureze monumentalul, un monumental al ceremonialului (deci al convenției), da și al personajelor ce trebuie să respecte regulile efigiilor. Mai puțin numeroase și mai ascultătoare față de convenții, lucrările în metal - ferecături de carte, cele mai multe -, aparținând unor meșteri autohtoni ori venind de peste munți, pot fi convocate pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
presărate pe traseele plimbărilor (palatele voievodale din țară, conacele boierilor, mănăstirile), grădinile. Nici în aceste locuri (în cele mai multe), privatul vestimentar nu putea fi deposedat de înfățișarea luxoasă și de eleganța ostentativă, căci era vorba de menținerea identității, chiar dincolo de limitele ceremonialului. Se făcea, totuși, trecerea dinspre un „public” oficial către un alt „public”, neoficial de data aceasta. în comparație cu soții lor (obligați să mențină anumite „semne”, culoarea stofelor, de pildă), Doamnele rezolvau mai ușor aceste „treceri”, renunțând la unele podoabe și la
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și-a aflat odihna Cehan Racoviță (era ctitor acolo), care din slugă domnească a ajuns mare logofăt în Moldova; iar fiul său, Nicolae, ajuns și el mare logofăt, l-a urmat în aceeași necropolă (se înscrisese între ctitori) 19. Un ceremonial de la care proaspăta văduvă nu putea lipsi Tautologia românească a fixat întotdeauna, într-un capitol important, practicile privitoare la mort, la chipul în care el trebuia pregătit pentru „viața de dincolo”. Din această „Carte românească a morților” - cuprinzând paragrafe (peste
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
defilarea celor care se perindau prin fața coșciugului pentru a săruta mâna mortului („Finita oratione, cuncti episcopi, ablates, barones, nobiles et qui in aulices ipsius ministeriis fuerant, ad feretrum accedunt, defunctique manum dextran et quam ea tenet crucem exasculantur” 37). Pompa ceremonialului era uneori augumentată de prezența la îmormântare a unor înalți prelați ai Bisericii Răsăritului. Neculce ne spune că la îngropăciunea lui Constantin Cantemir ar fi fost de față („s-au tâmplat”) toți cei patru patriarhi ai Orientului Ortodox (doi -după
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
blagoslovească masa”) „nu mănâncă altceva decât pește, și spun că fac acest lucru pentru a arăta pedepsire trupului, și de durere după cel mort; dar beau totuși vin și bere”44. Dacă reducem proporțiile și eliminăm „specificitățile” monarhice, obținem, categoric, ceremonialul unei înmormântări boierești. Iată-l descris de abia pomenitul Niccolò Barsi, pentru care priveghiul era acompaniat de sunetele feluritelor instrumente muzicale[?!]: „ei obișnuiesc să-l țină în casă timp de trei zile, mai ales dacă vremea este rece și este
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
oficializa izolarea femeilor - își închise la noi zăvoarele spre a ascunde femeia începând cam pe la jumătatea veacului al XVII-lea, din timpul lui Matei Basarab și Vasile Lupu, adică din acea epocă în care sunt tot mai frecvente accentele unui ceremonial aulic fastuos (cortegii impunătoare, audiențe solemne, ospețe grandioase). Chiar dacă istoricii din vremurile mai noi au arătat că gineceul bizantin („moștenit” apoi de turci) nu era, în primul rând, un spațiu al închiderii, ci, mai degrabă, un mic imperiu unde împărăteasa
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
romanilor. Luptătorii daci au făcut zid viu în jurul conducătorului lor, însă în cele din urmă, Decebal și-a pus capăt zilelor în modul cunoscut din relatările istorice dar nemenționat în tăblițe. De asemenea este posibil ca, odată cu incinerarea (sau alt ceremonial de înmormântare), să fi trecut în împărăția cerului și un număr de nobili credincioși lui prezentați în procesiunea din figura 4. După moartea lui Decebal, în noile condiții create, Diegio, cel care îi tortura pe romani cu câinii, a fost
Diegio - urma?ul lui Decebal la Sarcedava (din con?inutul t?bli?elor de la Sinaia) by Ungureanu Viorel () [Corola-publishinghouse/Science/83668_a_84993]
-
moartea lui Decebal, în noile condiții create, Diegio, cel care îi tortura pe romani cu câinii, a fost nevoit să încheie, pace cu romanii. Pacea s-a încheiat pe Tisa, romanii încă nu ocupaseră Sarmigetuza, astfel încât a putut avea loc ceremonialul prezentat în figura 4 și anunțarea încheierii păcii, după cum se poate desluși din conținutul plăcii cu nr. 6. prezentată în figura 5. Ziceți dacilor noștri că acei romani au oprit atacurile. Dacii noștrii cu soare (adică cu încredere) au mers
Diegio - urma?ul lui Decebal la Sarcedava (din con?inutul t?bli?elor de la Sinaia) by Ungureanu Viorel () [Corola-publishinghouse/Science/83668_a_84993]
-
pagini, nuvela Romanța Moldovei și piesa de teatru Bonete albe. Proza lui B., cu subiecte pseudoistorice, inspirate de studierea documentelor vechi, își îngăduie o tratare destul de dezinhibată a sursei originare. Informația de arhivă se regăsește îndeosebi în selecția detaliilor de ceremonial și de vestimentație. În pofida unei limbi ușor arhaizante, fantezistă și barocă, acțiunea, condusă cu mână sigură, este dinamică, povestirile sunt concise, lectura agreabilă și antrenantă. Autorul are capacitatea de a reține amănuntul revelator pentru firea personajului, care se definește prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285550_a_286879]
-
împăratul și apoi era locul din care acesta exercita puterea, mai precis este vorba de două seturi de simboluri care au marcat conștiința bizantinului. Se concretizează un cod simbolic al instituției imperiale ce își găsea în primul rând expresia în ceremonialul audiențelor, apoi de ritualul ce însoțea obligatoriu împăratul în orice deplasare a sa. Celălalt cod simbolic era în legătură cu administrația împăratului, care dincolo de funcțiunea sa strict pragmatică a avut întotdeauna rolul de icoană a împăratului, adică a modului în care trebuia
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Apoi, în veacul XII, cruciații care au ajuns la Constantinopol în loc de Ierusalim, au luat cu ei după ocuparea capitalei bizantine tot ce li s-a părut a reprezenta simboluri ale acestei excelențe seculare creștine. Un interes aparte este dat de ceremonialul audiențelor imperiale, căci aici se concentrează elementele caracteristice ideologiei bizantine. Tot ceea ce ținea de ritualul audienței era cu grijă ales astfel ca orice să aibă o însemnătate simbolică. Avem relatări ale unor străini care au fost primiți de Împăratul Bizanțului
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
putea ajunge dintr-o dată la acesta, astfel că trecea prin lungi coridoare, iar odată ajuns în sala tronului priveliștea pe care o avea în față îl marca, în cele mai multe cazuri, pe toată viața. Deși nu putem reconstitui în amănunt acest ceremonial, știm că decorarea sălii tronului era cu totul aparte, că erau acolo reprezentări ale unor păsări și animale ce scoteau anumite sunete, ori că tronul se înălța la un moment dat — toate acestea se înfățișau deodată atunci când cortina care separa
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
psihologic, deși era implicat și acesta, ci jucau rolul de semne. Avem texte care ne dovedesc ceva de importanță aparte în sprijinul tezei sub care stă textul de față: că toate aceste detalii aveau în spate o precisă teoretizare, scopurile ceremonialului de la curte vizând scopuri exprese. în mod sintetic, Themistos scria: “împăratul era imaginea lui Dumnezeu și era asemănător lui Dumnezeu”. Pe această cale putem înțelege rostul unor gesturi care trebuiau făcute în prezența împăratului, și mai cu seamă proskynesis, gestul
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
aici o frază din Platon, și de fapt putem astfel să identificăm o sursă majoră a acestei ideologii. Republica lui Platon a fost un text luat în serios de ideologii noului stat creștin, deși întotdeauna din perspec¬tiva corectivei creștine. Ceremonialul de la curte trebuie privit din prisma simbolismului religios, unde căutarea tuturor reperelor care puteau aminti de manifestarea transcendentului în simbolul concret al împăratului jucau rolul cheie — astfel că acest ceremonial stătea sub intenția de a se oferi necredinciosului o vagă
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
noului stat creștin, deși întotdeauna din perspec¬tiva corectivei creștine. Ceremonialul de la curte trebuie privit din prisma simbolismului religios, unde căutarea tuturor reperelor care puteau aminti de manifestarea transcendentului în simbolul concret al împăratului jucau rolul cheie — astfel că acest ceremonial stătea sub intenția de a se oferi necredinciosului o vagă imagine a ideii de Dumnezeu, iar celui credincios o mediere între cer și w A 1 pământ. Însă alte aspecte sub care era gândit rolul pe care trebuia să îl
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]