6,287 matches
-
ta mi-a parvenit cu destulă întârziere - a trebuit să mi-o aducă cineva de la Pietroșița la București, unde plecasem cu două zile mai înainte. Cum era de imaginat, am încheiat cartea - romanul - „Redingota” - cu mare întârziere. A fost un chin teribil, mă îngrozesc numai când îmi amintesc. De altfel nici la această oră nu s-a încheiat, pentru că după ce mi-a fost receptat la editură, s-a dus la Consiliul Culturii, la o lectură... suplimentară. Stau blocat în București, pe
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
el. Adriana îl privea cu niște ochi mari în care parcă străluceau mii de diamante. Buzele roșii i se întredeschideau apropiindu-se încet, încet, de cele ale bărbatului. Fiecare secundă și fiecare milimetru care le despărțea apropierea, era ca un chin, era încărcat de dorința impetuoasă, plină de pasiunea încă neconsumată, neslobozită din trupurile lor înfierbântate deatingerea celuilalt. Trupurile lor se contopiră iar gurile lor decontractate de orice opreliște, se căutau cu asiduitate, gustând, savurând, mușcând, absorbind buzele sau limba celuilalt
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
de poveste iar ceilalți poartă porecle dobândite de-a lungul timpului de la înseși cadrele militare ori de la militarii în termen. Orice basm este caracterizat de lupta dintre bine și rău. Tinerii militari poartă pecetea răului. Le-a fost pusă de chinul și batjocura la care au fost supuși de-a lungul perioadei de instrucție militară pentru a deveni ființe care să asculte doar de ordinele primite de la superiori. Personalitatea nu le-a fost înfrântă, le-a fost doar denaturată. Orice urmă
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
cer scuze, de-i așa și mă voi retrage. Gândul care-mi face grevă, voi lăsa în pace... Să rostească tot ce vrea, chiar de nu vă place Unora sau altora; gândul nu-mi va tace! Despre dor și despre chin voi scrie în rânduri... Inima o voi deschide și-ale mele gânduri. Am învățat de la El...ce scria în versuri Despre Luceafărul blând și-ale vieții sensuri. D. Theiss Referință Bibliografica: Greva gândului / Doina Theiss : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
GREVA GÂNDULUI de DOINA THEISS în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365342_a_366671]
-
sunt fericiți chiț că lui Ion durerile nu-i contenesc de la acea neuropatie contactată în America. Și mai - spune Ion - că nu-i mai bine nicăieri că în casa ta. Cu toate greutățile pe care le-a avut, cu toate chinurile și suferințele indurate, bătrânul Ion s-a dus la ginerele lui care îl aruncase din casă în țară străină, pricinuindu-i cel mai mare rău din lume și i-a cerut iertare spunând: - mai băiatule! hai să ștergem cu buretele
OCHIUL DRACULUI de IONEL CADAR în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365337_a_366666]
-
l-a cuprins, după scurtul răgaz, i-a dat de înțeles faptul că nu va mai speria pe nimeni. Devenise o ființă demnă de milă, dorindu-și să se facă nevăzut din fața oricui. Odată ajuns acasă, a trebuit să îndure chinul batjocurii, după cum el a interpretat remarcile celor care îl așteptau să sosească însoțit de aleasa inimii lui. Părea că ai lui trâmbițaseră în tot cartierul ceea ce ar fi trebuit să se întâmple, ținând cont de numărul vecinilor adunați, în poartă
XXI. ECOU RĂTĂCIT (RĂTĂCIRI) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365366_a_366695]
-
mai poate, trebuie să plângă la nesfârșit dacă nu se mai poate să îi mai spună din nou tot ce i-a spus și ce mai are de spus, cu aceeași ardoare, cu aceeași patimă sinceră și vie. Își merită chinul. Și-a închipuit că iubirea există pur și simplu, că nu mai este nevoie de nimic altceva ca ea să dăinuiască. Și-a închipuit că, atunci când există semne de slăbiciune, există începutul sfârșitului, că acest sfârșit este implacabil. A procedat
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
alături nu mi-ai stat, că te-am strigat și doar ecoul mi-a răspuns, te-am așteptat zile la rând...și ani... și nopți în care-am plâns...? Ce îți voi spune când ne vom întâlni? Că e un chin ca să trăiești murind? Că zâmbetul te doare când îl râzi, că sufletul îți arde ca o rană sângerănd și de puteri te vlăguiesc pașii-ți târșiți, că nu există "azi" nici "mâine", ci numai "ieri" și gânduri în ruină? Ce
CERȘETORI ANONIMI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365429_a_366758]
-
pe drum direct pe câmp. Norocul lui a fost că a coborât mai multă lume prinsă cu treburi pe la oraș. Pe șosea nu se mai putea circula din cauza troienelor mari de zăpadă. Așa au venit împreună în comună după un chin de câteva ore bune prin nămeții de zăpadă și un viscol în câmp deschis de te tăia la față. Lupii urlau și le urmăreau grupul poate, poate se vor împrăștia să-i atace. Noi copii ne jucam prin nămeți ne
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
De altă fată nu-ntâlnesc. Iar când ne regăsim în fine, Pasional trăind pe fugă, Eu te conjur: nu fă ca mine, Nu mă iubi,sunt o nălucă! Însă de totuși ți se pare Că a fi singură e-un chin Și ne dorim unul pe altul, Te rog, iubește-mă!Puțin... Dan Mitrache,Bălcești,31.05.2015 Referință Bibliografică: NU MĂ IUBI! / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1612, Anul V, 31 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright
NU MĂ IUBI! de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/365529_a_366858]
-
LEPRĂ DIN PRICINA CĂ A VRUT SĂ CURVEASCĂ Avva Polihronie iarăși ne povestea zicând: în chinovia Pentucla era un frate care se îngrijea foarte mult de mântuirea sulfetului sau și era ascet. Era însă bântuit de patimile curviei și nemaiputând suferi chinul din mănăstire și s-a dus la Ierihon ca sa-si potolească pofta. Dar cum a intrat în casa de desfrâu s-a umplut tot de lepră. Vazandu-se deci pe șine plin de lepră, s-a întors la mănăstirea lui
LIVADA DUHOVNICEASCA (5) de ION UNTARU în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365015_a_366344]
-
vedere cultural, politic, economic, unde ne vedem peste zece ani și ce întreprindem concret pentru asta, mă îndoiesc că vei afla în țară un răspuns. Oamenii nu mai cred, nu mai speră, nu îi mai motivează nimic decât interesul propriu, chinurile si frustrarea acumulată, dar zac inerți civic, vociferând inutil în fata televizorului sau pur și simplu epuizați, preferând să se lase conduși. Direct în stâlp sau în șanț. Pare că nu-i mai șochează nimic, nu-i mai oripilează nimic
LASĂ-MI DOAMNE... POMII VII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365010_a_366339]
-
plăceri de o clipă, vrei să pierzi toată osteneală ta! Eu, înăbușit de mirosul greu și urât, am căzut la pământ. Cel ce mi s-a arătat a venit lângă mine, m-a ridicat de jos și mi-a încetat chinul. Apoi am plecat la chilia mea mulțumind lui Dumnezeu. CAPITOLUL 20 CONVERTIREA UNUI SOLDAT PRINTR-O MINUNE Unul dintre părinți îmi povestea că un soldat dintre dragoni i-a povestit spunându-i: Purtăm război în părțile Africii cu mauritani. Fiind
LIVADA DUHOVNICEASCA (7) de ION UNTARU în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365060_a_366389]
-
acela ce i s-a arătat, acesta-i locul pregătit ereticilor și celor ce urăsc pe Sfântă Născătoare de Dumnezeu și celor ce urmeaza învățăturile lor. Dacă îți place locul, rămâi în credința ta! Dar dacă nu vrei să încerci chinul acesta, vino la Biserică cea sfântă și sobornica, așa cum ți-a spus bătrânul. Căci îți spun: chiar dacă ai săvârși toate virtuțile, ajungi în locul acesta dacă n-ai dreapta credință. La cuvântul acesta fratele și-a venit în sine. Cand a
LIVADA DUHOVNICEASCA (9) de ION UNTARU în ediţia nr. 995 din 21 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365085_a_366414]
-
amăgim, Te vreau, mă vrei și nu te mint, Oricât te-aștept, chiar de murim ... Mi-e dor, ți-e dor și încercăm Să fim uniți și să legăm Al tău destin cu-al meu destin Într-unul neatins de chin. Ți-e dor, mi-e dor și suferim De dor și toamnă și de timp, Suntem în criză, ne iubim Și-avem un singur anotimp ... Tu vezi, eu văd cum îmi revin Din patimi și dureri și chin, Iubești, iubesc
CLIPĂ MĂIASTRĂ – DIALOG LIRIC DE TOAMNĂ, ANDREEA ARSENE ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365098_a_366427]
-
neatins de chin. Ți-e dor, mi-e dor și suferim De dor și toamnă și de timp, Suntem în criză, ne iubim Și-avem un singur anotimp ... Tu vezi, eu văd cum îmi revin Din patimi și dureri și chin, Iubești, iubesc și mi-e mai bine Că te-am aflat, trăiesc prin tine. Eu văd, tu vezi și știu că-i greu Coșmarul nopții să-l suporți Când înger păzitor nici eu Nu-ți sunt în iad și-n
CLIPĂ MĂIASTRĂ – DIALOG LIRIC DE TOAMNĂ, ANDREEA ARSENE ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365098_a_366427]
-
cărții și a citit numele împăratului, spunându-i: - Iată, din pricina necredinței tale, rup patrusprezece file. Și le-a rupt cu degetele sale. După două zile a fulgerat tare și a tunat. Împăratul speriindu-se și-a dat duhul în mari chinuri. S-a întâmplat asta pentru că n-a crezut în Sfântă Biserică a lui Hristos, Dumnezeul nostru și pentru că i-a persecutat pastorii. CAPITOLUL 39 VIAȚA UNUI MONAH DIN MĂNĂSTIREA LUI AVVA SEVERIAN: ÎN CE CHIP S-A ÎNTORS DIN FAȚA UNEI
LIVADA DUHOVNICEASCA (13) de ION UNTARU în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365099_a_366428]
-
a se sălbătici, ci pentru a îmblânzi în pustie sălbăticia lumii acesteia“? „Plânsul este un ac de aur al sufletului scăpat de orice țintuire și alipire și înfipt de tristețea cuvioasă în lucrarea de cercetare a inimii. Străpungerea este un chin neîncetat al conștiinței, care pricinuiește împrospătarea focului inimii, prin mărturisirea făcută în minte“ (Filocalia, volumul al IX-lea). Cum va înțelege omul că ceea ce trăiește este sălbăticie, singurătate și anonimat colectiv și că toate acestea înseamnă pustiirea ființei lăuntrice? Când
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
dumnezeiescului urcuș, intitulat „ Despre plânsul de bucurie făcător“, Sfântul Ioan Scărarul scrie: „Plânsul este un ac de aur al sufletului scăpat de orice țintuire și alipire și înfipt de tristețea cuvioasă în lucrarea de cercetare a inimii. Străpungerea este un chin neîncetat al conștiinței, care pricinuiește împrospătarea focului inimii, prin mărturisirea făcută în minte“ (Filocalia, volumul al IX-lea). Botezul lacrimilor înseamnă „valorificarea subtilă și complexă a afectivității, a plânsului și întristării, a sufletului și lacrimilor prefăcute în izvor de bucurie
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
Sfântului Crez, Prin veșnicia trăirii acelui tribun În inimile noastre la primul botez... Marie fecioară și mamă de prunc De ziua Ta Sfântă cutez să înclin Piosul meu gând și-n van să arunc Păcate și rele, de zbucium și chin! Maria (omagiu} Mărie, e zi de august Și mi-e teamă, ea căldura Să nu coacă prea robust Colacii și prăjitura! Măriuță spune-ți gândul, Nu te implica în vise Ci primește jurământul Ca în Sfintele cărți scrise... Marioară lasă
SFÂNTA MARIA de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365198_a_366527]
-
Poezie > Afectiune > CERȘETORUL Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2053 din 14 august 2016 Toate Articolele Autorului La colțul străzii, stă un cerșetor, amforă-n frig, mimând un biet decor, își scutura de ierni omătu-n suflet, strângând în pungă chinul, fără urlet. L-au strâns în lanțuri noduri de cearceaf, scriind cu sânge dezvelit, un epigraf, pe ale străzii lespezi dulci, de cretă, iluzii prinse-n fum de eprubetă. Ploua cu toamne peste ochii goi, udând amaru-ntins prin glod de
CERȘETORUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365207_a_366536]
-
în direcție opusă. Ar fi acceptat să se întâmple orice pe lume numai să nu provoace întârzierea tatălui său de la slujbă; punctualitatea însemna prea mult pentru el și astfel l-ar fi atins unde-l durea mai tare. Clipele de chin s-au intensificat când, în depărtare, s-a conturat silueta tramvaiului înaintând într-o legănare dojenitoare. A închis ochii și a început să numere de la o mie, în sens invers. Când uruitul tramvaiului a trecut prin dreptu-i, a încetat să
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
era scos la tablă sau era întrebat din bancă răspundea semeț: - Nu știu! Dl. Bâlea mustăcea, își înfunda nasul în catalog încurcat, trecând cu greu de fiecare dată de impas, simțea că i-a venit vremea să plătească, își îndura chinul în tăcere fără a face vreun reproș elevului. În schimb, Albert nu mai simțea satisfacție ci milă, fără să se lase însă dominat de aceasta; i se părea drept chiar dacă se înfiora uneori la gândul că depășea anumite limite. * Își
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale”; în același timp, munca înseamnă „efort de a realiza ceva, strădanie, ocupație, îndeletnicire; durere, suferință, chin” . Am putea distinge două direcții principale: prima, în care munca înseamnă trudă, suferință, osteneală, și a doua, în care este înțeleasă ca operă, producție, împlinire de sine . Așadar, pe de o parte, avem un sens pozitiv, iar pe de altă
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
influențat și activitatea omului. Astfel, munca devine acum un element a ceea ce Părinții Bisericii au numit „hainele de piele” - cea de-a doua bază existențială a omului de după creație - având un caracter ambivalent: pe de o parte, o stare de chin, ca urmare a căderii în păcat, iar pe de altă parte, o șansă dată de Dumnezeu pentru ca omul să-și poată împlini sensul existenței sale. Primul aspect se referă la munca chinuitoare, ca trudă și efort: „pentru că ai ascultat vorba
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]