1,778 matches
-
de... de Maruța?! Toată Moldova știe... Toată? Și eu... eu credeam... murmură el privind norii, colinele verzi însângerate de amurgul obosit al soarelui de toamnă târzie. De ce... de ce a trebuit să moară tocmai ea? spune el într-un târziu, încet, chinuit. N-aveau destui îngeri în Ceruri? Poate... poate am fost eu blăstămat să n-am parte... Poate... poate pentru că n-a plecat la timp, îngână Voichița. Poate... poate n-a mai putut... Sau poate... poate n-a mai vrut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
făcuse frig în paraclis. Acu... acu patru zile, mă jucam cu el... Acu... acu îl privesc... și nu cred... nu pot să cred că-i adevărat. Nu pot, bolborosește el înăbușit, lăcrimând. Biata Maria, murmură Țamblac cu o voce gâtuită. Chinuită ființă. Viața ei a fost numai durere. Bogdan era ancora ei, rațiunea ei de a trăi... Câte vise nu-și făurise.. "Micul meu Bogdan cel Mare", îi șoptea ea... Acu... acu, nu știu ce va fi... nu știu... Mi-e tare teamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
triumful Islamului asupra Europei. De fapt, războiul nostru e un război pentru pace, pentru pacea noastră, pentru pacea Europei. De s-ar uni mai micile și mai marile Puteri ale Europei, teroarea otomană ar fi o amintire urâtă a istorie. Chinuită țară... Clipă de tihnă n-am avut... Ticăloase vremi petrecem prin veacul aista, oftează Țamblac. Nu ni le-am ales noi, spune Ștefan. Ne-au fost date de Dumnezeu. Ce să facem? Să ne mutăm în altă țară? Bună-rea, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de s-ar înturna oștenii mei zburătăciți... Prea puțini s-au întors încă... N-am pierdut nădejdea... Nu mă lasă ei, spune Ștefan fără convingere. Și dacă, totuși... i-o retează Stanciu. Tomo! Tomo! Necredinciosule! strigă Ștefan. Dacă, totuși... spune, chinuit, mai mult pentru sine. Ne punem capul la Valea Albă! izbucnește el într-un hohot schimonosit. Și gata! De capete au grijă turcii! îi ține isonul Stanciu, într-un hohot nu mai puțin schimonosit. Iaca! Măre! Stanciu-Marele prorocește! se hlizește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și nu vă voi ține în nume de rău... Mi-am dat cuvântul de domn... Așa precum am slobozit pe țărani, deși știam că mă osândesc singur -, așa vă slobozesc și pre voi... Tot am prea multă oștire, râde el chinuit. Alegeți! Dar... dar gândiți-vă bine: de rămâneți, vă alegeți cununa de spini... Cine vine cu mine, trebuie să se lepede de sine, să-și ia crucea și să mă urmeze..." Hotărâți! Sunteți liberi! Și nu vă temeți! Haideți! Îndrăzniți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și eu, am și eu vina mea. Am încercat... N-am reușit. Am obosit, Ștefane. Tot zbuciumul acesta... Sunt atât de obosită... Acolo, departe de lumea dezlănțuită, o să mă odihnesc, poate... O să-mi găsesc, poate... o să-mi găsesc liniștea... Ștefan, chinuit, vinovat: Maria... Te îngropi de vie... Nu!... Nu se poate!... Ești... ești "Doamna Țării"!... Ești... ești "Doamna mea"! spune el mai încet. Viața noastră nu ne aparține. Desigur, n-am dreptul să ți-o cer... Te rog... Totuși... Sunt clipe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
împreunează mâinile a rugăciune. O rog pe buna Doamnă să mă ierte... Nu, Domniță, spune Maria, cu resemnare, fără patimă. Rămâi. E dreptul dragostei. Eu... eu sunt aceea care va pleca... Într-un fel, am și plecat... Tace. Tăcere... Ștefan, chinuit, pe gânduri, se duce la fereastră. Privește luminițele lumânărilor ce se răspândesc pe ulițe. Departe, în surdină, la Mirăuți, bate toaca și clopotul cel mic bate încet, rar, în dungă, ca pentru mort... "În cetate, peste tot e liniște!" Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și vor fi singuri... Ce-o să mai râd acolo, la Putna! hohotește el. O să hohotesc de-o să-mi salte lespedea de pe piept... ce-o să mai râd!... Parcă am fost blăstămați să n-avem și noi parte de puțină tihnă... Mult chinuit a mai fost și pământul ista al Moldovei... Să nu-i fie dat omului cât poate să pătimească. -Totdeauna am fost singuri, spune Ștefan cu durere. Mă întreb: de ce nu ne iubește nimeni? Suntem noi mai răi ca alții? Desigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
doare... Dumnezeu mi-a dat în grijă aiastă țară s-o fac mai bună și nu să mă umflu în pene ca un curcan nătâng în Scaunul meu de la Suceava... M-am lecuit de fumuri... Am coborât prea jos, zâmbește chinuit. Când nu s-a putut altfel, m-am umilit, chiar... Poate trebuia să sărut papucul Padișahului... Daniil îi aruncă o privire pe sub sprâncene, prefirându-și barba între degete: Cinstit! Te-ai lecuit de fumuri? "Păcatul mărturisit e pe jumătate iertat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vorbea aproape în șoaptă. — Sigur că și de ei mi-e milă... de oameni... și de copii. Știu, știu, Dostoievski... Ivan Karamazov cu ale sale cazuri înfățișate lui Alioșa la restaurant... Ivan Karamazov care dizolvă divinitatea în lacrima unui copil chinuit, după cum se spune în dicționarul acela... al personajelor... — Lasă-l acum pe Dostoievski, pe Ivan Karamazov și mai ales pe autorul acelui dicționar care m-a păcălit și pe mine și care, după revoluție, s-a dovedit un cripto-comunist odios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și ca nici măcar vecinii, fie doar în sinea lor, pentru ei, să nu tragă concluzia cea dreaptă. II Cea mai exactă caracterizare a După-amiezii de sâmbătă aparține Magdalenei Bedrosian, redactorul de carte: „Ne vorbește aici un om, în același timp chinuit și fericit”. * În După-amiaza de sâmbătă am povestit cum, în copilărie, mă jucam de-a soldații, confecționându-mi în sute de exemplare oameni de hârtie pe care, apoi, înarmându-i cu săbii de carton, îi puneam să se lupte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
oameni îi iubești, La ei milă nu găsești, Pentru ei pătimești foarte, Iară ei Te duc la moarte.” Și cum stă și cuvânta Și la Iisus se uită. Și Iisus din nou pornea, Iar pe urma a slăbit Fiind foarte chinuit, Si vrând Crucea S-o mai poarte A scăzut de puteri foarte, Pe obraji sudori de Sânge, Cine oare nu va plânge Văzându-L scăldat în Sânge? Veronica-n grabă-a mers Cu-o mahrama I le-a șters. Un
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
sudenții săi, cu câtă naturalețe „și-a muiat aripa-n amar”, plângând pentru părinții lui, suferind pentru suferințele celor din jur! Cât a suferit pentru drama Sabinei, fiica lui. Câte suferințe și mai ascunse- n sufletul său, atât de mult chinuit, atât de mult umulit! Prin cultura sa, prin capacitatea sa științifică, prin moralitatea sa, este atât de superior, iar pentru modestia sa este neluat în seamă, ba chiar disprețuit și ironizat de cei ce nu pot vedea decât aparențele. Este
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
dincolo. În dreapta, poarta casei familiei Budanțev. Portiera e deschisă din afară de Victor. Vrea să prindă o mână, să ușureze coborârea dar Tata, el și parcă altul, un sacerdot, îi oferă însemnul de rang și de vârstă - toiagul și coboară chinuit, bucată cu bucată. Atinge pământul cu un picior, cu celălalt și brusc se rupe așezându-se metanie în colbul drumului. - Te sărut, Basarabie regăsită. * și iată-mă, după ani de aplecare peste caiete scrise, fotografii, acte cu literele dezlânate, gata
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
sâmbăta (24.XII) li s-a spus că au fost "puși pe liber retroactiv", cu data de 15.XII. Din 3 directori a rămas doar unul, iar restul au devenit conțopiști. 28.XII.88 Red: sg. maj.... '88-'89, sărbători chinuite, viscol, ger afară și în suflet, cer și orizont întunecat pe toate planurile. Stenogramele reflectau "fidel" starea de spirit, cu problemele de șomaj, cu desfacerea contractului de muncă de o manieră ilogică și condamnabilă, angajarea la noul loc de muncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nu se poate ajunge la deplina unire... Nepoții unchiului Bănuț, verii mei Bercan, despre care nu mai știam nimic, orfani [24] de mamă încă de când erau copii, pierduseră în timpul războiului și pe tatăl lor, protopopul Bercan din Cohalm: deportat și chinuit de unguri pentru atitudinea demnă românească, înnebunise și se prăpădise în cele din urmă într-un spital, pe la Oradea. Coborâți din tren, pe înserate și neputând merge noaptea pe jos, cu geamantanele, până la celălalt capăt al Bucureștilor - mai cu seamă
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
rugându-l cu blândețe dacă putea să urce la etajul de mai sus să vadă, și să binecuvânteze, un căpitan de aviație, bolnav de tbc și foarte deprimat. A mers nu fără multă trudă. L-a găsit pierdut, abătut și chinuit de gândul că va trebui să moară și să-și lase tânăra soție și o copilă cu un viitor incert. «Eu am să mă rog pentru dumneavoastră - îi spuse don Calabria -, iar dumneavoastră să vă rugați mult pentru mine». «Eu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
infatuată. Gestul teatral (era atunci la modă Edmond Rostand) e sprijinit pe o bună declamație și pe imagini: Îți mai aduci aminte, Doamnă? Era târziu și era toamnă Și frunzele se-nfiorau Și tremurau în vântul serei Ca niște fluturi chinuiți, Din țările durerei. Ca elev al lui Macedonski, Cincinat Pavelescu păstrează tonul de festival, euforia. Câteodată iese din diletantism și dă dovezi de o puternică invenție fantastică (Pescuitorii de perle, Corbii) ori de uimire în fața misterului vieții, ascunsă sub o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
n-au altă origine. În același timp, prin Traian Demetrescu sau direct de la urmașii lui Baudelaire, poetul adoptă funerarul sinistru, cu corbi și hohote sarcastice: Se stinse alba lampă căzând pe piatra tare Cu geamăt lung și jalnic de suflet chinuit Și umbra fu ca plumbul în turnul urgisit Iar corbii s-adunară strigând în depărtare. Ha, corbii s-adunară strigând în depărtare, Căci prada lor gătirăm din trupul prihănit Ce sta întins și rece în turnul părăsit: Și mortul era
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
O bătrînică-n fustă de dantelă. Mai în urmă poetul compilează un soi de "legendă a secolelor", intitulată Cântecul omului, în care ia pe rând, enciclopedic, fără criteriu teleologic, civilizațiile: Iudeea, Helada, Roma, Evul mediu, Renașterea, într-o versificație variată și chinuită. Afară de rari cazuri, toată această producție e abstractă, didactică, iremediabil aridă. Romanul (Conservator & C-ia, Vioara mută, Fântâna cu chipuri) nu e genul propriu scriitorului, care îl concepe într-un spirit cu totul liric, de o falsă aparență analitică. EUGENIU
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fost bucuros de asemenea musafiri și le-a ieșit înainte cu ho în anul 279. î.e.n. A urmat o încăierare cruntă iar galii au trebuit să-și schimbe direcția către sud-est să ia Dardanele la picior și așa amărîți și chinuiți au ajuns în podișul Anatoliei unde au întemeiat statul Galatia care a dăinuit pînă în anul 25 î.e.n. cînd a fost cucerit de legiunile romane și transformat în provincie dar păstrînd denumirea galică a regiunii. În anul 275 î.e.n. o
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
fost lovită de un chin cunoscut. Anul trecut cînd dormea pe un mal nisipos(plajă) a fost lovit vai! fără pricină după ceafă, dar Zabelo l-a înviat și nu l-a lăsat omorît. Pentru cetatea geților au urmat zile chinuite și fără strălucire. Pe malul mării a fost căutat un bordei cu pământ umed jos unde a fost dus el. Trei din-tre soți l-au luat, l-au dus pe frumosul conducător și l-au pus jos pe o grămadă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pus haine de sărbătoare și mi-a cerut mie să rizuiesc în placă și s-o torn. La răsăritul soarelui se va ridica precum roua și se va duce să fie judecat și să stea în cealaltă viață. Cotizo săpat(chinuit) de lacrimi; Sfîntul; Sfîntul meu Zoe”. Roma s-a învrăjmășit rău pe geți și au urmat acțiuni de jaf de o parte și de alta a Istrului. În anul 6 î.e.n. romanii organizează o acțiune de prădăciune la nord de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cu sudenții săi, cu câtă naturalețe Și-a muiat aripa-n amar, plângând pentru părinții lui, suferind pentru suferințele celor din jur! Cât a suferit pentru drama Sabinei, fiica lui. Câte suferințe și mai ascunsen sufletul său, atât de mult chinuit, atât de mult umulit! Prin cultura sa, prin capacitatea sa științifică, prin moralitatea sa, este atât de superior, iar pentru modestia sa este neluat în seamă, ba chiar disprețuit și ironizat de cei ce nu pot vedea decât aparențele. Este
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
raiul, eram în rai. Am simțit că trăiesc în rai. Așa o înălțătoare stare sufletească n-am mai avut în viață. L-am simțit pe Dumnezeu Creatorul. I-am simțit măreția, m-a copleșit bunătatea, dărnicia, iubirea Celui care Șia chinuit Fiul pentru a ne ferici cu iubirea lui de oameni. Atunci am simțit că fără Hristos nu se poate face nimic, că împreună cu Hristos putem trece prin moarte și tot revenim la viață. Cred că sunt puțini muritori care pot
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]