2,820 matches
-
da, cum altfel! Și de ce-ar fi, mă rog, costum de baie? Doar fiindcă-i făcut dintr-un material mai gros și mai înflorat? Iar tânărul funcționar cică ar fi găsit cât se poate de naturală o asemenea conduită. Cică făcea glume pe seama jartierelor cu care Marilena sau Melisa, mă rog își prindeau ciorapii de nailon de portjartier. Asta ar fi văzut-o chiar un văr care ar fi fost de față, în casă la ele așa spune lumea... Tânărul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de fapt nu prea vorbea despre ideile sale, ci, iată, mai degrabă despre ce i se întâmplase cu un manuscris asta îl rodea pe el și, pentru a câta oară! îi stârnea revolta. Povestea de o piesă într-un act, cică. "M-am așezat să mă cac, ca tot omul, pe scaun într-un closet public. Și am început să răsfoiesc manuscrisul. La un moment dat, când a trebuit să mă șterg, l-am îndoit și l-am strecurat pe după o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spunea mătușa Iuliana fără să împărtășească buna dispoziție generală, dar ceea ce s-a întâmplat acum doi ani nu mi-a plăcut deloc. Eram aliați cu nemții, prinse domnul Cernat momentul să încuviințeze, dând din cap aprobator și grav. Urâtă treabă! Cică am întors armele! Așa ceva nu se face între oameni de onoare! se înflăcără el. Dar cine ne-a obligat să ne aliem cu nemții? îl apostrofă vehement domnul Berindei. Nu chiar dumnealor? Am vrut să fim neutri. Ne-au lăsat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a aprins o lumânare, care a rămas să ardă în timp ce vecinii șușoteau adunați lângă poarta dinspre stradă. Domnul Prodan se afla în concentrare undeva prin Ardeal. Întâlnise acolo fel de fel de oameni. Nimeni nu știa exact ce se întâmplase. Cică domnul Prodan l-ar fi susținut cu aprindere pe Petru Groza și s-ar fi luat la harță cu un altul, care era de partea lui Iuliu Maniu. Ar fi ajuns, zice-se, să scoată pistoalele. Așa se făcea că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
raporturile numerice ale cvartei, cvintei, tonului și octavei. Armonia sferelor nu era înțeleasă ca o armonie propriu-zisă, ci ca un tipar complex de intervale muzicale care, încadrate înlăuntrul aceleași scări muzicale, dacă răsunau în același timp, producea un dulcis sonus (Cic. Somn. Scip.5, 1). Harmonia presupunea ideea de concordanță, de unitate a două lucruri non-asemănătoare într-o mixtură perfectă, un tip de unitate produsă prin tensiunea contrariilor. Muzica a permis combinarea opușilor (ascuțit - grav) și a prezentat-o direct simțurilor
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Tocmai din toamna trecută. Uite, acușica-i anul... Doamne, cât de repede a trecut vremea! Mai dăunăzi eram recute de nu știam să leg nici moletiera și acum... Ce mai? Acum sunt instruit și încă la o armă specială - cercetare. Cică nu sunt prea mulți de felul ista. Doar cam câte un pluton pe lângă fiecare mare unitate... Să vezi numai cum întind de tine, frățioare! Ca de gumă. Doar am învățat că trupele nu se duc la luptă așa orbește, ci
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
iar când vin la matale știi că mă așez colo în fundul crâșmei și tac mă cheamă. Apoi aici la mine mai aruncă unul o vorbă, altul alta și așa mai aflu și eu noutăți. Și cam ce vorbe se spun? Cică aiștia care vin de sus au început să vorbească despre un fel de... de tovărășie... Ce-ai spus? Adică dai pământu’, plugu’, caru’, boii, caii și oamenii cu brațele... Odată pâmânturile adunate, trece cu plugul peste haturi și îl face
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
tu te iei după ce spun alții? Nu mă ieu, dar am să mă duc să aud cu urechile mele... Ce să auzi, Toadere? Ce îmi spune acolo la gară, unde se încarcă și se descarcă vagoane. Da’ ce-i acolo? Cică dacă te primește să încarci și să descarci vagoane, îți dau parale pentru asta. Știu și eu? Până nu merg la târg, nu am de unde să știu adevărul. Du-te, Toadere! Du-te! Poate ai noroc și om mai ieși
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
supărare, eu am să vă întreb dacă îi adevărat că aici lucrează oameni la încărcat și descărcat vagoane. De auzit ai auzit bine, dar... nu ne putem lăuda că avem asemenea oameni... Din câți au fost, au rămas doar câțiva. Cică munca îi prea grea... Acum ești lămurit? 134 Aș fi și mai dumirit dacă mi-ați spune de aveți nevoie de un om... Doar nu vrei să spui că ai de gând să lucrezi aici? Dacă da, atunci să știi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Era voinic și puternic. Ca Făt-Frumos din basmele românilor. Evident, imaginea era mai mult închipuită decât reală. Pribegia tinerei familii a continuat. Ea s-a stabilit în orașul Sutri, într-o margine a așezării. Și, din nou, a intervenit legenda. Cică Roland a mers la școală la vârsta de patru ani. în paranteze fie spus, nici feciorii de regi, de împărați și de nobili nu pășeau pragul școlii la o asemenea vârstă. Numai că legenda rămâne legendă. Frumoasă. Tot legenda mai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
voie, mai de nevoie, întreaga suflare a trebuit să salute prin ovații și aplauze prezența împăratului în neînsemnata urbe. Cum nici legenda nu a putut rata momentul, ea l-a făcut pe copilandrul Roland să fie martor al acelei întâmplări. Cică regele, sau împăratul, l-a văzut pe june și l-a poftit la masa pe care autoritățile locale - din proprie inițiativă sau la sugestie - au organizat-o în cinstea înaltului oaspete. Numai că slujitorii lui Carol cel Mare, care cunoșteau
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
rigoare dar nu pot impozita venitul soacrei. Doamna în discuție c-a venit, ca venit e zero. C Daaa ? F Da, că nu-i prevăzută în Lege. C Adică-i ilegală ! F Cam așa. C Dar nevastă-mea susține contrariu. Cică, zice ea, e valoroasă c-a venit. F Apă de ploaie domnule. Ca venit soacra e un zero tăiat în patru. Scoateți-o din fișa de impozit, din discuție... C Din apartament. F O clipă...Poate că plătește chirie și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ajuns să critice nemurirea, să și-o imagineze ca pe o pedeapsă și să facă din tragedia morții ceva vesel, eliberator ( vezi vulpea și strugurii). * Ai putea face o listă a bucuriilor? Și dacă da, cât de lungă ar fi? * Cică există o țară unde într-o singură zi se perindă toate cele patru anotimpuri. Să fie vorba despre casa mea sau a ta? * Și astăzi încă ne mirăm de înțelepciunea anticilor și nu mai încetăm a face referiri la mitologiile
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
fi fost un călugăr. Ceea ce înseamnă că avem de- a face cu un timp istoric mai apropiat de Evul Mediu. Poate chiar cu începuturile acestuia, când nu numai prin Franța hălăduiau mulți asemenea iubitori de singurătate și de rugăciune. Amadour cică îl chema pe acel călugăr. De aici pornind, oamenilor nu le-a fost deloc greu să dea nume locului, apoi așezării. Ei au dat și stâncii numele omului și i-au zis: ROCAMADOUR. Adică, roca Îstâncaă lui Amadour. Nevoia te
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
și mai bine esența celor enunțate în titlul de mai înainte, este nevoie de o povestioară. Una auzită și pe meleaguri franceze, și pe cele românești. Deoarece a noastră mi se pare mai frumoasă, pe aceasta am s-o redau. Cică, într-un sat, trăia o familie alcătuită din cei doi părinți și un băiat. Deși nu-i dădea bogăția afară din casă, ei nu se plângeau de sărăcie, pentru că aveau o avere cu mult mai importantă: cinstea și hărnicia. Numai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
Devora seria romanelor de 15 lei, cu submarinul Dox (oarecum 007-ul de azi), Wilkie Collins & Co, mă înghesuia cu Mihail, câine de circ - marota lui -, m a otrăvit, pe când aveam vreo 13 ani, cu o țigară (ca să mă dezvețe, cică!), după care mi-a dat în extaz să citesc viața lui Fouchă, inoculându-mi pasiunea culiselor, a subteranelor cu șobolăneli prin care se coace dintotdeauna istoria. Revin. Nu vă dați seama ce uriașă deosebire e să copilărești printre câini de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pus bine poemul lui Theo, să nu-l pierd, mă urc în "marele salon". Aici, aud o altă explicație a rămânerii noastre îl Izmir. De-a dreptul aiuritoare. Și e dată ca sigură: "Ascultați-mă pe mine, așa stau lucrurile". Cică ratata noastră croazieră n-ar fi decât o "acoperire" mondenă pentru o afacere ocultă! "Ce afacere?" "Ceva cu droguri. Sau cu arme". Nu mă pot reține: "Prostii!" Mi se atrage atenția să nu mă grăbesc. Bine, nu mă grăbesc. Nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
rugăciune și reculegere pentru credincioși. Precum intrarea lui Iisus în Ierusalim Tradiția locului, răspândită și însușită de-a lungul vremii în întreaga Franță, spune că acolo e locul din care izvorăște fluviul Sena. De sub o piatră, devenită și ea legendară. Cică într-o zi, după o lungă călătorie prin alte meleaguri, Seine s-a întors la abație călare pe un asin. Oamenii și-au amintit imediat de intrarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim și au acordat întâmplării o importanță și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
supărat cu întrebarea mea. Asta ar fi însemnat să-mi pierd ajutorul cel mai de nădejde. Peste acest gând se zburătăcea altul: „Uite cum mă poartă cu vorba de ici-colo și nu spune odată ce are de spus. I-auzi dumneata! Cică dacă stă el bine și se gândește, suntem și un pic de prieteni. De unde până unde?” Am stat mult pe gânduri, numai că n-am reușit să-mi dau seama cine-i cu adevărat acest bătrân sfătos și plin de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
nici de unii singuri, nici la grămadă. Erau de părere: fiecare cu fiecare. Despre el se mai dusese zvonul că ar fi un fiecare pentru sine. Oare pentru sine? Nu și pentru familie? Nu. De aici încolo, ar fi existat, cică, un hotar de netrecut. Faptul nu a fost luat în seamă, atâta vreme, cât, ambii s-au aflat în activitate. După ce s-au pensionat, lucrurile au luat o altă întorsătură. Capul în familie, să fie el! Adică, ordonatorul. Executorul - ea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
admirând ce fac alții; a replicat Ăulea. Păi, da! Da-da! RĂZBUNAREA NĂLUCULUI Auzi, tată, ce-a făcut Nălucu? Ce? S-a-mpușcat. Mortal? Da, mortal. Drept că-i năluc. Unde s-a mpușcat? Într-o pădure. În care? Pe șoseaua Sucevei, cică, nu departe de asta. Eu sunt de servici. Nu pot lipsi de-aici. Du-te mata, până acolo... Bine. S-a urcat, bătrânul Promoroacă, la volan, și-a pornit într-acolo. A văzut, pe marginea șoselei, un pădurar. A oprit
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
adresat, mai mulți,să facă parte din partidele lor. N-a vrut. I-a refuzat pe toți, elegant, ca să nu-i supere. Dacă aceia au văzut cum stau lucrurile l-au abandonat. L-au dat afară din minister,îndrumându-l, cică, să se întoarcă pe locurile natale; poate acolo va putea depista, vreo cale, pentru a se redresa, ca specialist, ca om, ca familist, ca, trecut, deacum, prin bunele și prin relele vieții, din care, poate, se va fi prins, de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
putea da duhul,înainte de a plăti o taxă. Va fi mare, oare, măi Tararipus Juniorus? Nu pot să precizez, dar, oricum, va fi mai mare decât cea de supraviețuire. Că, la taxa de suflet, se adaugă alte câteva subtaxe. Anume? Cică, e aproape gata, un fel de aparat, cu care-ți va fi măsurată câtimea inspirațiilor și a expirațiilor. Ăsta, ți se va lega de gât, cum i se atârnă, berbecului, o talancă. Și-n buză, ți se bagă, un cârlig
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
dublu, și,în dese cazuri, triplu. Important era faptul, că, vitrinele erau, mai tot timpul,încărcate cu de toate. Unul și-a regăsit, pe-acolo, mândra. Mai întâi a plătit, pentru recuperare, de s-a rupt. Mai apoi, a regretat. Cică,între timp, se ultrauzase. într-o zi, a trecut prin față, un primar. Bă, zice el,însoțitorului, ăsta nu o fi capul meu? Că, îmi pare că prea seamănă. O, nu, domnule primar, ar fi răspuns consilierul. Al dumneavoastră era
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
toată lumea. Moșnegii l-au zărit strecurându-se în grădină dar, deocamdată, altceva nu mai știau. Când plutonierul se rățoi la dânșii că ce paștele mamei lor pasc bobocii în jandarmerie, Cojoc și-aduse aminte de ceva. Îngustă ochii cu viclenie : - Cică și-ar fi luat undița, după cum a văzut „fimeia de servici”. Așa o fi, măi Vasî ? Crețu dădu nedeslușit din cap. Iosifan avea un frate care la viața lui nu făcuse nici o brânză. La carte nu s-a tras, n-
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]