2,460 matches
-
perenitatea catastrofei și își asumă, bravând, păcatul pentru ca acesta să se dovedească a fi imposibil, nesociabil și intolerabil; el scoate în evidență nedreptatea, sperând că aceasta se va autoanula prin homeopatia supralicitării și a scandalului"150. Prin această optică, imoralitatea cinismului se comportă ca un antidot. 5. Discursul polemic între explicit și implicit 5.1. Polemica explicită. 5.1.1. Scrisoarea deschisă. În publicistica argheziană scrisoarea deschisă reprezintă o formă fixă polemicii explicite, iar dacă ar fi să-i găsim poetului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe care îl suprimă simbolic. E interesant că râsul sardonic arghezian nu e vecin cu furia sau agresivitatea dezlănțuită; el denotă, din partea pamfletarului, un dezinteres flagrant față de un adversar pe care-l consideră nesemnificativ. De aceea, se regăsește, în el, cinismul călăului pentru care execuția publică nu mai are nimic spectaculos. În "Asasinarea unui mort"266, Arghezi proiectează asupra victimei sale, un literat-dramaturg căruia nu-i recunoaște nici o calitate artistică, imaginea unui cadavru (literar) în descompunere și simulează preocuparea de a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
colcăind de inițiative și puncte de vedere, în care poate să se întâmple orice, bogată în asocieri libere și evocări poetice, o lume în care valorile emoționale de context, de simpatie și de participare fizică ne salvează de plictisul și cinismul rece al abstracțiilor logice. Capitolul XII Dialectica televiziunii pure " Aceste aserțiuni sofistice deschid deci o arenă dialectică, în care fiecare parte care are permisiunea de a ataca are câștig de cauză, iar acela care este silit să procedeze numai defensiv
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Toate idealurile particulare se aliniază pe rând după porțiunea de umanitate dotată cu cea mai mare vizibilitate socială. Astfel, limba celui mai bogat devine limba lumii întregi, iar legea celui mai puternic regula mea supremă. O videosferă omniprezentă ar avea cinismul ca virtute, conformismul ca resort și un nihilism desăvârșit ca orizont. Însă instinctul de supraviețuire al speciei și simpla căutare a plăcerii de către indivizi și națiuni vor ajunge, mai devreme sau mai târziu, să limiteze prerogativele imaginii. Pentru a întrerupe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fantezie" pe care îl regăsim în planul utopiei. Astfel, considerând ceea ce numește "rațiune cinică" drept o formă a gândirii ideologice, Slavoj Žižek urmărește să arate că nu ne găsim, nici pe departe, într-o lume post-ideologică. Dimpotrivă, chiar dispunând de cinism, gândirea ideologică continuă să structureze realitatea socială, fapt ce se datorează tocmai "fanteziei" de care dispune: "Acesta este punctul în care trebuie să introducem distincția dintre simptom și fantezie, pentru a arăta modul în care ideea că am trăi într-
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
înglobarea, de către concept, a "rațiunii cinice", această înțelegere este inclusă de tentativa de pozitivare a ideologiei fără a se opune, în mod necesar, acesteia din moment ce am convenit, pe urmele lui Ricoeur, că integrarea este funcția fundamentală, disimularea (care ar presupune cinismul de a prezenta drept real ceva despre care se știe că e doar o distorsionare a realului) situându-se în plan secund. Să ne întoarcem însă la problema "sfârșitului ideologiei", pentru a remarca faptul că, în comentariile postmoderne, aceasta este
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
trădare" este impropriu: nu poți să "trădezi" decît un amic, un aliat. Or, țări precum Ungaria, România și Bulgaria, în calitatea lor de aliați activi ai Germaniei, erau țări inamice, nu amice. De altfel, Churchill însuși spusese (cu sinceritate sau cinism?) că "Anglia nu are prieteni; Anglia are numai interese". Or, interesele Angliei nu au fost constant la Dunăre, ci întotdeauna în Mediterana, ca rută maritimă obligatorie spre India. Așa se explică interesul enorm al Metropolei încă din secolul XIX pentru
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
În 1929, cei doi au primit premiul Nobel pentru Pace. Unele din aceste lagăre aveau statutul și denumirea de "lagăr de muncă forțată" (Arbeitslager), altele se numeau "lagăre de concentrare" (Konzentrationslager). Pe poarta lagărelor de muncă forțată germanii au avut cinismul să scrie "Arbeit Macht Frei". Toate au fost în esență lagăre de exterminare (e.g. Dachau, Auschwitz-Birkenau, Buchenwald, Treblinka, Maidanek, Mauthausen). Primele lagăre de concentrare (34 la număr) au apărut între 1899-1902 în Africa de Sud în timpul celui de-al doilea război cu
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
mămăligă caldă“ (Lupescu). Cu asemenea ingrediente la dispoziție, nu e de mirare că țăranul nostru manifesta un profund dezinteres față de ingeniozitatea pregătirii bucatelor și de diversitatea acestora. Tot Mihai Lupescu ne vorbește - cu naivitate, căci nu-l putem acuza de cinism - despre acest presupus ascetism de care ar fi dat dovadă țăranul român: el „nu i ca alte neamuri, mâncăcios și lacom, nu ține să-i fie totdeauna pântecele plin. Mănâncă numai să nu te mănânce», « Mănânc și eu așa, ia
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fi recitate, în același timp cu o ruptură dramatică fiindcă, introducând o pauză lirică ce ține loc de discurs comentator, întrerup acțiunea. Mai mult, legătura dintre song și acțiune se bazează adesea pe un efect de contrast. În Mutter Courage, cinismul vesel al song-ului din scena 1 este dezmințit de primul eșec al lui Courage, pentru că își pierde fiul. Song-urile, ca și celelalte elemente ale spectacolului, fac apel, la spectator, la o facultate de apropiere. Această discontinuitate a limbajului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ironiei, precizând simultan și suprapunerile acesteia peste alte moduri ale comicului. Sunt enumerate astfel: parodia ("ironia livrescă"), carientismul (ironia "ușoară", atașată de d'accueil), asteismul (ironia "urbană"), diasirmul (ironia sinuos arogantă), micterismul (ironia disprețuitoare, "de excludere"), sarcasmul (ironia acerbă, ireconciliabilă), cinismul (ironia înrăită, "canină") etc.137 O altă distincție se poate face ținând cont de faptul că ironia, ca posibilitate literară, presupune inserarea în text a anumitor semnale: repetarea unei propoziții în context, exclamațiile, punctele de suspensie, parantezele. Frecvența masivă conduce
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pretext epic sau doar pur lingvistic și se trag apoi toate consecințele logice, printr-un mecanism a cărui perfectă rigoare n-are decât vina de a se aplica acelei premise absurde. Drept pentru care, din "logică" și "rigoare" decurg grotescul, cinismul chiar, simbolistica opacă și finalmente un comic savuros, când subțiat în forme cu alură fin-parodică și când precipitat în puseuri de umor "nebun"195. Acea premisă "aiuritoare" pierderea identității (Zoz), a memoriei (Memoria), instalarea sentimentului de spaimă fără motiv (Spaima
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întâlnesc mai rar în opera lui Caragiale, fapt explicabil, dacă avem în vedere predilecția pentru ironie, remarcată și comentată de majoritatea cercetătorilor. Plecând de la unele mărturii biografice caracterizatoare, suntem însă ispitiți să aplecăm balanța predispozițiilor temperamentale caragialiene nu înspre latura cinismului și a malițiozității sarcastice intransingente, ci înspre cea a bunăvoinței conciliante. Acea memorabilă exclamație "nu te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei"202, atribuită de I. Slavici lui Caragiale, denotă mai degrabă tendința de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o ilustrare inedită în piesa lui George Ciprian, Capul de rățoi. Ciriviș, Macferlan, Bălălău și Pentagon sunt în aparență pușlamale vesele, inofensive și amuzante prin sclipitoarele vorbe de duh și paradoxurile care șochează trecătorii inoportunați. Această conduită marcată de neseriozitate, cinism, zeflemisire ireverențioasă, este însă impulsionată de pornirea legitimă de răzvrătire adolescentină împotriva conformismului, a șabloanelor convenționale de comportament, a ipocriziei și a rutinei care macină trăirea autentică. Așadar, recurgând la un comportament zgomotos, la prima vedere jucăuș și iresponsabil, ofensiva
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin vestimentația modernă pentru care își cheltuiește toate resursele financiare trimise de părinți. Naiv și ușor manevrabil de o cocotă experimentată, ca și Mișu din menționata bucată caragialiană, Costel este pregătit, după moartea bunei Ana, să înfrunte lumea cu același cinism prin care fusese manipulat de către Lupescu, un Mitică mult mai vorace și lipsit de scrupule. În această variantă, de altfel, personajul de factură caragialiană va prolifera malefic și în ipostaza unui Lică Trubadurul din Concert din muzică de Bach, de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și viață sau realității cotidiene, absurdul reprezintă un simptom incontestabil al lumii din secolul trecut. Războiul, însoțit de cortegiul determinărilor negative catastrofă, violență, iresponsabilitate, anihilarea umanului, aberație, hazard generează explicabil stări angoasante, nesiguranță, disperare, dar și apatie, indiferență sceptică și cinism, toate acestea caracterizând sentimentul de înstrăinare al omului trezit în mijlocul unui univers incomprehensibil. Corelat cu o vădită criză a lumii și a culturii occidentale, absurdul exprimă și se exprimă atât printr-o derută fără precedent la nivel spiritual, marcată de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Hai să fim oameni! Hai, ajutați-mă! Dați-vă obolul. Dați fiecare ce aveți. Ce, nu mai aveți nimic omenesc? Hai să ne aducem aminte cum se comportă oamenii..."85. Ridicolul ignoranței, în cazul personajului caragialian, este deci înlocuit cu cinismul acceptării condiției de păpușă mecanică. Nimic însă din gravitatea acelui "clovn supralucid care-și ia în derâdere propria tragedie" (Romul Munteanu), simbol al "noneroului" absurd, întrucât personajul lui Teodor Mazilu nu are în vedere raportul său cu universul, ci este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și, de altfel, teoretizat, care îi apropie profetic "pseudo-farsele"148 de farsa tragică a secolului trecut. De asemenea, absurdul este prefigurat la nivelul personajului caragialian, care ilustrează avant la lettre "noneroul"din dramaturgia lui Eugen Ionescu sau Beckett. Prin inconsecvență, cinism și cabotinism, Coriolan Drăgănescu, Cațavencu, Leonida, "moftangiii" etc. anticipă personajul "lichefiat"149, Pristanda, Trahanache, Farfuridi etc. sunt exemple de personaje marionetizate, iar reificarea și chiar robotizarea incipientă, transformarea oamenilor în automate, private de voință și de conștiință, transpar, de pildă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
americane (ca de fapt al întregii societăți) l-a constituit dezastrul atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001. Deși tragedia a fost asociată cu Pearl Harbor, banda desenată nu mai răspunde în aceleași coduri, ci rămâne încleiată în relativism moral, în cinism și ambiguitate. Dacă Steranko a fost critic la adresa acestor tendințe, exprimându-se pentru necesitatea unei noi "cointeresări naționale", Miller apără dreptul la metaforă, rezistând nihilist tentației patriotarde: "M-am săturat de steaguri! M-am săturat de Dumnezeu! Am văzut puterea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
chiar și în timpul în care alți eroi dispar Captain Marvel, Captain America etc., ajungând chiar să prindă în siajul său personaje similare și o întreagă menajerie Supergirl, Superboy, Super-câinele, Super-pisica, Super-calul, ceea ce îl determină pe Mort Weisinger să constate cu cinism că "Superman este într-adevăr invulnerabil, de vreme ce a supraviețuit atâtor scenarii proaste").781 Alan Rey îl consideră "marea fantasmă americană a ultimei jumătăți de secol XX, pudibond, maniheist, fetișist, paranoic, sadogmatic, schizoid", acuzat de fascism, "omul alb, bunul american care
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
un corp extrem de drăguț. Ashling nota toate astea, alarmată. A încercat să enumere motivele pentru care îl respinsese pe Marcus Valentine. În primul rând - entuziasmul său. Nu era nimic sexy la cineva cu ochii veseli și cu lipsă totală de cinism. Trist, dar adevărat. În al doilea rând - pistruii. În al treilea rând - faptul că o plăcea pe ea. În al patrulea rând - numele lui stupid. Dar, uitându-se la picioarele lui lungi și la pieptul său lat, și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
era plin de farmec și de complimente relevante, așa că a primit șapte puncte din opt pentru asta. Dar nu se putea apropia de el, pentru că îl vedea ca fiind dur și șmecher și dincolo de cuvintele lui galante putea detecta un cinism care aproape că îl făcea pe al ei de râs. Sau poate că problema venea de la ea. Nu se putea descotorosi de senzația de pierdere care plutise asupra ei toată ziua. A băut mult, dar nu s-a putut îmbăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în cele din urmă înăbușise revoltele din valea Nilus-ului într-un mod atât de sângeros și exagerat, încât Augustus îl rechemase în taină la Roma. Iar la Roma, pentru a evita un scandal care se anunța răsunător, fusese îndemnat cu cinism să se sinucidă. După el, abuzurile și spolierile s-au înfăptuit cu mai multă prudență, au întâmpinat o rezistență mai mică în ținutul exploatat și au fost șterse din istorie. Prin urmare, să intri în Aegyptus era nu doar interzis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ceilalți ca să-l aducă, cu o luciditate criminală inepuizabilă, pe fiul ei în fruntea imperiului și să-l mențină la putere. Mintea ei, cum au scris la unison istoricii vremii, „o minte ca aceea a lui Ulixes“, făurea cu un cinism labirintic proiecte pe termen lung. Lex Julia de pudicitia — Pe atunci, casa aceasta a noastră era cea mai faimoasă din Roma, își aminti Agrippina; dar era o amintire dureroasă. Mama Julia și cei trei frați ai mei, foarte frumoși, nepoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu răspunse. Nu se întâmpla nimic. Bărbatul din Alba Fucens În acel octombrie, Tiberius convocă în taină la Capri, într-o noapte, un ofițer care rareori putuse fi văzut până atunci, fiindcă fusese implicat mereu în misiuni polițienești al căror cinism și a căror violență numai Tiberius și victimele lui le cunoșteau. Numele lui era Nevius Sertorius Macro; se născuse în munții din Alba Fucens, puternica fortăreață, așa-numita arx, inima strategică a Apeninus-ului central, aflată la nouăzeci de mile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]