4,347 matches
-
doage sau le aprindea focurile de așchii, pe care erau apoi așezate butoaiele, ce începeau să se umfle în corsetul lor de fier. Când nimeni nu avea nevoie de el, trecea la masa de lucru, unde, cu lovituri puternice de ciocan, se apuca să nituiască cercurile mari și ruginite. Mirosul de așchii arse începea să umple hangarul. Yvars, care dădea la rindea și potrivea doagele tăiate de Esposito, trase în piept mireasma bine știută și inima parcă i se mai ușură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și, ca majoritatea celor care au făcut sport, avea multă siguranță în mișcări. Când trecu pragul, păru totuși oarecum stânjenit. Le dădu bună ziua cu o voce mai puțin sonoră ca de obicei; nimeni însă nu-i răspunse. Bătaia uniformă a ciocanelor șovăi puțin, se auziră câteva lovituri stinghere, dar în clipa următoare răsună și mai puternic decât înainte. Domnul Lassalle făcu câțiva pași nehotărâți, apoi se îndreptă către Valéry, băiatul care era la el numai de un an. Lângă ferăstrăul mecanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fundul de butoi, îi pipăi marginea rotundă cu podul palmei, își micșoră, cu vădită mulțumire, ochii languroși, și, fără o vorbă, se îndreptă către un alt muncitor, ce potrivea doagele unei balerci. În tot atelierul nu se auzea decât zgomotul ciocanelor și al ferăstrăului mecanic. - Bine, spuse Lassalle, când o să vă treacă să-mi trimiteți vorbă prin Ballester. Și ieși cu pași liniștiți. O clipă mai târziu, în ciuda zgomotului din atelier, se auzi de două ori soneria. Ballester, care tocmai se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
O clipă mai târziu, în ciuda zgomotului din atelier, se auzi de două ori soneria. Ballester, care tocmai se așezase și dădea să-și răsucească o țigară, se ridică greoi și porni către ușa din fund. După plecarea lui, loviturile de ciocan slăbiră; unul dintre muncitori chiar se oprise, când Ballester se ivi din nou. Le spuse doar atât, din ușă: - Marcou, Yvars, vă cheamă patronul. În prima clipă Yvars vru să se ducă să se spele pe mâini, dar Marcou îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
apucat acum să zâmbească și să facă frumos? Dar Esposito nu spuse nimic din toate astea, mânia i se șterse treptat de pe chip, și el îl bătu încetișor pe umăr pe Ballester, în timp ce toți ceilalți își reluară lucrul. Din nou ciocanele răsunară, din nou marele hangar se umplu de larma binecunoscută și de mirosul așchiilor și al hainelor vechi, îmbibate de sudoare. Ferăstrăul cel mare huruia, mușcând din lemnul verde al doagei pe care Esposito o împingea încet sub tăiș. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de umerii uriași ai lui d'Arrast și țopăind în voie. - Ce sărbătoare? - Cum? se miră Socrate, și trecu în fața lui d'Arrast. Tu nu știut? Sărbătoarea lui Domnu' nostru Iisus Hristos. În fiecare an toți venit la grotă cu ciocan. Socrate arătă cu mâna, dar nu spre grotă, ci către un grup de oameni care, într-un colț al grădinii, părea că așteaptă ceva. - Uite cum fost. Ascultă. Într-o zi statuia lui Iisus venit de la mare pe fluviu. Pescarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fost. Ascultă. Într-o zi statuia lui Iisus venit de la mare pe fluviu. Pescarii găsit pe ea. Frumoasă! Frumoasă! Ei spălat pe ea aici în grotă. Și o piatră crescut în grotă. În fiecare an, azi sărbătoare. Spargi, spargi cu ciocan bucăți din piatră, care purtat noroc. Tu spargi, spargi, ea crește, crește. Minune! Ajunseră la grotă. Peste capetele celor ce așteptau, puteau zări intrarea scundă. Înăuntru, în întunericul străpuns de flacăra lumânărilor, o siluetă ghemuită izbea cu un ciocan. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu ciocan bucăți din piatră, care purtat noroc. Tu spargi, spargi, ea crește, crește. Minune! Ajunseră la grotă. Peste capetele celor ce așteptau, puteau zări intrarea scundă. Înăuntru, în întunericul străpuns de flacăra lumânărilor, o siluetă ghemuită izbea cu un ciocan. Omul, un gaucho deșirat cu mustăți lungi, se ridică și ieși, ținând în palma deschisă, în așa fel încât să poată fi văzută, o bucățică de stâncă jilavă, pe care se grăbi s-o ascundă cu grijă în pumn, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
generalul îi aruncă două priviri scrutătoare, iar la sfârșit răguși, parc-ar fi răcnit din răsputeri o zi întreagă. Apostol Bologa se făcu roșu de luare-aminte și privirea i se lipise pe fața condamnatului. Își auzea bătăile inimii, ca niște ciocane, și casca îi strângea țeasta ca și când i-ar fi fost mult prea strâmtă și îndesată cu sila. O mirare neînțeleasă îi clocotea în creieri, căci în vreme ce pretorul înșira crimele și hârtia îi tremura între degete, obrajii sublocotenentului de sub ștreang se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mine încununarea desăvậrșită a unei profesii, descifrarea tainelor ei. Îmi aminteam o întậmplare din copilărie, cậnd tatăl meu îi cumpărase mamei un ceas Pobeda, pe atunci marcă rară pe la noi și cậnd, fratele meu mai mare îl desfăcuse imediat cu ciocanul pentru a-i vedea mașinăria. Și eu căutam acum să aflu “mașinăria”, să dezleg tainele universului minuscul pe care Yon îl adora pur și simplu. Simțeam asta în ochii lui atật de negri, în nările lui obraznice, în buzele lui
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
clatină din cap. Gore, mă cam dor șalele, așa că sunt accidentat. Absent motivat, ca-n filmul cu vandam. A zis a mea că mă scutește, dar numai dacă repar ușa de la dulapul din bucătărie. La asta mă pricep, șurubelniță am, ciocan am, o las pe ea la bălăceală. Așa se Împart sarcinile Într-o familie unită În cuget și simțiri. Gore simte nevoia unor amănunte suplimentare. Și de ce le-ai luat maro? Curiozitatea lui Gicu Îi dă repejor apă la moară
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
O, salahori ai penei, cu rime și descrieri Noi abuzăm sărmanii de mîna-ne de crieri... Căci plumbu-n veci nu-i aur... și-n noi se simte izul Acelei meserie ce-o-nlocuim cu scrisul... În loc să mânui plugul, sau teasla și ciocanul Cu aurul fals al vorbii spoiesc zădarnic banul Cel rău al minții mele... și vremea este vama Unde a mea viață și-a arăta arama. "Să reproduci frumosul în forme" ne înveți: De-aceea poezia-mi mă împle de dispreț
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
munte cobor, Când vântul v-o ramură farmă Fac larmă! (Cerul se coboară. Armonie. Schimbare. ) SCENA I Sara. Furtună. MUREȘANU (singur) Cum norii strigă jalnic și marea sparge piatră Și tunete bătrâne pe-a ceriurilor vatră Pocnesc cu-a lor ciocane, moșnegi și falnici fauri, Ei făuresc furtunei coroana ei de aur... Se svîrcole în valuri marea cea sură-n veci Și în de stânci schelete, bătrâne, slabe, seci, Ea aiurind lovește. Colo și-nnalță sur Castelul lung și rece fantasticul lui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
al tău, Prin a ei falturi lin pătrunde A tale membre dulci rotunde. {EminescuOpIV 486} 28. O LUME ZACE (cca 1872) O lume zace În roș oțel. Ce vreți a face Făceți din el. Voiți coroană, O regi făloși! Mișcați ciocane Pe fierul roș. Urrah! Voiți popoare Și mândre țări Și sânta mare S-aveți sub scări, Să mișce toate L-a vost cuvînt? Intunecate Și tremurând, Săriți ciocane Să bată fier: În el coroane În el puteri. Hurah! 29. CEREȚI
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vreți a face Făceți din el. Voiți coroană, O regi făloși! Mișcați ciocane Pe fierul roș. Urrah! Voiți popoare Și mândre țări Și sânta mare S-aveți sub scări, Să mișce toate L-a vost cuvînt? Intunecate Și tremurând, Săriți ciocane Să bată fier: În el coroane În el puteri. Hurah! 29. CEREȚI CÎNTURl DE IUBIRE (cca 1872) Cereți cânturi de iubire: Nici odată n-am iubit - Vesel cânt de fericire? Fost-am eu doar fericit? Nu, de când eu sunt în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
am botezat așa. Îl țin minte și acum, după treizeci de ani. Avea o formă ovoidală, se vedea clar că fusese făcut dintr-un rest de drug de fier-beton pătrățos, gros ca degetul mare, mai apoi rotunjit cu bătăi de ciocan. Vopsit de mai multe ori, strat peste strat, lăsa să se ghicească nuanța inițială, un maro-gălbui de țeava de gaz metan, acoperit cu un verde scorojit deja de timp, dar mai ales de loviturile în opritor. Acolo se vedea metalul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
trei tiruri scurte și apoi trei bătăi în tabla vibratoare. Visez, plutesc, iubitul meu, "zăvorulălamare", se răsucește ușor, sclipindu-și capul argintiu în soarele dimineții. Apoi se înfige cu forță în inelul opritor, declanșând cea mai frumoasă muzică din lume: ciocan de fier pe metal, acompaniat de hîrșîrt scârțâitor de pietriș pe ciment, iar prim-solista apare ea, somnoroasă sau diafană, parcă valsând, cu palmele făcute pumni, ștergîndu-și urdorile dimineții. Ne pupăm ca verișorii și mă iau după ea în casă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
J.P., nemernicul, s-a pris și, din cauza asta, chiar dacă șerpuiau toți patru în pat, insista multt asupra ei și de regulă termina în ea sau pe ea, spre disperareaa celuilalt, care imediat după ce termina J.P. o lua și el la ciocane, până își dădea drumul. La un moment dat Bea a început să nu mai participe la partuză, pe motiv ba că-i obosită, ba că-i răcită. La prima absență, i-au pus-o amândoi lui Vero, care s-a
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
filosofiei, ceea ce era urgent și necesar în viața practică nu ar fi stârnit ingeniozitatea oamenilor care au încercat să soluționeze diferitele probleme cu care se confruntau. E suficient să ne amintim aici de diferitele tipuri de armuri, morile de apă, ciocanul de apă, ceasul mecanic, vârtelnița pentru mătase, unealta de bătut cereale, moara de vânt, fabricarea lentilelor și a hârtiei, extragerea mineralelor. Existau acestea, ca și alte soluții tehnice ingenioase, dar care erau străine filosofiei. Grosseteste și Roger Bacon se aflau
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
să ajung de la bun început. Procedam barbar, prin încercare și eroare. Sigur, vedeam micile agrafe de tablă prin care cele două jumătăți erau îmbinate, dar nu mă ducea capul să le desfac câte una, și nici n-aveam răbdare. Luam ciocanul și-i trăgeam broaștei la cap până o strâmbam cu totul. Din loc în loc se căscau atunci goluri între jumătățile carcasei. Băgăm degetele, riscând să mă tai în tablă, și trăgeam cât puteam, până când cel mai deștept ceda. Acesta era
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
spirală, același tambur greu de metal, aceleași vreo cinci-șase rotițe dințate mai mari sau mai mici, din metal galben. Toate prinse între patru plăcuțe perforate, cu care mă luptam chiar mai mult decât cu carcasele. Roșu de furie, trăgeam cu ciocanul de-a valma peste piese, doar-doar se va desface cadrul în care erau încorsetate. Când cadrul ceda, toate piesele se rostogoleau în pat, care-ncotro. Căci să ajungi la Mecanism nu era de ajuns. Și el trebuia desfăcut până la ultimele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
așa peste tot. Aici stă sărăcimea. Să te uiți mai departe! Peste puțin, trecură pe niște străduțe mărginite de șiruri drepte de căsuțe de lemn, nu prea arătoase, însă curate și mai încăpătoare decât bordeiele. Aici se auzeau lovituri de ciocane, gemete de fierăstraie, scrâșnet de sticlă sau de piatră frecată și se amesteca mireasma lemnului proaspăt cu duhoarea pieilor crude, a vopselelor, a cleiului fiert. Mai departe, toate aceste străduțe locuite de meșteșugari se adunau într-un maidan plin de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se află exact de partea cealaltă a ombiliculiu, apoi se deplasează în sus prin Centrul Spinal (ji-jung), ce se găsește în partea opusă plexului solar, continuă în sus spre punctul yang Extrem (ji-yang) dintre umeri, apoi ajunge în punctul Marele Ciocan (da-chui), unde se întâlnesc vertebrele toracice și cele cervicale. De acolo, intră pe la baza craniului prin punctul Casa Vânturilor (feng-fu), se ridcă în creștetul capului în punctul Confluența celor o Mie (bai-hui), coboară printre ochi până în punctul asociat glandei pituitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cenușa rămasă când corpul marilor maeștri în arta meditației era incinerat conținea zeci, sute și uneori chiar mii de pepite minuscule, strălucitoare și indestructibile, numite ssu-lee-dze („semințe de relicvă”) în limba chineză. Aceste mici pepite nu pot fi sparte cu ciocanul sau tăiate cu cuțitul. Mărimea lor variază de la aceea a unei semințe de susan la cea a unei semințe de floarea-soarelui, sunt oarecum opace și strălucesc în diferite culori. Aceste pepite i-au uimit pe sceptici și i-au încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
dharma timp de secole. În mod tipic, din lipsa unei explicații mai bune, cercetătorii occidentali ai fenomenului clasifică aceste pepite ca fiind „pietre la rinichi”. Această interpretare este ridicolă, căci pietrele de rinichi pot fi sfărâmate cu ușurință cu ajutorul unui ciocan, căci nu sunt altceva decât minerale anorganice cristalizate. Și, dacă așa ar sta lucrurile, într-adevăr călugărul budist extrem de împlinit care a murit la începutul anilor ’50 în Taiwan și a cărui cenușă a scos la iveală mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]