2,405 matches
-
cel de-al Doilea Război Mondial, când fumul de la incendii se Împrăștia descoperind domul catedralei St Paul. Cum privești În direcția opusă, se vede turnul Canary Wharf, care clipește ca un ciclop excitat. Când ies din biroul lui Rod, mă ciocnesc de Celia Harmsworth, dar nu se Înregistrează victime pentru că, lovindu-mă de bustul impunător al Celiei, pur și simplu ricoșez. După ce Împlinesc vârsta de 50 de ani, englezoaicele dintr-o anumită clasă socială nu mai au ceea ce se numește sâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Societatea British Nuclear Fuels. Îi las un mesaj urgent În care-l Întreb dacă poate să ajungă cât mai repede acasă să preia copiii. 20.12: Reușesc să ajung acasă la timp să o duc la culcare pe Emily. Mă ciocnesc de Richard În hol. Nu, nu a rezolvat cu noul permis de parcare Încă. Da, i-a spălat pe amândoi pe cap. Dau fuga sus. Îmi doresc foarte tare să o fac să mă ierte pentru cuvintele dure de azi-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
greu de făcut. E mai greu s-o eviți pe Alexandra decât Turnul NatWest. —O, Kate, ai venit... Se năpustește spre mine din partea opusă a Încăperii. În dimineața asta poartă o rochie atât de Înflorată Încât pare să se fi ciocnit cu toată viteza de un fotoliu. — Ne gândeam să trimitem o patrulă să te caute. Ha-ha-ha! Tot cu normă Întreagă lucrezi? Vai, Doamne. Nu știu cum reușești. O, Diane, chiar Îi spuneam că nu știm cum reușește, nu ești de acord? Diane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Pastis e unul din cele mai populare locuri din New York. Dacă ne întâlnim cu persoane care ar putea mirosi că logodna mea s-a dus pe apa sâmbetei? — Stai liniștită, mă calmă Julie, văzându-mi expresia îngrijorată. N-o să ne ciocnim de nimeni cunoscut acolo. În West Village nimeni nu se scoală înainte de ora douăsprezece. În drum spre centru, am început să mă simt mai relaxată. Era minunat să mă scol din pat, în sfârșit, și mă simțeam bine în noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
din abundență în jurul ușii și a ferestrelor într-un efort menit să o înfrumusețeze și s-o facă să arate mai autentică decât este în realitate. Când am ajuns acasă, nu era nimeni acolo. P.C. Lyle, polițistul de care mă ciocnisem în fața castelului, a fost drăguț și mi-a remorcat mașina închiriată până acasă. M-am dus cu valiza spre ușa din spate și am intrat în bucătărie. Dumnezeule, îmi ziceam în timp ce urcam scările spre camera de oaspeți, ce naiba am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fața. Am apucat fîșia de piele și am Încercat să-mi eliberez gîtul, dar m-am simțit Învîrtit pe deasupra podelei ca un juncan prins cu lațul și doborît de un priceput călăreț de rodeo. Un picior lovi masa de pe balcon, ciocnind-o de scaune. FÎșia de piele căzu, iar mîinile omului mă apucară de gît. Puternice, dar precise, controlau cantitatea de aer pe care puteam s-o Înghit În scurtele momente În care degetele Își slăbeau apăsarea. Îmi căutau mușchii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
recruți. Vrea să mă atragă În lumea lui. Ce nu pricep eu totuși e cum a intrat În apartament. A venit cu tine? — Nu! Charles, nu te-aș fi lăsat singur cu el. E prea imprevizibil. Dar cînd ne-am ciocnit În dormitor ai zis ceva de genul că nu mai vrei să te bagi În jocul ăla. Ai presupus că era Crawford. — Sigur că da. Bănuiam că intrase cu niște chei de rezervă. Îi place să sară la oameni - mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fi instalat un motor mai puternic la Porsche și ar fi supt pentru propriul său sistem nervos o parte din acea uriașă forță propulsoare. Grimase și mici ticuri Îi animau fața În vreme ce o mie și una de idei i se ciocneau prin minte. — O să se Întîmple lucruri pe-aici, Charles. (Mă apucă de umeri ca un frate mai mare și dădu din cap În semn de Încuviințare către casa de marcat.) Nu-i ușor să rămîi pe baricade. Trebuie să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Edo și Carla, se întâlnesc la mare și pornesc împreună într-o călătorie senzațională. De la țărmul mării, pe care mi l ai arătat tu, Edo, în vis, trebuie să înceapă totul! 9. Ies valvârtej din clasă și aproape că mă ciocnesc cu o femeie de serviciu mătăhăloasă, în coborârea mea vijelioasă pe scări, să nu care cumva să se răzgândească Eduard și să plece înainte de a-mi afla minunatul gând. — Am multe să-ți spun! Am luat un premiu la olimpiadă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Dar așa e, trebuie să le povestesc despre minunata petrecere de ziua mea! îndrug voios tot ceea ce-mi închipui că și-ar dori să audă de la mine. Povestesc zâmbind, în timp ce mintea mea zbârnâie în continuare și gândurile mi se ciocnesc dureros în creștet. Când, în sfârșit, consider că le-am potolit curiozitatea, cer voie să mă retrag. Atunci mama își pune mâna ei catifelată peste mâna mea, într-un gest atât de bine cunoscut, și îmi spune, cu surâsul ei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vie acolo, până mâine, când tabloul va fi luat de mâini străine și viața fetei din tablou se va sfârși!“ Dar, în loc să le strige aceste gânduri dramatice care îi băteau ca niște talazuri înfuriate în frunte, le surâdea invitați lor, ciocnea șampanie cu ei și vorbea politicos, enunțând vorbe goale, după vorbe goale, după vorbe goale... — Ce zici, Clara, ești de acord? o întrebă Ionela cu un zâm bet șugubăț pe chip. Clara se scutură din visare și îi întoarse zâmbetul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de lemne, între grătare special făcute pentru a-i întreține pe cei ce aveau să asiste, în exterior, sub cerul liber și înghețat de iarnă, la dezlănțuirea focurilor bengale. Haida, măi, bandă de codoși și de poponari, ceată de poștărițe! Ciocniți paharele în cinstea oaspetelui nostru! zbiera magnatul de la Sans-Souci, care, ca și în ajun, intonă, mai întâi, la armonikă, apoi și din gură, șlagărele savuroase și vetuste ale vremurilor apuse. Greu de închipuit petrecere mai posomorâtă, dezlănțuindu-se în crescendo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de sticlă: ca în anecdota aia, cu bețivul care avea un prieten marinar, plecat în cursă departe, departe, pe necuprinsul oceanelor și cu care, în sens virtual, el chefuia sistematic! Hai noroc, amice! rosti el cu voce tare, în timp ce își ciocnea paharul de carafă. În tăcerea posomorâtă și nemiloasă, atât zăngănitul de zurgălău, pe care-l scoase sticla paharului, precum și zvonul glasului său, ambele îi hăuiră lugubru. Își aduse aminte că, intrând în holul hotelului, auzise de undeva răsunetul neclar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sau o adâncă plecăciune din partea cavalerilor ce roiesc în jurul curților Europei. În gesturile ei, sugera, permanent, performanțe de dans baroc, aparținând unor dansatori versați, îmbrăcați în straiele vremii și atingeri de mâini descoperite, cu mișcări având imediat conotații extrem de senzuale. Ciocni, mulțumind cu un surâs și, deplasându-și capul pe spate, aruncă pe gâtlej jumătate din conținutul paharului. Nu-și drese vocea, cum fac băutorii versați, și fețișoara nu i se crispă câtuși de puțin de agresiunea alcoolului. Îndată, oferind foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în mintea și în inima noastră acest sâmbure de putere! încheie ea zâmbind. Marius o privește lung câteva clipe și apoi ridică paharul cu vin. Să bem pentru speranță și pentru soarta generoasă care mi te-a oferit în dar! Ciocnesc amândoi, simțind că intimitatea și veselia din prima parte a serii lor revenise. Între timp, orchestra atacă primele acorduri ale unui tangou argentinian plin de pasiune. Curtenitor, Marius o invită pe Smaranda la dans. Siguranța și grația lor îi singularizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
noastră va evita astfel ierarhia obișnuită. Probabil că discuția o să dureze până seara târziu. Mai mult ca sigur, răspunde maiorul dând gânditor din cap. Trage un fum din țigară și expiră cu putere. Noroc! O urare potrivită. Noroc să fie! Ciocnesc paharele, savurând amândoi arsura plăcută a coniacului în gură. Spune-mi, în legătură cu locotenentul Rădulescu, ce-ai hotărât? Ochii căprui, retrași mult în fundul orbitelor, privesc cu atenție concentrată către șeful și prietenul său. Colonelul își trece gânditor mâna peste ceafa tunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trebuie să aducă sărbătoarea luminii răsărită prin Hristos-Domnul din întunericul mormântului. Printre cântările religioase, se aud când și când bubuituri groase de tun. După celebrarea slujbei, Marius și Smaranda, împreună cu alți câțiva ofițeri internați, cinstesc împreună masa tradițională de Paște. Ciocnesc ouă roșii, rostind creștinescul "Hristos a înviat" și udă carnea mielului pascal cu un strop de vin roșu, "sângele Domnului". Preferam să mănânc pâine goală uscată, dar să fiu acasă" își manifestă starea de spirit un locotenent cavalerist, care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fetei. În lumina chioară se poate întrezări un afiș mare, unde un soldat cu cască duce degetul la buze într-o atenționare scurtă, scrisă cu roșu: "Atenție, dușmanul ascultă!". Preocupat mai mult de ceea ce poate fi în spatele lui, aproape se ciocnește cu o pereche grăbită de tineri care vine din sens contrar. Strâns lipiți unul de celălalt, atât femeia, cât și bărbatul aruncă priviri precaute în stânga și dreapta. Rostește politicos o scuză și după o ultimă cercetare fugară peste umăr, dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
clipe sunt înșelătoare, pot prevesti izbucnirea unor confruntări și mai violente. Sau, cine știe, se încheiase pacea? Poate că radiourile din întreaga lume anunță într-o explozie de bucurie sfârșitul războiului. Germania fascistă a capitulat și undeva șefii cei mari ciocnesc pahare cu șampanie și se întrețin politicoși. Gata cu uciderile, târâitul pe pământ ca o reptilă sub focul ucigător al artileriei sau cu inumana așteptare a unui glonț cu numele tău scris pe el. Va putea umbla fără cască, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
esențială, adică cea adevărată. - Chiar credeți așa ceva? Nu știu cum am vorbit, că pe față i se stinse orice lumină. CÎt o fulgerare. Domnul Pavel se ridică de pe scaun, umplu cele patru pahare prelungi, ne obligă să ne ridicăm și noi, și ciocnirăm toți patru, iar doamna Pavel, Înviorată ca dintr-o stingere dulceagă, o Îmbrățișă pe Marga, rostindu-și Încîntările față de „dulcea ei nepoată”. - Ee! domnule judecător, asta e cea mai mare avere a mea. Și o Îmbrățișă iar. Deodată, domnul Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ei nepoată”. - Ee! domnule judecător, asta e cea mai mare avere a mea. Și o Îmbrățișă iar. Deodată, domnul Pavel Își plesni fruntea cu palma: - Bine că mi-am adus aminte! umplu din nou paharele, și, ușor nostalgic, rosti: Să ciocnim și În sănătatea lui Davidsohn! Îl uitasem, bată-l norocul! l-am visat ast’ noapte. Ce om minunat! - Să-i dea Dumnezeu sănătate! adăugă doamna Pavel, ștergîndu-și ochii. Orele erau Înaintate cînd Încă ne mai aflam discutînd despre ale zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
trebuia subliniată cu o anume solemnitate a clipei, binecuvîntă prilejul să umple păhărelele cu țuică de Panciu pe care o avea de un an, păstrată În raftul de jos al cămării, Împreună cu alte asemenea băuturi. - Mulțumesc! glăsui Înviorat Învățătorul și ciocnirăm toți patru. Doamna Carolina Pavel devenise brusc curioasă cu privire la unele amănunte ale traiului fetei la București, de viața din Capitală, dar Învățătorul se dovedi nepriceput a-i satisface curiozitatea, căci nu știa mai nimic din ce dorea doamna Pavel să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Fiica Anei și cu soția lui Lung serveau, aveau grijă de toate cîte mărunte ale acelei seri. Lung se simțea stînjenit, timid În lumina odăilor, În vorbăria și rîsetele noastre, - și eu Împotriva etichetei de musafir, ignorînd cuviincios pe gazde, ciocnii cu el mai Întîi, anume pentru a-i stinge complexele, Însă el se intimidă și mai mult, nu știa că seara aceea era și a lui. Seara Dumnezeirii care e a tuturora și care pentru noi, În alcătuirea noastră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cînd se fac mai mari Învață „lecția”; parcă dumneavoastră nu știți, domnule judecător? Asta-i situația. Nu-i nici o ieșire, s-a terminat. Vă rog să nu spuneți nimănui c-ați vorbit cu mine așa ceva. Nu avui puterea să zîmbesc; ciocnirăm tăcuți. Luminile din tavan Învîrteau vîrstele acelor oameni, destinele lor și timpul acelui loc. Dar nimeni nu observa. - Unde-ai găsit sania asta, Lung? - E a primăriei, că eu tot acolo lucrez, n-au găsit altul mai bun. CÎt despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
în preajma sfârșitului. MEREU ÎN ZADAR Acesta care-mi vorbește e o pasăre fără cap, flacăra asta, pasărea asta, aceste trei țipete peste furtună, țipătul care cade sfâșiind cerul, țipătul ce-și ia zborul răscolind marea, și țipătul țipetelor ce se ciocnesc, e cântecul unui cap tăiat iar pumnii mei sunt pietre pe care le linge focul. Surâs de trăsnet, mâini de ocean negru, eu sunt victima voastră absurdă, alunec pe mătasea crudă, ah, ochiul meu nu mai e la cârmă, a
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]