2,849 matches
-
încă ...! Ce i-aș spune lui Caragiale? Nene Iancule, ai cîștigat pariul, moftangiul român a umplut toate golurile din societate. Ce i-aș spune lui Ion Creangă, ca vecin de Humulești ... ? Cred că aș exprima o mirare: Cum de știu cireșele din cireșul care e hotar între casele noastre să se pîrguiască la dată fixă de aproape două secole? Că eu stau pe ceardac, privind mîhnita Cetate din zare și subțirele fir al Ozanei și nu dau de capăt acestei nedumeriri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și Pe câmp); B.P. Hajdeu (Elena fiica lui Ștefan cel Mare); N. Beldiceanu (Bucătarul Chipailă); Nicolae Iorga (Împrejurimi cernăuțene și La moartea lui Ștefan cel Mare). Maria, Regina României (Lacrimi); Ion Creangă (Povestiri - Calicul de la Talpari și Cum am furat cireșe, dar și Cinci pâni), Petre Ispirescu (Balaurul cu șapte capete); George Coșbuc (poezia La Paști, dar și pagina culturală prilejuită de împlinirea a zece ani de la moartea lui George Coșbuc. 126 Îndreptarea publica multă politică, dar și materiale pe teme
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
în lopățele. Și am purtat-o legată de gât până ce s-a vindecat, de nici nu se mai cunoștea că a fost ruptă. Într-o vara mama era foarte bolnavă. Eu m-am dus la biserică ca să-i aduc mamei cireșe. M-am suit într-un cireș care avea un crac strâmb și băgat în clopotniță cu vârful și cum culegeam cireșe s-a desbinat de la trunchi și am căzut pe spate peste niște bolovani. Și a venit sora Marița și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
fost ruptă. Într-o vara mama era foarte bolnavă. Eu m-am dus la biserică ca să-i aduc mamei cireșe. M-am suit într-un cireș care avea un crac strâmb și băgat în clopotniță cu vârful și cum culegeam cireșe s-a desbinat de la trunchi și am căzut pe spate peste niște bolovani. Și a venit sora Marița și mi-a zis: "tata te cată că nu știe unde ești și tu stai aici, când te-a găsi tot te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
m-am dus până la gard să sar în grădină la noi. Și de trei ori am cercat și de trei ori am căzut iar în cimitir. Și a patra oară am sărit în niște urzici și am dormit acolo cu cireșele drojdie în sân. Și căzutu din cireș a fost de leac. Că ducând iapa la apă și eram calare, m-a asvârlit și am căzut cu spatele peste niște butuci de brad. Și cum însera, mă dureau șalele să mor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de tatăl său Vasile Șandru și care am cunoscut-o și eu. Cu un cuvânt Șăndrenii au fost oameni f. răi. Și în grădină la Grigore Șandru, care era ficiorul lui Vasile Șandru, era un cireș amar. Dacă mâncai multe cireșe amețiai și de erai în cireș cădeai jos. Părinții mei aveau o argată din Baea, pe care o chema Maranda Gînjului. Era și cam proastă și gușetă 43 și gângâită 44. Și a trimis-o mama la cireșe la Grigore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mâncai multe cireșe amețiai și de erai în cireș cădeai jos. Părinții mei aveau o argată din Baea, pe care o chema Maranda Gînjului. Era și cam proastă și gușetă 43 și gângâită 44. Și a trimis-o mama la cireșe la Grigore Șandru, cu o cană de lut. Ea culegea cireșe și o cireașă o punea în cană și 3 în gură. Și amețind a căzut jos cu cana la brâu ca un tăbultuc. Și s-a stricat și cana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Părinții mei aveau o argată din Baea, pe care o chema Maranda Gînjului. Era și cam proastă și gușetă 43 și gângâită 44. Și a trimis-o mama la cireșe la Grigore Șandru, cu o cană de lut. Ea culegea cireșe și o cireașă o punea în cană și 3 în gură. Și amețind a căzut jos cu cana la brâu ca un tăbultuc. Și s-a stricat și cana, dar nu s-a pălit rău că a căzut peste niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
o argată din Baea, pe care o chema Maranda Gînjului. Era și cam proastă și gușetă 43 și gângâită 44. Și a trimis-o mama la cireșe la Grigore Șandru, cu o cană de lut. Ea culegea cireșe și o cireașă o punea în cană și 3 în gură. Și amețind a căzut jos cu cana la brâu ca un tăbultuc. Și s-a stricat și cana, dar nu s-a pălit rău că a căzut peste niște târșuri 45 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
3 în gură. Și amețind a căzut jos cu cana la brâu ca un tăbultuc. Și s-a stricat și cana, dar nu s-a pălit rău că a căzut peste niște târșuri 45 de pomi mai mici. Cireșul făcea cireșe amare, pe o parte erau albe și pe o parte roză. Și erau f. mari și f. frumoase. Baba lui Grigore Șandru făcea bani buni că le culegea și le vindea în Fălticeni pentru făcut dulceață. Cine a pus cireșul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Și erau f. mari și f. frumoase. Baba lui Grigore Șandru făcea bani buni că le culegea și le vindea în Fălticeni pentru făcut dulceață. Cine a pus cireșul acela acolo numai bunul Dumnezeu știe. Hrănea un sat întreg de cireșe. Era așa de gros de nu-l puteau cuprinde 2 oameni cu mâinile. Era o frumuseță de cireș. Eram tânăr și nici de feli deștept, că am luat și eu crengi și am altoit numai un cireș și nici acela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cântau și se recitau versuri curate și de valoare, în anii dinainte de 1980 nu erau invadate de glorificarea lui Ceaușescu, așa cum s-a ajuns mai târziu. M-a trimis acasă în Maramureș după soră-mea, care era un fel de cireașă pe tortul debuturilor pe care le-a susținut și încurajat în acei ani, i-am spus că n-o să vină, dar a insistat să nu mă întorc fără Ileana. Și m-am întors cu trenul, în noaptea următoare, fără Ileana
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
categorisește oamenii în deștepți, proști, imbecili sau cretini a fost dată peste cap Care ar fi diferența dintre o "țară de imbecili" (conu Alecu Paleologu) și imbecilii, "bacilii" care o conduc?... Care categorie a populației o reprezintă spuma și crema, cireașa de pe tortul na(ra)țiunii? Am să-ți răspund cu o butadă, relativ știută: la noi proștii nu sunt prea mulți, ci sunt prea sus. Omul trebuie lăsat în universul lui, ca să se comporte normal. Dacă îl scoți de acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
gardă). Într-o zi îl uitasem la spatele meu. Era o zi de toamnă așa de frumoasă și dulce, cu cerul azuriu, pădu rea ruginită și aburi albăstrii în fundul drumurilor, încât crezui că văd altă pădure, teiul cel mare, Canapeaua, cireșele roșii, frasinii purpurii, vârful dealului profilat pe cer. Pierdusem noțiunea timpului și a locului. Mi se părea, ca într-un vis, că eram cu toții la noi la masă, fericiți, veseli, dar toți plângeam, scuturați de emoție. Acum nu mai plângeam
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lipsit de griji pe care le suporta părinții acestuia , în timp ce lui îi arde de pozne și de glume. Între 13 și 15 ani , face cele mai multe din năzdrăvăniile de care vorbește în partea a II-a a ,, Amintirilor din copilărie,, : fură cireșe din ograda mătușii Marioara , pupăza din pom , ajută Smarandei la tors , din care pricina primește de la fete spre disperarea lui porecla de,, Ion Torcălău’’, si se scalda în baltă. Jocurile practicate de Nica sunt și ele o filă de carte
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
interior a lui V. Voiculescu coincidea și cu cel al altor scriitori, Nichifor Crainic sau Radu Gyr, cărora li se pregătea trimiterea în închisori, osândiți cu privarea de libertate. Tudor Arghezi, interzis și el de a mai fi publicat, vindea cireșe pe stradă, la Mărțișor, ca să trăiască. Oficiosul Partidului, Scânteia, îl ataca violent prin faimosul articol semnat de Sorin Toma, cu titlul „Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei”. Octavian Goga era și el tot sub embargou, iar puținii studenți care îl mai
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
sau din mașină văd dealurile astea din jurul Câmpinei și al Băneștiului. Atunci, nu știu cum să explic mai bine, simt că dealurile astea îmi aparțin. Îmi aduc aminte cum mergeam acolo să joc fotbal cu Țeavă, Gogu, Cotețu. Îmi amintesc cum furam cireșe - și devin dintr-o dată patriot. E ceva care nu se poate explica. Sau, în orice caz, se poate explica, dar fără să te folosești, să te ajuți de cuvinte. E aproximativ același lucru pe care îl simte cineva care-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
descoperisem cu mare uimire că era unul dintre puținele lucruri la care mă pricepeam cât de cât bine - și uite că asta demonstra că nu eram chiar un om de nimic. Nu făcusem absolut nimic altceva. Ceva productiv. Odată vândusem cireșe. Le culesesem cu Gogu din câteva crăci tăiate și plecasem cu ele pe șosea. În prima mașină care a oprit, era un individ care m-a și întrebat, m-a luat din pripă, au, mă, viermi? Și n-am putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
luminos în memoria noastră. Păcat că nu mai sunt azi printre noi, ca să le mărturisim recunoștința. Dar să revenim la ștrengăriile noastre de adolescenți. Voi relata, pe cât a mai rămas după decenii, prin colțurile memoriei, vreo câteva, dintre ele.... La cireșe Câțiva dintre cei care locuiam la internat, am pus ochii pe un cireș falnic, înalt și plin de cireșe mari, și multe, de se rupeau crăcile. Cireșul era în curtea unui coleg de-al nostru, dintr-un an mai mic
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
la ștrengăriile noastre de adolescenți. Voi relata, pe cât a mai rămas după decenii, prin colțurile memoriei, vreo câteva, dintre ele.... La cireșe Câțiva dintre cei care locuiam la internat, am pus ochii pe un cireș falnic, înalt și plin de cireșe mari, și multe, de se rupeau crăcile. Cireșul era în curtea unui coleg de-al nostru, dintr-un an mai mic. Și într-o seară, imediat după ce s-a lăsat întunericul, vreo doi-trei dintre noi, am pornit la atac. Ne-
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
urcat în copacul înalt, de pe care, prin geamurile luminate, îi vedeam pe proprietari stând la masă, mâncând și discutând în tihnă, ceea ce ne dădea nouă, celor din cireș, un sentiment de siguranță. Ne-am urcat până în vârful copacului, unde erau cireșele cele mai mari și mai dulci. Chiar în vârf, am dat peste un halat de casa, roșu, cu buline negre, agățat într-un băț, pe post de sperietoare de ciori. Am mâncat noi pe săturate, am băgat și în sân
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
lămurit să plece că ei au de învățat. Din castan, prin geam, noi asistam la acest spectacol și am răsuflat ușurați când urmăritorul nostru a părăsit dormitorul, total bulversat. Imediat geamul s-a deschis și am revenit în cameră, împărțind cireșe tuturor colegilor, care nu se puteau opri din râs cu hohote, de pățania noastră. A doua zi, proprietarul ne-a reclamat la școală, dar ne putând dovedi ceea ce afirma, totul a rămas baltă. O bună bucată de vreme după aceea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
la cimitirul săracilor. Asta m-a făcut să-mi pierd iluzia că nimeni nu te poate îneca fiindcă nu există cuvânt pentru cadavrulînecatului în limba română. Leșul m-a șocat, și pentru asta am răsplătit-o pe moartă cu două cireșe. La unul dintre prietenii mei făcuseră iarăși o percheziție în timp ce lipsea de-acasă. și din nou înscenaseră percheziția la domiciliu ca pe o spargere. Cunoșteam bine jocul care se repeta de câteva ori pe an la fiecare dintre noi. Ne
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cuvânt: cadavrul unei înecate. Cadavrul unei înecate legate la mâini și picioare nu era al uneia care se înecase singură, ci pe care o înecaseră. Pe drumul spre cimitir cumpărasem ca proasta, doar pentru că trecusem pe lângă piață, o pungă cu cireșe. Nu mi-a dat altceva prin cap decât să vâr mâna în pungă, să scot două cireșe și să i le pun moartei pe locul unde ochii îi picuraseră în cap. Am plecat de acolo și până la ieșirea din cimitir
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se înecase singură, ci pe care o înecaseră. Pe drumul spre cimitir cumpărasem ca proasta, doar pentru că trecusem pe lângă piață, o pungă cu cireșe. Nu mi-a dat altceva prin cap decât să vâr mâna în pungă, să scot două cireșe și să i le pun moartei pe locul unde ochii îi picuraseră în cap. Am plecat de acolo și până la ieșirea din cimitir n-am mai scos o vorbă nici unul din noi, abia dacă ne mai puteam mișca picioarele. Buruienile
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]