13,496 matches
-
atacurile. S-a mirat când l-a văzut pe ministrul Ji Liang în așa hal. "Ce treburi urgente ai, de n-ai avut timp nici măcar să-ți schimbi hainele?" L-a întrebat el. Am văzut, adineauri, pe drum, un lucru ciudat", a răspuns Ji Liang. Ce lucru ciudat ai văzut?", era nerăbdător împăratul să afle. Am văzut o căruță care mergea spre nord. Și l-am întrebat pe omul care mâna calul: "Unde te duci?" El mi-a răspuns că pleacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de cumpănă. Dinastia Han de Vest fusese răsturnată în urma unei răscoale țărănești și o alta nouă nu era încă întemeiată. Comandantul militar local, Gongsun Shu, instaurează prin forță o guvernare în sud-vestul Chinei, după ce într-o noapte are un vis ciudat, în care o voce îi spune că va fi împărat timp de 12 ani. Când s-a trezit a rămas pe gânduri și a ieșit să se plimbe în curte. Iar când a văzut un fum alb țâșnind dintr-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Această poveste se desfășoară în secolul al V-lea î.e.n. Regele îl numi pe Ximen Bao, un om inteligent și cinstit, prefect al ținutului Yedi. Informându-se de la bătrânii din regiune cum este viața populației locale, Ximen află un lucru ciudat. În acest ținut se practica un obicei: în fiecare an, o tânără fată trebuia încredințată ca soție lui Hebo, zeul Fluviului Galben, altfel acesta provoca inundații. Slujbașii locali și o vrăjitoare asigurau cu zel împlinirea acestui ritual căci, în cinstea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
marmura neagră sau roșu ca țigla, garaje și terase nesfârșite, lifturi sau scări interioare care duc spre nicăieri. Toate la șosea, să le vadă mașinile care vin dinspre Sighet sau Satu Mare. Deși noi, unele cu tencuiala neuscată încă, o liniște ciudată, o nemișcare sugerând vechimea, plutește peste aceste plăcinte pestrițe de beton placate pe fundalul munților Gutâiului - în ele nu locuiește nimeni! Dincolo de porțile grele, de fier negru, e neantul. Proprietarii stau în căsuțele lor vechi, aflate în spatele vilei sau, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
vede și judecă” etc. etc. Opoziția, adică Theodor Stolojan, a refuzat să se așeze în tribuna zero și stă în picioare, lângă țarcul presei, bodyguardat de senatorul Flutur și Adrian Cioroianu. Nu se văd drept-credincioșii Patriciu și Cataramă. În mod ciudat, Băsescu nu se află lângă C.V. Tudor, care-i ținuse loc - aud că ar fi pe undeva prin mulțime. Intelectualii surtucari, adică treimea Pleșu-Patapievici-Dinescu, stau în ariergarda opoziției. Un fan excitat din suita lui Stolojan se înghesuie să-mi zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să văd cum arată un prieten al lui Hidoșel - atunci am înțeles că el vorbea tuturor și nimănui, nu cunoștea pe nimeni de la coadă. Oamenii nu îl ascultau, îi enerva și îi dezgusta. Pe mine mă atrăgea într-un mod ciudat, ca o imagine veche, pierdută în ceața timpului. Hidoșel era filmul meu de afară. M-am așezat lângă el și încercam să-l completez, mai ziceam și eu ceva din filme, ca să intrăm în vorbă. Nu m-a băgat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și mama nu va mai veni niciodată să se așeze pe o băncuță de unde să-mi urmărească jocul stingher de copil care nu a împlinit trei ani, de copil care nu știe că strada e un loc plin de ființe ciudate care se aleargă, se împușcă și joacă fotbal, ființe ca și tine și tocmai de-asta atât de vrăjitorești și de misterioase (ca și cum ai crede despre ceilalți că sunt un fel de oglindă a ta și dintr-odată descoperi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
umblu-n ciorapi (unii gri, renunțasem definitiv la șosetele flaușate portocalii), am cercetat talpa pantofului stâng din care ieșeau patru cuie zdravene (piroane, ce mai) și am mers șontâcăind mai departe, cu tocul în mână, la vedere, cu o senzație ciudată că nu ating pământul cu piciorul stâng și că pășesc în gol, cuiele rămase-n pingea scârțâiau când loveau asfaltul, se îndoiseră care-ncotro, am avut parte până peste cap de hohote, strâmbături, fluierături și poante fâsâite, din fericire n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bine, suntem în siguranță, pentru că am ceva să vă spun cu vocea mea de om mare: minunile se lasă descoperite din cochilia lor aparentă (pe lângă care ai trecut și peste care ai călcat de mii de ori) doar în momentele ciudate, atunci când cerul se înnegurează a ploaie și reverberează în tine cu praf, vânt și caiete dictando plutind, când îți bate inima (cu Pipiță) într-o scară de bloc de zece etaje, după ce ai visat serpentine și draci și ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ar putea ele, amintirile, să lumineze așa, tam-nesam, vreun colțișor din tine încât să te vezi dintr-odată bebeluș în căruciorul tău zâmbind blocurilor, autobuzelor și mai ales unei scăfârlii blonde care îngână la nesfârșit deasupra ta vorbele (cel puțin ciudate, dacă nu magice) a basa basa basa, a riki tiki tiki tomba, a la-lue ba-lue ba-lue? tare aș vrea să știu pentru că, vedeți, mă roade al naibii ideea că n-am fost un bebeluș ca toți bebelușii și totuși, oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aceeași mână care osândea la moarte, fără milă, hoarde întregi de omuleți de plastic), mă ia cu amețeală și mi se înmoaie genunchii. Numai când îmi închipui cum se pot întuneca ochii albaștri ai lui Filip aflând că Rahan avea ciudatul obicei de a ieși, când ți-e lumea mai dragă, din paginile revistei lui franțuzești, de a se asigura că nimeni nu-i dă vreo atenție, apoi, tiptil, mai curând ca un bandit de cea mai joasă speță decât ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un „matenule“ (mă făceam, se pare, pe zi ce trece mai mare) - mai nou, îl căpătuise și pe Mircea cu un alint: „piciric“ - mai stătea puțin, fuma. Tatăl meu ânsă nu mai venea deloc. Intrase, cumva, într-o zonă cam ciudată și cu foarte multă ceață. Nu-mi plăcea să-l caut acolo, era frig și mama avea un pulovăr galben. Patria, în schimb, habar n-avea de toate astea. Așa cum stătea, lepădată în cuier, aveam, nu știu de ce, senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tot ce exista de la brâu în jos, mai ales ce se zărea sub fustițe. Pe urmă, pe la asfințit, jucând noi trei fațea (după ce, la școală, Magdalena Dina tocmai ne lăsase pe toți cu gurile căscate, scriind pe tablă expresia aia ciudată și corectă gramatical, de-a v-ați ascunselea), s-a întâmplat s-o caut pe Alexandra Ștefănescu, s-o caut și s-o caut, în propria mea casă, unde cunoșteam toate ungherele, dulapurile, perdeluțele, sub-paturile, nișele și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fel să lumineze grădina, era un fel de dimineață-noapte, genul acela de vreme în care ți se pare că timpului i se face lehamite să mai treacă, pentru ca, în doar câteva secunde, atâtea cât să fii atras de-o lumină ciudată, să descoperi că niciodată nu te-ai putut înșela mai tare, că de schimbat s-a schimbat totul, iar o simplă grădină a devenit așa, peste noapte, un sanctuar. Nici eu, nici, cu atât mai puțin, Radu nu am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-i spun să se liniștească, să-i arăt că Bau-Bau a pierit demult, că atunci când voi fi mare voi vrea să fiu ca el, cel mai mare învingător al Bau-Bailor, dar cuvintele se încăpățânau să rămână nerostite, era un vis ciudat, în care nu puteam vorbi, nu puteam face nimic, era de parcă nu eu l-aș fi visat pe el, ci el pe mine, cu chiu cu vai, am reușit să-l opresc puțin din scris atât cât să-l strâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
boxa Țăcănitului, al cărui tată era chimist și director de institut, am deschis prin august, seara, zeci de cutii brune, verzui și bej, cu înscrisuri nemțești și franțuzești, am scos dinăuntru obiecte din sticlă nemaivăzute, boluri mari, fragile, cu forme ciudate, prelungite cu tuburi subțiri și spiralate prin care, credeam noi, puteau țâșni polimeri. Țăcănitu’ aranja vasele pe rafturi, ne înarma pe toți cu bolovani pregătiți într-o sacoșă cadrilată, urla ca un războinic pornit la atac, țintea și ne îndemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vechi enciclopedii, memorii din Marele Război, diatribe Împotriva New Deal-ului, ghiduri despre Noua femeie. Însă, firește, Flo nu știa că lucrurile astea sînt cărți. Aventuri pe planeta Pămînt. Mă amuză să mi-o Închipui cercetînd cu privirea acest peisaj ciudat - să-mi imaginez chipul ei blînd și obosit, trupul Îngreunat, nu, trupul ei rotund ca o minge, ochii strălucitori, de ființă mereu la pîndă, și felul În care Își Încrețește nasul, atît de drăgălaș. Uneori, doar așa, de amuzament, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
petrecea zile și nopți Întregi aplecat asupra cărților lui ; și astfel, cu foarte puțin somn și multă lectură, creierul i se uscă atît de tare, Încît Își pierdu de tot uzul rațiunii. Pierzîndu-și complet mințile, i se năzări cea mai ciudată idee ce intrase vreodată În mintea unui smintit. Se convinse că e musai, atît pentru propria-i onoare, cît și pentru Însăși țara lui, să devină cavaler rătăcitor.” Feriți-vă de Cavalerul Tristei Figuri : lipsit de uzul rațiunii, Încăpățînat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Neant. Și vă imaginați ce a Însemnat acest roman pentru stima de sine a unei ființe ca mine. Gata cu ascunzișurile În umezeala junglei, gata cu vorbele și gesturile fără rost - acum povestea mea se schimbase radical. Etichetelor de PERVERS, CIUDAT și GENIU DE NEÎNȚELES, le puteam acum adăuga adjectivul justificator EXTRATERESTRU. Mă ajută mult ca, În anumite nopți, cînd mă simt singur, să pot ridica ochii spre stele și să le văd nu ca pe fulgi de zăpadă incandescentă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
imediat că În timp ce eu, tremurînd de teamă și speranță, stătusem băgat la cutie Între grinzi, Norman Îmi făcuse o vizită clandestină acasă. Fotolașul fusese dat Într-o parte și aproape distrus, iar lîngă el se afla o moviliță de mîncare ciudată. O grămăjoară de grăunțe cilindrice, verde neon. Miroseau bine, așa că am Început să ronțăi la ele. Erau ciudat de delicioase, iar gustul lor era o combinație de brînză Velveeta, asfalt fierbinte și Proust. Mi-am amintit privirea din ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
damnat care, cu o săptămînă În urmă, bătuse la ușa lui Sarah Bernhardt. Eram distrus. Otravă de șobolani, sau o iubire trădată. Toate lucrurile pe care le crezusem bine lipite și sigure se desfăcuseră din Încheieturi, și totuși, În mod ciudat, mă simțeam În egală măsură renăscut. Eram gata, cum se spune, să dau pagina. Acum, că Pembroke Books era la un pas de a deveni istorie, iar proprietarul ei era un criminal ce purta pe tîmple semnul lui Cain, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În realitate. Tufișul sub care mă ascundeam se afla lîngă o alee de beton ce Înconjura Întreaga Grădină Publică. M-am uitat afară și am văzut lume care se plimba, Îmbrăcată În haine frumoase. Clopotele bisericilor sunau. Aveam un sentiment ciudat, parcă nu mai aparțineam acestui trup, de parcă m-aș fi văzut de sus. Un șobolan care ar fi trebuit să fie mort nu era mort. Slăbit și murdar, Însă cîtuși de puțin mort, era cît se poate de viu sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
e deprimat și-ți spune cît de rece și rea e lumea și cîtă suferință inutilă e pe lume și cîtă singurătate, și tu, din Întîmplare, ești de acord cu absolut toate afirmațiile lui, te trezești Într-o postură destul de ciudată. De obicei, aceste accese ale lui dureau cîteva zile, și am făcut mereu tot ce-a depins de mine ca să-l scot din ele. Am făcut tot soiul de trucuri ca să-l distrez - am cîntat chițăit, am atacat un ritm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nici o carie”. Exact ca băiețelul din broșură, care spune, zîmbind larg „Uite, mami, nici o carie !” Uite, mami, nici o carie. Of, Flo, drăguța de Flo, avea ea țăcănelile ei, țăcăneli care Îmi par cît se poate de adorabile acum, mersul ei ciudat, sforăitul ei asurzitor, laptele ei cu gust straniu. Nici o carie, doar amintirea, corozivă, ca o carie. Constat că nu mai rîdeți la glumele mele. Nu vi se mai pare amuzant ce spun ? Odată ce am avut acces la Lift, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am profitat imediat de ocazie și i-am studiat cu atenție tîmplele. După teribila mea experiență cu Norman Shine, nu mai aveam nici un chef să risc. Însă, băgîndu-mi nasul sub părul lui de la ceafă, n-am dat peste nici o protuberanță ciudată, ci doar peste o suprafață liniștitor de netedă, presărată ici-colo de mătreață, așa că sub poza lui Jerry am lipit cuvintele SINCER și CUMSECADE. Îngenunchind lîngă cărucior, Jerry a aranjat cărțile În teancuri, cu titlul În sus. Am urcat În vîrful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]