2,545 matches
-
masa de alături. Îl cunoaște tot târgul, ca pe un cal breaz: un oarecare Hudiță, cam nebun, cam arțăgos, încât este bine să nu „te pui cu el”. Intră în vorbă, o ia pe panta unui discurs patriotic de câr80 ciumă, se înflăcărează, devine roșu la față și, intrigat de atitudinea noastră rezervată, se ridică brusc, cu halba în mână, răcnind: „În genunchi pentru Ștefan cel Mare!”. În loc să ciocnească cu Domnul Moldovei, precum Ceaușescu în „memorabilul” tablou al pictorului ieșean Dan
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
europene creștine l-a făcut Carol cel Mare (sec. IX), când apăruse amenințarea Islamului. O încercare similară pare să fi fost restaurarea imperiului roman în forma creștină a Sfântului Imperiu romano-german, în zona centrală a Europei. Apoi a venit teribila ciumă din sec. XIV, care a redus cu o treime populația Continentului. Procesul de definire a identităților statale capătă amploare, mai ales prin războaie sângeroase, inclusiv acelea religioase, ce au drept primă cauză nevoia de reformare la nivelul conștiinței, al spiritualității
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
însă și de contexte cum sunt roșia este gustoasă, s-au copt roșiile sau aș mânca o roșie. Același înveliș sonor nu poate acumula alte conținuturi semantice decât în structuri sintagmatice nominale diferite, ca floare roșie, culoare roșie, roșie daneză, ciuma roșie "comunism", (înv.) pătlăgea roșie, în sintagme verbale cum este (cămașa mea) e roșie ori în compuse ca iarbă-roșie; astfel de contexte trimit la alte opoziții paradigmatice decât cele ale substantivului roșie, și anume la verde, albastră, galbenă etc. Debutul
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
-mi trebuia. Acum, după un timp, spun încă o dată că m-am risipit destul ca să nu știu cine sunt! Deși am condus la nivel județean 18 ani pe ecologiști, niciodată autoritatea mea n-a fost exclusiv politică. Niciodată. SECETA ȘI BĂSESCU altă Ciuma lui Caragea ! Seceta cea mai cumplită în istoria noastră a fost cea de pe timpul lui Papură Vodă, poreclit așa de moldoveni pentru că trebuiau să macine papură ca să-și mai astâmpere foamea. Lacurile și râurile secând, vitele și oamenii mureau de
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
râurile secând, vitele și oamenii mureau de foame pe capete și atunci a fost bejenie, mai ales cei de la câmp refugiindu-se la munte, și destui în lume, noțiunea de graniță neexistând. Blestemele împotriva domnitorului se mai păstrează în folclor. Ciuma de pe timpul lui Vodă Caragea a fost cea mai mare epidemie din Țările Române, ultima în istoria noastră, soldată cu serioase pagube în țară și cu impresionantă suferință umană. Singurul tratament, frecția cu rachiu dar boala se lua de oriunde
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
dușmănie generală ne trebuie? La seceta din 1946 oamenii au strâns rândurile într-ajutorându-se și protejându-se de ruși. Oare acum nu găsim calea solidarității românești? Chiar dacă vreo 3 milioane sunt în BEJENIE, chiar dacă cineva e inconștient... Doar n-a dat ciuma, fraților! (Meridianul, an XIV, nr. 36 (957), joi, 06 septembrie 2012) ADMINISTRAȚIA PREZIDENȚIALĂ Mesajul Președintelui României, Traian Băsescu, cu ocazia aniversării a 15 ani de la înființarea Studioului TV Vaslui Prin activitatea sa, Studioul TV Vaslui a dovedit că opinia publică
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
fost efemere, mai ales publica(iile angajate politic. Primul mare ziar care a reușit să dureze, ap(r(nd chiar (i în zilele noastre, ca un fel de ziar oficial englez, a fost London Gazette ap(rut la Oxford în timpul ciumei din 1665, sub forma unui oficios f(r( prea mare importan((. În 1702 a ap(rut Daily Courant, primul cotidian veritabil din lume care se menține pînă în 1735. Ca multe dintre ziarele epocii, acesta era tip(rit la început
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
diavol” care în opinia lui Paulescu „esfe scrisă de un om cu imaginația încălzită de alcool în care furia atinge extremele nebuniei”. Avea să-și încheie viața printr-o afirmație adresată Papei găsită în scrierile sale: „Trăind ți-am fost ciumă, murind voi fi moartea ta Papă” ceea ce spune destul despre atitudinea sa tiranică și scopul urmărit cu reforma sa. Nici ceilalți reformatori nu s-au dezis de acest viciu care nu rareori atingea paroxismul. Jean Calvin de pildă, considerând cuvântul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
personal al memoriei artistului. Într-o altă lucrare a sa instalată în pavilion, respectiv trei plăci de ceramică funerară pe care sunt imprimate trei still-uri din filmul Nosferatu a lui Murnau, reprezentând momentul însemnării crucii pe ușile celor uciși de ciumă, Victor Man pare a încerca să îngroape asocierea primei imagini care apare în mintea unui occidental despre România cu legenda lui Draculea. Intrarea în pavilionul României e obturată parțial de o casă de beton, instalată de Mona Vătămanu și Florin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
film destul de scump, ca să nu spun foarte scump după criteriile noastre, va dura probabil până când vom putea să punem la punct finanțarea lui. În general, când arunci așa două-trei cuvinte de genul „Securitate“, „comunism“, „anii ’50“, oamenii fug ca de ciumă sau spectatorul român de film a început să fugă de asta. După părerea mea, nu are dreptate. Ceea ce s-a întâmplat în anii ’90, când aceste subiecte au fost practic pulverizate, compromise, târâte în noroi, făcute harcea-parcea de către cineaști neinspirați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
a părut un paradis verde. În istoria omenirii nu numai aici moartea și-a spus cuvântul. De-a lungul timpului au existat 10 epidemii necruțătoare, care au devastat și mai devastează încă omenirea, dar cu îndârjire diminuată. Printre aceste epidemii ciuma a avut cea mai mare încărcătură macabră și o istorie plină de orori și durere. Micii dușmani nevăzuți de nimeni, virusurile și bacteriile, au decimat populații și au pus capăt familiilor, făcând într-un timp foarte scurt mai multe victime
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
și câte nu mai inventaseră oamenii noștri pentru a se face credibili și a se scoate în evidență cu actele lor "eroice". Au văzut toți românii cum aduceau în fața televizorului tot felul de "teroriști", acei "eroi" care ne eliberau de ciuma comunistă, în frunte cu tov. Iliescu și alți activiști de partid, ba chiar și generali, care doreau grade, funcții, decorații și cine știe ce-și mai doreau deși știau adevărul. Acasă la familia Mocanu era zarvă mare, inclusiv tatăl fetei
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
ale orașului nu-și refuzau plăcerea de a se duce acolo, mascate până-n dinți, cum se spunea; numai că pentru Domnul d’Espinchal măștile nu ascundeau nimic; recunoștea pe oricine la prima vedere: toate dominourile fugeau de el ca de ciumă. Se plimba prin sală când a observat pe cineva pe care nu-l cunoștea, și care tot mergea grăbit de ici-colo, palid, buimăcit, apro pi in du-se de toate femeile în domino albastru, apoi înde părtându-se cu un aer
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
spune că prima care s-a instalat pe actualul amplasament a fost văduva Stanca de unde și numele de Stâncășeni. După o altă informație, istorică și deci mai credibilă, rezultă că satul Onești zis și Chipereni, a dispărut ca urmare a ciumei teribile din anul 1907. Cât privește biserica satului, ea ar fi fost ctitorită în timpul lui Ștefan cel Mare (?) din lemnul unor stejari din pădurea existentă pe acest loc. Că este veche și că e din lemnul stejarilor existenți din pădurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Istorisirea e gâfâită. Avem de fapt de-a face cu o multitudine de istorii, din care în mod inevitabil pierdem câte unele, până ce ne dumirim, în sfârșit, că sunt de fapt povestite în dublu exemplar: o dată pe vremea reginei Anne (ciuma și marele foc al Londrei), a doua oară în Londra de azi, când detectivul Hawksmoor caută să descopere un ucigaș de copii în serie. Toată cartea respiră paralelisme. Până și numele sunt (în parte) identice. Întreg textul se învăluie în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pare că încă din copilărie făcea exerciții de nemurire. Afirmă în mod repetat că bisericile (care sunt de fapt viața lui) nu vor muri. Și totuși, pentru a înfrânge moartea, trebuie să se lupte cu ea de foarte de timpuriu. Ciuma îi ucide părinții, cruțându-l. Își pierde credința în Dumnezeu, pe care îl numește "acel mare Dumnezeu al spaimei". Scapă din casa cu ciumați, devine vagabond, vede "fantome" (numite Oameni Găunoși, exact ca în Eliot) și se scufundă într-o
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
durere, nu se poate bucura de viață. Iată un mic poem al nefericirii lui: Iar acum gândurile mele sunt suspendate și, ca pelerinii, rătăcesc și eu în arșița soarelui, mă pierd în nesfârșita irosire a vremii. Își amintește copilăria, după ciumă. E hotărât să se facă zidar. O mătușă îl găsește și-l ajută. Vine focul Londrei. După foc, băiatul se duce la Mirabilis, "bunul lui maestru", cerându-i sfatul, fiindcă e loc mult de construcție acum: Ai să construiești, replică
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poate mă găsește el pe mine. După care continuă cu "În ce timp suntem?" Niciun timp. Nicio epocă anume. Mult dincolo de ele. Suntem tentați să le dăm uitării. Citim un roman care ne împinge în afara ideii de timp. Cartea descrie ciumă, foc, credința în necuratul, schelete fără număr (iar obsesia lui Eliot, oasele). Dyer e convins că [...] ciuma, focul nu au fost accidente ci esență, semne ale fiarei dinăuntru. În numele lipsei de lumină din noi toți, clădește și mărturisește tot ce
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
epocă anume. Mult dincolo de ele. Suntem tentați să le dăm uitării. Citim un roman care ne împinge în afara ideii de timp. Cartea descrie ciumă, foc, credința în necuratul, schelete fără număr (iar obsesia lui Eliot, oasele). Dyer e convins că [...] ciuma, focul nu au fost accidente ci esență, semne ale fiarei dinăuntru. În numele lipsei de lumină din noi toți, clădește și mărturisește tot ce-i trece prin minte. Autorul îl pune să explice tot în afară de miezul inexplicabil al tainei, existența lui
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
episcopul Pothin și sclava Blandine. Totuși, comunitatea creștină se menține, iar succesorul lui Pothin este primul teolog al Galiei, Irineu. Încă din a doua jumătate a secolului al II-lea apar semne prevestitoare ale unei crize grave. O epidemie de ciumă devastează Imperiul sub domnia lui Marcus Aurelius (161-180), care mai vede și amenințările germane revenind în regiunile renane. Tulburări interioare pun sub semnul întrebării pax Romana odată cu revolta lui Maternus, care se dedă la jafuri în Galia în anii 180
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Societatea merovingiană. Este vorba mai întîi despre o societate pe cale de ruralizare. Populația acestor secole suferă o slăbire constantă pe care nu au compensat-o în nici un fel aporturile germanice și pe care o agravează o suită de epidemii de ciumă apărută în a doua jumătate a secolului al VI-lea. Declinul orașelor pare iremediabil. Desigur, cadrul roman al cetății rămîne cadrul administrativ în care se exercită autoritatea religioasă a episcopului și autoritatea politică a comitelui. Dar modelul urban și-a
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ca și pentru Occident, secolele al XIV-lea și al XV-lea sînt totodată marcate prin război, cel de O sută de Ani și cel care îl opune pe Ludovic al XI-lea lui Carol Temerarul, prin scăderea demografică (Marea Ciumă este factorul cel mai activ) și prăbușirea economică. În mijlocul acestor pericole, Biserica se confruntă cu grave crize interne, dar statul găsește mijlocul afirmării sale. Cînd, pentru prima dată după 987, puterea regală trece în mîinile unei ramuri colaterale, de Valois
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
crize interne, dar statul găsește mijlocul afirmării sale. Cînd, pentru prima dată după 987, puterea regală trece în mîinile unei ramuri colaterale, de Valois, a venit momentul să se facă un bilanț: bilanț strălucitor, dar discutabil din cauza nenorocirilor vremii. Război, ciumă, foamete: cei trei cavaleri ai Apocalipsului fură, în ochii oamenilor acelor vremi, răspunzători pentru o dramă pe care istoricii de astăzi o prezintă mai ales în termeni de depresiune și de crize. Într-adevăr, după mai multe secole de expansiune
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
protecția sa fiicei unice a lui Carol, fina sa, Maria de Burgundia. Decît să accepte această protecție, Maria de Burgundia preferă să se căsătorească cu fiul împăratului Maximilian de Austria: problema Casei de Austria era pusă. O societate în criză Ciuma. Timp de aproape 150 de ani, Franța a cunoscut ravagiile războiului: cele ale cavalcadelor engleze și al războaielor civile, dar și cele ale oamenilor de arme care, fără treabă în timpul armistițiilor, se organizează în "mari companii" și în bande de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
oamenilor de arme care, fără treabă în timpul armistițiilor, se organizează în "mari companii" și în bande de "hoți la drumul mare" pentru a trăi din jaf și din răscumpărare. Dar acest cavaler al Apocalipsei războiul nu era singur. Un altul ciuma îl însoțea. Numeroase indicii arată că populația încetase să crească la începutul secolului al XIV-lea și că începuse chiar să scadă. Acest declin va fi grăbit în mod dramatic de ciuma neagră, flagel uitat de aproape șapte secole. Adus
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]