3,264 matches
-
scurtă, dar când se termina ceva nu mai conta dacă durase trei zile sau trei ani, toate erau la fel, la trecut. Însă În prezent nu sunt toate la fel, cu siguranță nu toți pasagerii erau la fel: majoritatea aveau cizme de iarnă, ea era singura În papuci de plajă cu toc. Pe măsură ce avionul se apropia de pista de aterizare, realitatea zăpezii iminente i se furișa În minte. Se uită În portofel: nu mai avea decât 25 de dolari, iar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o mustață mare, neagră, portarul ei favorit. Cum a fost călătoria? o Întrebă, nevenindu-i să-și creadă ochilor când Îi văzu picioarele. Papuci? — O, Carlos, a fost o călătorie norocoasă, răspunse radioasă. — Norocoasă? Întrebă acesta neîncrezător. Ți-au furat cizmele? Kitty deschise ușa apartamentului și se opri puțin, privind grămada de cutii din cameră. Oftă și intră ca un djin care trebuie să se bage la loc În sticlă, după ce a cunoscut toate minunile lumii. Se uită În jur: toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
din casă, aproape alergând spre Central Park. Sufletul Îi rămăsese la dealurile verzi ale Californiei. Copacii dezgoliți Își profilau siluetele Întunecate pe fundalul albastru al cerului, soarele era paralizat, totul era pictat În alb. Oamenii erau Îmbrăcați ca niște eschimoși, cizmele scârțâiau ca discurile vechi pe stratul gros de zăpadă, iar respirația ei fierbinte ridica dâre albe de aburi În aerul Înghețat. Dădu ocol lacului, se uită la zgârie-norii ce se oglindeau În ovalul alunecos al apei, de parcă vedea pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
miră socrul, Știam că există, dar n-am intrat, n-am avut timp, Atunci n-ai idee ce-ai pierdut, Dacă nu povestești, mă duc la culcare, amenință Marta, Bine, după ce plătești și-ți dau un impermeabil, o pălărie, niște cizme de plastic și o umbrelă, toate colorate, poți să te îmbraci și în negru, dar trebuie să plătești în plus, intri într-un vestiar unde o voce dintr-un megafon îți poruncește să-ți pui cizmele, impermabilul și pălăria, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
impermeabil, o pălărie, niște cizme de plastic și o umbrelă, toate colorate, poți să te îmbraci și în negru, dar trebuie să plătești în plus, intri într-un vestiar unde o voce dintr-un megafon îți poruncește să-ți pui cizmele, impermabilul și pălăria, și imediat intri într-un soi de coridor unde oamenii se aliniază în șiruri de câte patru, dar cu destul spațiu între ei ca să se miște în voie, eram cam treizeci, câțiva pentru prima oară, ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ce era. Dee consulta febril almanahurile și publicațiile. — Pe Sângele Domnului, pe Numele Domnului, cum am putut fi atât de prost? Îi insulta pe Nuñez și pe Spenser. — Așa-i că trebuie să mă gândesc eu la toate? Cosmograf de cizmă, a urlat el livid către Nuñez. Și apoi: Amanasiel, Zorobabel, a strigat. Iar Nuñez a fost lovit ca de un berbece invizibil În stomac, s-a dat Înapoi câțiva pași, palid, și s-a lungit cu fața-n jos. — Imbecilule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o hărmălaie nenorocită de cacofonici străbătuse târgul *** cântând ceva În care numai după „nebuna speranță de revanșă“ mai puteai recunoaște Giovinezza. O rușine pentru toți. Pentru că cedaseră, zicea după aceea don Tico, dar mai ales pentru că atunci cântaseră ca niște cizme. Era el preot, și antifascist, dar arta-i artă Înainte de toate. Jacopo lipsea În ziua aceea. Avea amigdalită. Erau numai Annibale Cantalamessa și Pio Bo, și simpla lor prezență trebuie să fi contribuit radical la căderea nazism-fascismului. Dar pentru Belbo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ea va Întîrzia. Este surprins cînd apare la timp, o blondă subțirică, cu păr scurt, de o eleganță relaxată, cu blugi de firmă mulați pe coapse, cu un pulover de cașmir de culoarea bronzului și cu un palton Goodwill autentic. Cizmele căptușite cu blană sînt finlandeze, mănușile de piele neagră sînt italienești, iar căciula de blană de iepure, cu urechi - rusească. Wakefield și-o imaginează brusc dezbrăcată, țîțișoarele obraznice, pielea moale, masată cu uleiuri, părul pubian bine tuns (și probabil roșcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și ciorapi negri, o eșarfă lungă și roșie Înfășurată În jurul gîtului; Susan putînd o haină de blană artificială pînă la glezne și bocanci de război și obișnuita ei Încruntare concentrată; Tiffany, cu o jachetă de lînă albastră, blue jeans și cizme de piele pînă la coapse. Se fac prezentările și toți se apucă să studieze imensul glob din fața pavilionului ungar. Concepute de un arhitect țicnit care a lucrat la concept, În secret, timp de cincizeci de ani, planurile pentru acest obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
domnule. Vorbeam cu băiatul. Băiatul Încuviințează, de abia dînd din cap. — Sadomasochismul este o cultură foarte populară pe aici. Oricum ar fi, filmul se deschide cu toți prietenii noștri În apartamentul Terezei și al lui Lu, toată lumea Îmbrăcată În piele, cizme Înalte cu șireturi, combinezoane de piele, bice, lanțuri, toate cele, femei frumoase. Nu ne-am mai văzut de mult așa că toate sporovăim, Fato, ți-ai tras un inel nou În clitoris, Iubito, ia să-ți văd și eu ținta aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Îți vine să crezi? Nu chiar, dar n-o să-i spună. Lui Wakefield nu Îi place să se gîndească la moarte, de aceea se ține departe de poezia rusă, deși toți poeții trec pe lîngă moarte, În papuci sau În cizme. Lucrul de care se teme este că moartea nu este la fel de liniștitoare ca poezia, ci dureroasă și șuierătoare ca o supapă de aburi, chinuitoare și lentă precum un laț de sîrmă care i se Înfășoară În jurul gîtului. Nu, preferă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ce oră vine să te ia mâine de-acasă? — Ne întâlnim acolo. — Cât de modern. Nu uita să iei mărunțiș pentru telefon și pentru taxiul de întoarcere, asta-mi spunea mereu mama. „Pune-ți o bancnotă de cinci lire în cizmă, Henrietta, așa o să ai întotdeauna pe ce conta dacă bărbatul își ia nasul la purtare și trebuie să pleci brusc.“ Așa am făcut întotdeauna de-atunci. — Chiar și când ieși cu tata în oraș? întrebă Sophie rânjind. Mi-l și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Sophie rânjind. Mi-l și închipui luându-și nasul la purtare, iar pe tine luând autobuzul 29 spre casă. — Nu-ți bate joc de mine, domnișoară. La cum te îmbraci, nu ți-ar strica o bancnotă de cinci lire în cizmă cât de curând. — Dar de ce aș avea nevoie de o bancnotă de cinci lire? Tata mi-a făcut cadou un telefon mobil și un credit deschis la Readycabs. — Apucă-te de orice, își sfătui Henrietta, exasperată, prietena, numai de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sucul de varză de Bruxelles și napi. Însă după câte mi se spune, facem niște cereale Rice Crispies foarte bune. Dar Fran n-avea chef de glume. Aruncă o privire de jur-împrejurul camerei calde și primitoare în care cărți, ziare și cizme de cauciuc se înghesuiau alături de patine cu rotile și o roată stingheră de bicicletă. Pe canapeaua încăpătoare un câine alb cu negru, o expresie absentă și o eșarfă roșie caraghioasă la gât lenevea ca într-un paradis canin. Pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
petrecere. În mijlocul pieței din fața catedralei, era ridicat un cort pe care Fran nu-l observase pentru că venise pe intrarea laterală. Pe o platformă din capătul îndepărtat se zărea o siluetă stranie, care purta o haină country de tweed, blugi și cizme de cowboy, și avea părul prins cu o bentiță roșie. Stevie și Fran își făcură loc până în față. Nico Morgan tocmai ridica în slăvi calitățile Woodbury-ului, locuitorii, aerul miraculos de curat și minunatele peisaje rustice, și declara că nu reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
una-n pământ. Se pare că trebuia să te întâlnești cu ea pentru proba la rochiile domnișoarelor de onoare și a spus că, dacă nu vii curând, o să le cumpere pe cele albe, de piele, cu eșarfă de pene și cizme asortate până la genunchi. — Dumnezeule! Trebuia să mă întâlnesc cu Sophie și Lottie acum o jumătate de oră! Poți să te ocupi tu de anunțurile astea de la Matrimoniale? Unele din ele sună atât de dubios, încât ar trebui să ne asigurăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
găsea pe piață. Băgai pe bișniță pe Covaci, Șelari, Gabroveni. Ei, nu că n-aveam bani! Mama mea lucra într-un institut de cercetări la xerox, la heliograf. Cărți de vizită, invitații la nuntă, cărți care se copiau, Pisica-n cizme și alte cărți care erau, cumva, așa și lua mii de lei. Avea salariul de bază vreo patru mii și vreo două sute. Tata era șef de laborator la Cecesimmecesehașve, Centrul de Cercetare Științifică, inginerie tehnologică, mecanică fină și scule. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să se lumineze. Băiatul care vindea ziare trecu pe lângă ei pe bicicletă. Se auzeau pași în depărtare. Pașii s-au oprit o clipă și apoi au pornit iar. A apărut Kobayashi. Purta o pelerină de ploaie și era încălțat cu cizme. Endō l-a fluierat. I-a zărit și a venit spre ei. Văzându-l pe Gaston pentru prima dată, ochii lui de șobolan îl priveau bănuitor. Endō s-a apropiat de el și i-a explicat ceva, întorcându-se din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Elvețieni, erau multe masive de peste 2000 metri. „Unde sunt oare? Urc pe culmea din Savoy? Am plecat cu prietenii să culegem lemne de foc?“ Se amăgea cu iluzii întrerupte de tusea lui Endō, care venea în urma lui. În fața sa vedea cizmele de cauciuc și pelerina de ploaie jerpelită a lui Kobayashi. Da, cu siguranță, asta era Japonia. Urca acum un munte din apropierea orașului Yamagata, pe care nici nu visase vreodată să-l vadă măcar. De ce a venit în Japonia? Da, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
după apă. Kobayashi l-a oprit pe Gaston din drum de teama reacției pe care ar putea-o stârni aspectul lui ciudat. Endō și Gaston s-au ascuns în autobuzul abandonat, în timp ce Kobayashi s-a apropiat de baracă, intrând cu cizmele prin băltoace. Când a bătut la ușă, a ieșit un țăran. Endō s-a rezemat de peretele autobuzului abandonat, prin al cărui tavan ploua și a început să-și lustruiască pistolul. Fruntea îi era plină de broboane de sudoare. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Îmbătrînită. Și cine i-ar fi putut găsi vreo vină, avînd În vedere că Emma, care era doar cu un an mai tînără decît mine, părea desprinsă direct din paginile unei reviste la modă? Purta pantaloni strîmți, cu talie joasă, cizme cu vîrful ascuțit și cămașă strînsă pe corp, iar În păr avea șuvițe roșii. — Eu sînt, firește, Emma, zise ea. Iar tu ești, firește, Ellie. Ce straniu, adăugă zîmbind. Ești Îmbrăcată exact ca mama. Tatăl lui Dan mă inspectă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Încă un pumn de alune. La capitolul maturitate, te bat cu de vreo zece ani. Nu ți-a zis nimeni că fetele se maturirează mai repede decît băieții? — M-aș angaja Într-o dispută cu tine, dacă n-ai purta cizme atît de ascuțite, chicoti Dan. Și acum mai țin minte cînd m-ai lovit În testicule cu pantofii ăia cu toc cui. Emma scutură din cap și se uită la mine. — Îți vine să crezi? Nu avea decît paisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Din pricina căldurii o ținea agățată cu un șiret de umărul stâng. Așa că i se putea vedea cămașa încrustată cu argint și marele colier de aur, precum și cerceii care-i atârnau în lobii urechilor. Pantalonii îi veneau largi, bufanți, vârâți în cizme de fetru negru. Centura, de care atârna spada cu garda și cu teaca demne de un Cezar, valora mai mult de doi cai. Nu mai prejos era harnașamentul calului, în fier și în bronz placat cu aur, strălucind în soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
distanță. Autobuzul frână brusc și Emma se prăbuși peste Valentina. Hectolitri de Roberto Cavalli. Iar buzele Îi erau făcute cu ruj de culoarea cireșelor. Și unghiile vopsite - cu un roșu violet, stropit cu punctulețe sclipitoare. Și fusta aceea mulată, și cizmele. S-a făcut frumoasă. După părerea mea, nu merge deloc la general, azi după-amiază. Se Întâlnește cu amantul. Cine o fi de data asta? Avea dreptate tata. Și ea ne-a luat de-acolo. Ce curvă. — Mâine vă duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
chior, cu nume nespus de caraghios, strălucea de bucurie văzând-o pe Camilla. Se oprise să o aștepte, și alături de el se oprise și mama. Forțată să o salute, Își dădu seama că de acum asta era inevitabil. Blonda În cizme și cu blană din păr de câine era la doar câțiva pași. Deși machiată, ruj purpuriu pe buze, și o umbră de fard pe obraji, era palidă și avea aerul uneia ce nu Închisese un ochi toată noaptea. Oboseala ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]