1,904 matches
-
giulgiul, prin bronzul de clopot sau cenușa-n tigve pale -, acestea rămân mai mult în planul de suprafață, fără să genereze bulversări viscerale, fiindcă, așa cum arătam mai sus, poetul, indiferent de curentele care îi traversează opera, este dominat de un clasicism structural, care i acutizează aplecarea spre armonie, seninătate, făcându-l, firește, să-și clameze nemulțumirea ori de câte ori distinge rezonanțe ce riscă să pericliteze echilibrul lumii pe care o iubește cu disperare. O componentă a imaginarului poetic al lui Horia Zilieru este
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fac În calitate de autor, actor, personaj, instanță auctorială etc.“ (p. 14). În ciuda poeticii explicite, a precauțiilor teoretice decelate pe toată suprafața „romanului“, În ciuda polemicii cu scriitura, lectura tradițională și a pledoariei pentru modernitate, Intermezzo lasă impresia unui produs hibrid, În care clasicismul a fost tulburat de artificiile retoricii baroce și moderniste. Să ne explicăm: macrostructurile limitrofe, „Un Început posibil de roman“ și „Un posibil sfârșit de roman“, constituie cadrul (metalingvistic) al povestirii În ramă, tip Decameronul. Ordonată cronologic (Între 1959 și 1965
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
unor clasiciști remarcabili, majoritatea dintre ei profesori de liceu sau universitari, A. își propune să mențină viu interesul tinerilor pentru cultura latină. Într-un scurt articol din primul număr, intitulat În loc de cuvânt înainte, se reproduce un fragment din volumul Pentru clasicism (Fapte, idei, oameni) de N. I. Herescu, precizându-se că aici se exprimă motivul care a determinat editarea unei reviste adresate tineretului: „Clasicismul nu este o materie de predare oarecare, la liceu ca și la universitate. El nu este cultivat numai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285500_a_286829]
-
Într-un scurt articol din primul număr, intitulat În loc de cuvânt înainte, se reproduce un fragment din volumul Pentru clasicism (Fapte, idei, oameni) de N. I. Herescu, precizându-se că aici se exprimă motivul care a determinat editarea unei reviste adresate tineretului: „Clasicismul nu este o materie de predare oarecare, la liceu ca și la universitate. El nu este cultivat numai pentru ceea ce reprezintă intrinsec, ca știință, ci și pentru valoarea sa etică, estetică și pedagogică.” Așadar, se subliniază rolul formativ, modelator al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285500_a_286829]
-
Racine și despre Ovidiu la Tomis, Maria Marinescu-Himu despre Caracterele lui Teofrast și Observațiuni privind onomastica română, N. Creangă despre Construcția gerundivală și despre Fraza latină. Pe lângă acestea, e de consemnat și o colaborare a lui Nicolae Iorga (cu articolul Clasicismul în școala de odinioară). Un loc esențial îl ocupă traducerile din opera unor autori antici, precum Horațiu, Plutarh, Ovidiu, Prudentius, Properțiu. I. Săvulescu traduce o serie de poeme din Antologia palatină. Revista lansează și un concurs de traduceri pentru elevi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285500_a_286829]
-
de E. Constantinescu, lui Anacreon și Catul de Iuliu Valaori, lui Seneca de Paul I. Papadopol, lui Tacit de D.M. Pippidi și M. Mihăilescu. Articole care pun în legătură literatura română și cea clasică semnează Cezar Papacostea („Convorbiri literare” și clasicismul), Gh. Guțu (Asachi și traducerile din latinește), Paul I. Papadopol (Heliade și clasicismul). Traducerile ocupă un loc important. Cezar Papacostea îi transpune în românește pe Homer și Platon, Teofil Simenschy pe Musaeus, Teodor A. Naum pe Teocrit, Catul și Horațiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288594_a_289923]
-
Paul I. Papadopol, lui Tacit de D.M. Pippidi și M. Mihăilescu. Articole care pun în legătură literatura română și cea clasică semnează Cezar Papacostea („Convorbiri literare” și clasicismul), Gh. Guțu (Asachi și traducerile din latinește), Paul I. Papadopol (Heliade și clasicismul). Traducerile ocupă un loc important. Cezar Papacostea îi transpune în românește pe Homer și Platon, Teofil Simenschy pe Musaeus, Teodor A. Naum pe Teocrit, Catul și Horațiu, E. Constantinescu pe Plaut, D. Murărașu și Gh. Nedioglu pe Lucrețiu, N.I. Herescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288594_a_289923]
-
de urgență în plin șoc al primăverii popoarelor. Ei impun durata reformismului și pretind că precipitarea lucrării romantice n-a lăsat decît forme, forme goale, străine de mentalitățile și tradițiile locale care evoluează într-un ritm propriu. Junimiștii construiesc un clasicism, iar Criticile lui Maiorescu publicate în 1874 revin ca un punct de referință în cultura română contemporană, din momentul în care aceasta începe să se apere de iluziile romantice din momentul în care intelectualii își pun din nou problema: are
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Franței în România, Saint-Aulaire... În cursul conferinței din 12 iunie 1919, cu ocazia recepției responsabililor misiunii universitare franceze aleși membri de onoare ai Academiei Române, lorga declară: Păstrînd cu sfințenie depozitul sacra al civilizației orientale a Evului Mediu, devenit leagănul noului clasicism elenistic, țările române au îndeplinit și rolul de a transmite spiritul francez al veacului al XVIII-lea celorlalte națiuni din Sud-Estul european". Această interpretare nu este fără rost; în logica rolului jucat de Franța și în privința deschiderii proromâne a francezilor
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Sburătorul. Criticul insistă asupra filiației directe a Gîndirii cu tradiționaliștii de dinainte de război, cu lorga și sămănătoriștii, și se întreabă ce-ar putea să mai însemne o asemenea tradiție susținută de Gîndirea. Pentru el nu există tradiție românească, nu există clasicism contemporan cu clasicismul vest-european, ci doar o istorie literară care începe în secolul al XlX-lea... Aceasta înseamnă că "din lipsa unei tradiții seculare și a unei epoci clasice, noi nu putem avea teoretic un tradiționalism în sensul științific al
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
asupra filiației directe a Gîndirii cu tradiționaliștii de dinainte de război, cu lorga și sămănătoriștii, și se întreabă ce-ar putea să mai însemne o asemenea tradiție susținută de Gîndirea. Pentru el nu există tradiție românească, nu există clasicism contemporan cu clasicismul vest-european, ci doar o istorie literară care începe în secolul al XlX-lea... Aceasta înseamnă că "din lipsa unei tradiții seculare și a unei epoci clasice, noi nu putem avea teoretic un tradiționalism în sensul științific al termenului. [...] Tradiționalismul literaturii
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
240-243, Ist. lit. (1982), 255-259; Ștefan Meteș, Din scrierile lui Gheorghe Sion. Viața și activitatea sa, I-II, Sibiu, 1941-1943; Cioculescu, Varietăți, 137-144; Ist. lit., II, 609-614; Rotaru, O ist., I, 193-195; Titus Moraru, Fiziologia literară, Cluj, 1972, 162-164; Mîndra, Clasicism, 177-180; Manolescu, Teme, III, 20-23; Andrei Nestorescu, Un roman necunoscut al lui George Sion, RITL, 1979, 2; Dicț. lit. 1900, 785-786; Brădățeanu, Istoria, II, 30-31; Manolescu, Istoria, I, 244-249; Negoițescu, Ist. lit., I, 43; Ion Buzași, George Sion, memorialistul, TR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
literare, al istoriei literare, textual-lingvistic și chiar ideologic etc. O relație specială poate fi stabilită între diversitatea însăși a epocilor, a etapelor istoriei literare și artistice și diferitele manifestări ale canonului. În perioadele în care dominantă este "tendința spre normativitate (clasicismul și neoclasicismele) canonul este explicit și respectat, dar, în mod oarecum paradoxal, nu joacă un rol distinctiv important. Dimpotrivă, în epocile de individualism și diferențiere, canonul corespunzător, deși puțin vizibil, părând chiar absent, are, în realitate, o importanță crescută: funcția
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu postmodernismul, ambele presupunând o reconstrucție a tradiției, nu printr-o demolare, ci printr-o reconsiderare a ei. Contestat de chiar contemporanii săi, postmodernismul este, mereu, pus, în opoziție, cu modernismul, "opoziția modernism/ postmodernism fiind considerată o reactivare a opoziției clasicism/ romantism, ceea ce înseamnă că postmodernismul e un fel nou de romantism, opunând, printre altele, anistorismului "clasic" modernist o conștiință, în fond, "istoricistă"86. Ceea ce propune Ioana Em. Petrescu, drept criteriu de diferențiere a celor două modele culturale, sunt două concepte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
imitare a naturii")"5. Aceasta devine prima poetică, apărută în anul 330 î. Hr., căreia îi urmează "alte celebre arte poetice pentru literaturile antice care îi au ca autori pe Horațiu (Epistola către Pisoni), Quintilian ș. a. Pentru ilustrarea principiilor estetice ale clasicismului, celebră este Arta poetică de Nicolas Boileau, din anul 1674"6. Trasarea anumitor principii scriitoricești, inițiată încă din Antichitate, prin intermediul acestor ample studii estetice, devine necesară și capătă amploare, odată cu trecerea timpului diferențiindu-se pe epoci literare, pe curente și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lor, "un ansamblu de norme sau reguli privind "nașterea" sau "facerea" poeziei, ori, în general, tehnica literaturii cu abordări dinspre genuri sau specii literare, dinspre prozodie, figuri de stil, compoziție, stilistică -, în funcție de doctrinele și dogmele curentelor înregistrate în plan diacronic: clasicismul, romantismul, realismul, parnasianismul, simbolismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul, paradoxismul etc"7. Poezia Anei Blandiana se întemeiază pe o poetică a unei duble deconstrucții. Pe de o parte, deconstrucția canonului paradigmatic, ideologic și estetic, prin mecanisme proprii de creație, autoarea reușind să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ca poveste, nu ca realitate povestită. Reconcilierea dintre lume și literatură are loc cu multe rezerve: În primul rînd, Jauffret Își interzice recursul la orice metafizică literară conform căreia reușita literară se măsoară din perspectiva unei estetici normative (ca În clasicism) sau transcendente (a geniului). Adept al unei literaturi a cotidianului, alături de alți scriitori francezi dintre care poate Pierre Michon este cel mai apreciat de publicul specialist (cu Vies minuscules, 1984), Jauffret e convins că adevăul stă pretutindeni și În nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
talentați constituenți ai cercului literar: Radu Stanca, Șt. Aug. Doinaș, Ioanichie Olteanu. Fiecare din aceștia o reactualizează în felul său: Stanca prin procedee specifice artei teatrale, Olteanu printr-un epos de sursă folclorică, Doinaș printr-o perfecțiune formală îndatorată marelui clasicism trecut prin Mallarmé, prin parnasianism, prin Ion Barbu, modernizat și prin Rilke. Universul baladelor lui Doinaș amintește de cel al Greciei elenistice, cu o vegetație mediteraneană dimensionată fantastic, cosmicizată, cizelată până la filigran de un meșteșugar însetat de "forme perfecte". Baladele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
din "Cântarea cântărilor"2. Poetul este o natură contemplativă, indiferent dacă scrie despre dragoste, despre istorie și pământul nostru, structurându-se permanent sub semnul lui Zamolxe și pe câteva simboluri: soarele, focul, iarba. Cântecul, fie că merge pe linia unui clasicism viguros sau romantic sumbru, se întoarce spre vechimea autohtonă dacică. Gheorghe Pituț "Poarta cetății",Editura Tineretului, 1966; Cine mă apără", Editura Tineretului, 1968; "Ochiul neantului", E. P. L., 1969; "Sunetul originar", Editura Tineretului, 1969; "Fum", Editura Eminescu, 1971. Poet ardelean, în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
S. P. L. A., 1958; "Poeme", E. P. L., 1963; "Parabola focului", E. P. L., 1967; "Clopotul nins", Editura Eminescu, 1971; "Secțiunea de aur", Editura Eminescu, 1973; Starea lirică", eseuri, Editura Eminescu, 1975. Formula poetică a lui Vasile Nicolescu este claritatea, înclinată spre clasicism, și atunci când elogiază patria, și când comunică sentimente intime. Elementul primordial, focul heraclitian, este invocat obsesiv, ca un simbol al purificării și al transformărilor permanente. Vasile Nicolescu este un intelectual, universul poeziei sale include elemente livrești, transmise însă cu emoție
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
n. m.), iată în ce constă geniul lui Chopin. El are în această privință puncte comune cu Mozart, dar nu e aceeași sonoritate, nu e același timbru ca al lui Mozart, și nu e nici măcar același ritm. La Mozart: un clasicism german care se trezește și se manifestă și care învăluie o inspirație admirabilă și sublimă. Dar Chopin, cu caracterul lui național polonez, cu tot ce-l aproprie de caracterul francez, e mult mai viu accentuat. Voi spune, spre a termina
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
bibliografie de Nicolae Liu. Iași: Junimea, 1981, 359 p. (Eminesciana 25) * TODORAN, Eugen. M. Eminescu: epopeea română. Iași: Junimea, 1981, 400 p. (Eminesciana 26) * DRĂGAN, Mihai. Mihai Eminescu. Interpretări: vol. 1. Iași: Junimea, 1982, 264 p. (Eminesciana; 27) * Eminescu și clasicismul greco-latin. Studii și articole. Ediție îngrijită, prefață, note, bibliografie, indice de Traian Diaconescu. Iași: Junimea, 1982, 293 p. (Eminesciana 28) * AVĂDANEI, Ștefan. Eminescu și literatura engleză. Iași: Junimea, 1982, 184 p. (Eminesciana 29) * POPA, George. Spațiul poetic eminescian. Iași: Junimea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
the title YOURCENAR in the series "Life&Times Modern Library of Biography" Copyright (c) 2003 by Haus Publishing Limited, London Tabla de materii Prefața Autorului la ediția în limba română / 9 O viață făcută din contradicții / 11 Iubitoare pasionată a clasicismului (1903-1929) / 37 Seducătoare și călătoare (1929-1939) / 57 America, America (1940-1951) / 73 Yourcenar ca Hadrian (1951-1955) / 87 Yourcenar ca Zenon (1955-1979) / 113 Exilul nemuritor (1979-1987) / 139 Epilog: Este Yourcenar o scriitoare gay? / 163 Note / 177 Cronologie / 184 Opere de Marguerite Yourcenar
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ea înglobează principiile lor estetice în narațiuni 6. Imaginația scrierii lui Yourcenar era extrem de vizuală: folosea cuvintele ca un pictor, aplicând întâi vopseaua pe pânză, apoi dându-se îndărăt și comentând asupra celor pictate. De exemplu, sesizezi fără efort cum clasicismul lui Dürer simțul proporțiilor și perspectiva acestuia dă naștere propriilor sale personaje. Personajele sale, mai ales cele masculine, sunt geometric perfecte, chiar dacă statice. Yourcenar a știut de asemenea cum să se apropie de Rembrandt inspirându-se din felul în care
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
și în timpul călătoriilor din tinerețe fusese atrasă de peisajele de la sud de Alpi, din Italia, Albania sau Grecia, unde scenele vizuale i-au aprins imaginația istorică. A atribuit o parte din această pasiune originilor sale flamande din țara marilor pictori. Clasicismul ei se baza pe principiile proporției și perspectivei adecvate, în care fiecare personaj trebuia așezat ca într-o tapiserie flamandă. Clasicismul ei era curățat de tot excesul și trăsăturile grotești. Simțul ei vizual nu o transformă într-o romancieră originală
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]