KorAP: Find »[drukola/base=cler & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...66 67 68 ...161 >

4,004 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420

vor reîntoarce la corpul unic al lui Cristos, căci un singur trup alcătuiesc membrele și capul, iar tutela acestuia este încredințată Bisericilor. 154. Cel de al patrulea principiu de reglementare a bunurilor ecleziastice împiedică posibilitatea ca acestea să lezeze integritatea Clerului, pentru că "nu numai că bunurile trebuiau să fie folosite în scopuri pioase și caritabile, mai mult, se îndepărta arbitrariul și lăcomia, pentru ca bunurile să fie folosite în scopuri precise și sigure". Dat fiind că bunurile Bisericii au sporit, au apărut

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
și abuzuri grave, deși accidentale și parțiale; Biserica și-a dat seama de acest lucru și a dorit ca bunurilor bisericești să li se stabilească între-buințări precise, după străvechea repartizare a lor: o parte pentru Episcop, o altă parte pentru Clerul inferior, o a treia parte săracilor, iar a patra parte pentru zidirea de Biserici și întreținerea cultului. Conciliile de la Agde din 506 și din Orléans din 511 stipulau această repartizare, referindu-se la dispozițiile ecleziastice mai vechi. Grigore cel Mare

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
se reduce feudalismul ca bunurile să se acumuleze în mîna marilor familii, în mîna celor puțini; puterea seculară se întemeia pe această acumulare; respingea, așadar, distribuirea frățească; instituția beneficiilor a devenit necesară pentru a asigura susținerea părții mai slabe a Clerului, cea care ar fi pierit de foame și de mizerie dacă nu s-ar fi salvat astfel de aviditatea rapace a marilor seniori, printre care se numărau și Episcopii. Aceștia nu mai aparțineau poporului, ca în vremurile de început (căci

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
său; și Episcopul i-a restituit-o, refuzînd suma de bani pe care i-o trimisese pentru săraci, nu fără a-l avertiza că a procedat greșit, după cum povestește mai departe că Augustin și-a dat seama că în rîndurile Clerului inferior erau unii care îl invidiau, căci în mîinile lui stătea administrarea bunurilor Bisericii 313; el a făcut următorul raționament înaintea poporului lui Dumnezeu, spunînd "că el ar fi vrut să trăiască din frumoasele colecte din partea poporului lui Dumnezeu, mai

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
cele ale altarului. Dar laicii nu au fost de acord cu aceasta"314. 157. Sf. Ioan Gură de Aur, vorbindu-i poporului, explică de ce Biserica nu a continuat să trăiască din donațiile accidentale ale credincioșilor, dar a acceptat donațiile stabile. Clerul a trebuit să facă așa, nu pentru sine, ci pentru a avea ce repartiza celor lipsiți, în cazul în care s-ar fi diminuat în rîndurile credincioșilor acea rîvnă inițială a carității. "Din cauză că sînteți zgîrciți, spuse el, are nevoie Biserica

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
schilozi și pentru alte persoane aflate în nevoie. Deci cum ar putea să acționeze altfel Biserica?"315 158. Acum, cine nu va deplînge această schimbare survenită în secolele de ruinări și de barbarii pe care le-a suferit Biserica, iar Clerul însuflețit cu un atît de mare spirit, cu atîta înălțare, libertate și caritate, a ajuns cu totul diferit de el însuși și de propria sa natură, încît să fie stigmatizat prin versul: Cel prin care avariția dă pe dinafară! Să

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
bunurile ecleziastice să fie deturnate de la destinația lor, să treacă în uz profan, să se acorde contra mărfuri sau servicii seculare, trădînd astfel intențiile pioase ale donatorilor; dar era totuși și un mare bine ca Episcopii, după ce se sfătuiau cu Clerul, să poată renunța atunci cînd era cazul la donațiile și moștenirile care erau oferite Bisericii, să poată să vîndă posesiunile și să le distribuie, fără prea multe dificultăți și formalități, tuturor celor care aveau nevoie, venind astfel în ajutorul umanității

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
înflorească și comerțul, iar statul trebuie să se apere; guvernările capătă scuza pentru a interveni în dispunerea de bunurile temporare ale Bisericii și se folosesc de această ocazie pentru a impune legi nevrednice de amortizare; oamenii devin din ce în ce mai nemulțumiți de Cler și de Biserică; necredința se răspîndește; cei care urăsc Biserica o blesteamă și o înfierează; și, în cele din urmă, facțiunea conducătoare sau mulțimea, incitate de elementele subversive, trec la violență, spărgînd casele de bani ca să jefuiască aurul și ca să

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
domnie a feudelor (care depindeau nu numai de devoțiunea față de Biserică, dar și de politica doritoare să diminueze puterea nobilimii și în același tip să-i supună pe Episcopi) s-a dovedit a fi o capcană în care a căzut Clerul. Din acel moment, puterea seculară a intervenit fără încetare în afacerile bisericești; favorurile temporare și bunăvoința din partea conducătorilor au distrus libertatea, care este aerul pe care îl respiră Biserica. Și cum poate ajuta conducerea temporară Biserica decît prin forța brută

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
ci și în dorința sa ca "dispensarea de bunuri să se facă deschis înaintea publicului", cel de al șaselea principiu pe care îl aplica în vremurile dintîi. Am văzut că vechii Episcopi se sfătuiau în toate cu poporul și cu Clerul și făceau aceasta și în privința bunurilor temporare. Mai mult, Sacerdoții și Diaconii care le administrau trebuiau să întrunească sufragiul poporului creștin, după tradiția apostolică 318. Cu ce delicată rezervă propune Sf. Pavel celor din Corint ca ei înșiși să-i

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
1852) Eu Îți cer ceea ce inima Ta vrea să-Ți cer! (20 mai 1853) Cuprins Cuvînt înainte / 5 Prefață la ediția în limba română / 13 Intoducere / 17 CAPITOLUL I Plaga din mîna stîngă a Sfintei Bisericii: despărțirea dintre popor și cler în timpul serviciului divin / 39 CAPITOLUL II Plaga din mîna dreaptă a Sfintei Bisericii: insuficienta educație a Clerului / 59 CAPITOLUL III Plaga din coasta sfintei Bisericii, care este lipsa de unire dintre Episcopi /95 CAPITOLUL IV Plaga din piciorul drept al

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
5 Prefață la ediția în limba română / 13 Intoducere / 17 CAPITOLUL I Plaga din mîna stîngă a Sfintei Bisericii: despărțirea dintre popor și cler în timpul serviciului divin / 39 CAPITOLUL II Plaga din mîna dreaptă a Sfintei Bisericii: insuficienta educație a Clerului / 59 CAPITOLUL III Plaga din coasta sfintei Bisericii, care este lipsa de unire dintre Episcopi /95 CAPITOLUL IV Plaga din piciorul drept al sfintei Bisericii, care este numirea Episcopilor lăsată în seama puterii laice / 131 CAPITOLUL V Plaga din piciorul

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
metodă." Rosmini amintește lucrările despre har ale lui Tournély și Cazzaniga. În paralel cu criza vechii învățături pastorale, apar, după părerea lui Rosmini, catehismul și seminariile, unul pentru a remedia "neinstruirea poporului", celelalte pentru a preîntîmpina "lipsa de educație a clerului" (p. 33); Rosmini consideră că acestea sînt instrumente inevitabile, dar denunță toate lipsurile, făcînd referiri specifice la exemplele care se găseau înaintea ochilor, stigmatizînd nepregătirea corpului didactic, recrutat prea adesea din rîndul tinerilor clerici, "cei care deși nu au acumulat

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
o separare în comuniune și în spirit, pentru că acest lucru nu va putea lipsi vreodată din Biserica lui Isus Cristos, ci, prin "despărțire", autorul se referă numai la lipsa acelei uniuni faptice de mai mare importanță ce se naște între Cler și popor atunci cînd acesta din urmă poate înțelege pe deplin riturile și rugăciunile pe care le fac preoții în timpul serviciului divin. 46 Ioan, VII, 23. 47 Matei, XXVIII, 19. 48 Luca, XX, 19; 1 Cor. XI, 24, 25. 49

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
preoților în vremurile noastre nu ar fi cu siguranță subiect de atît de mare invidie și nu ar ațîța spiritele! 61 În scrisorile Sfîntului Ignațiu către diferite Biserici este recomandată în mod special această unitate și supunere a poporului și Clerului față de Episcopul care îi păstorește. În scrisoarea adresată lui Tralliani, este preamărită desăvîrșita supunere față de Episcopul Polibiu, pe care îl elogiază, spunînd că "este oglinda acelei iubiri care domnește în ucenicii săi; pînă și înfățișarea sa poartă o mare învățătură

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
pentru că îi dau ascultare Episcopului Damasus, "deși acesta este atît de tînăr". În epistola către efeseni, după ce s-a înălțat la Cer acel sfînt Episcop Onesim, îl laudă mult, pentru că "toți erau strîns uniți în jurul lui, iar prezbiteriatul (πρεσβιτέπιου), deci Clerul, era puternic; și pentru că harul îi făcea să se regăsească întru Isus Cristos într-o înțelegere desăvîrșită, atît preoții, cît și Episcopul, mîncînd împreună din aceeași pîine, iar prin acest mijloc sănătos dăruiau nemurirea și păzeau oamenii de moarte". 62

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
însemnat la marele Origen, la care mă refer numai ca la un istoric monumental, iar acest lucru nu-mi poate fi refuzat, pentru că denotă modul în care gîndeau oamenii mari ai acelor timpuri referitor la pauperitatea Bisericii și la libertatea Clerului. Origen, care făcea cunoscut cuvîntul Domnului în Alexandria, profitînd de ocazia care i se ivise de a vorbi preoților idolatri, căruia regele Egiptului le dăruise pămînturi, s-a remarcat prin aceste nobile sentimente: "Domnul nu împarte pămîntul preoților săi, pentru că

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
pentru totdeauna. 69 Școala populară din acele vremuri nu era însă precum școala populară de acum. Sfînta Scriptură, și prin ea întreaga pînză imensă a Religiei lui Cristos, era explicată înaintea creștinilor; deci ea servea drept școală și poporului, și Clerului, după cum am remarcat și mai înainte; așadar, cei care urmau să devină Clerici găseau în ea pregătirea necesară pentru a primi apoi educația ecleziastică. Noi sîntem acum atît de departe de a gîndi frumos despre aceștia, căci mulți, foarte mulți

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
mențină viu același spirit în Biserică, iar această neobosită lucrare era menită să compenseze pierderile. Se știe că însuși Sf. Carol a avut aceeași dorință de a duce o viață în comun și de a se supune acelorași reguli precum Clerul său, pentru că acesta este gîndul ce traversează toate secolele Bisericii și acesta animă neîncetat spiritul său și devoțiuna sa. 77 "Studiau dogmele religiei, spune mai departe Fleury, vorbind despre monahi, în Scriptură și în Sfinții Părinți, și în disciplina din

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
a spus și faptul acestei materii a avut mare influență asupra decăderii obiceiurilor poporului creștin, decădere survenită nu numai prin influențele a ceea ce se numea laxism, ci și prin ceea ce se numea rigorism. Sînt prea cunoscute disputele teologice dăunătoare uniunii Clerului precum și sfințirii acestuia, încît nu voi mai adăuga alte cuvinte. 82 Să luăm exemplul celor mai docți, cum ar fi cel al lui Tournely sau al lui Gazzaniga. Eu au scris un volum mare și erudit cu adevărat asupra harului

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
reverența manifestată față de adevărurile revelate și este suficient a-l evidenția pe Clement din Alexandria, care ne vorbește despre acest lucru în Stromata, cartea 1, și în multe alte locuri. 88 Remediile folosite mai tîrziu pentru reînsuflețirea educației muribunde a Clerului nu au pătruns pînă în rădăcina lucrurilor; ca rezultat, această dificultate; în mod special a rămas unul dintre remediile despre care vorbesc a fost întemeierea de universități care, totuși, serveau numai pentru separarea clericilor încă și mai mult de Episcopii

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
în rîndul popoarelor a crescut credința și respectul față de Episcopii care erau toți romani și, adesea, persoane din rîndul celor nobili și al celor mai bogați". La această cauză, adaugă: "Cu trecerea timpului însă, barbarii deveniți creștini intrară în rîndul Clerului și aduseră aici obiceiurile lor: așa încît se văzură nu numai Clerici, ci chiar Episcopi vînători și războinici. Ei deveniră domni și ca atare obligați să participe la adunările în care se reglementau afacerile Statului, fiindcă la un moment dat

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
lucru temerile pe care le manifestă în scrierile lor Sf. Grigore și alți Episcopi, care au fost primii care au trebuit să se angajeze în treburile seculare. Aceste temeri și lamentări părăsesc încet, încet Biserica, simptom al afecțiunii care cuprindea Clerul, împingînd spre averile trecătoare. 115 Se poate găsi probabil o excepție de la această lege numai în primele șase secole. În acestea a acționat numai forța organizatorică, dar nu lipsea antagonismul, ci exista o opoziție din afara Bisericii, în cadrul societății păgîne. 116

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
ocupați cu măreția lumească? Întemeierea ordinului călugărilor cerșetori în secolul al XIII-lea și al clericilor regulari în secolul al XVI-lea are în mod evident acest scop, pentru a suplini ceea ce nu făcea, din păcate, cel ce se numea Clerul secular. 124 Matei 10. 16. 125 Conciliul Antiohiei din anul 341 nu menționează abuzul necunoscut pe atunci al domicilierii Episcopului la curte, dar interzice Episcopilor, preoților și altor clerici să viziteze împăratul fără permisiunea și fără scrisori de prezentare din partea

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
Bisericii, de teamă să nu îi aducă la disperare pe cei vinovați, se foloseau cu atîta rezervă pedepsele canonice care îi despărțeau definitiv de Biserică pe aceștia. 133 Se face aluzie la propunerea pe care un preot a făcut-o Clerului din Franța de a renunța la stipendiile pe care le primea de la guvern și să-și redobîndească, în acest mod, propria libertate, propunere inoportună, probabil, dar generoasă și demnă de primele vremuri ale Bisericii. 134 Matei, XXVIII, 20. 135 În

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]