3,254 matches
-
trei siluete masculine așezate în jurul unei mese pe care se găsea, exact în mijloc, un revolver mare și negru. O voce întrebă: — Upshaw, pistoalele calibrul 38 sunt dotarea standard în departamentul tău. Tu de ce porți unul de calibrul 45? Danny clipi și tuși, scuipând sânge. Clipi din nou și recunoscu vocea bărbatului: Thad Green, șeful detectivilor de la LAPD. Ceilalți doi inși de lângă Green îi apărură mult mai clar. Erau cei mai gigantici polițiști în civil pe care îi văzuse vreodată. — Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
unei mese pe care se găsea, exact în mijloc, un revolver mare și negru. O voce întrebă: — Upshaw, pistoalele calibrul 38 sunt dotarea standard în departamentul tău. Tu de ce porți unul de calibrul 45? Danny clipi și tuși, scuipând sânge. Clipi din nou și recunoscu vocea bărbatului: Thad Green, șeful detectivilor de la LAPD. Ceilalți doi inși de lângă Green îi apărură mult mai clar. Erau cei mai gigantici polițiști în civil pe care îi văzuse vreodată. — Te-am întrebat ceva, detective. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care avea pe ea o rochie lungă și albă. — Ai adus tributul bănesc pentru soră? întrebă ea. Buzz zise: — Cărăușul meu sosește într-o clipă. Apoi scoase fotografia lui Dudley Smith. — Doamnă, el e individul care întreba de Coleman? Delores clipi și își făcu cruce. — Piei, Satană! Da, el e. Alt punct înscris - și tot în memoria lui Danny Upshaw. — Doamnă, cunoașteți cumva un bărbat pe nume Reynolds Loftis? — Nu, nu cred. — Pe cineva cu numele de Loftis? — Nu. — S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și a unui spot minuscul ce lumina barul, localul era cufundat complet în întuneric. Clienții stăteau la mese cochete, cu fața spre scenă, iar formația de muzică era luminată din spate de alte becuri albastre: spoturi acoperite cu celofan, ce clipeau. Muzica era asurzitoare, cu puțin sub nivelul de gălăgie. Trompetistul, contrabasistul, bateristul, pianistul și trombonistul erau negri și purtau cămăși albastre cu dungi. Saxofonistul alto era Coleman, fără barbă, iar un bec albastru pâlpâia exact în ochii tăticului Reynolds. Mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
apoi pieri cu totul. Se aprinseră niște lumini veritabile, iar publicul năvăli spre scenă, aplaudând. Buzz se zbătu în vâltoarea de trupuri, cu Mal lângă el, ridicat pe vârfuri, ca să vadă mai bine. Toți ceilalți din jur erau negri. Buzz clipi și îl văzu pe Coleman ieșind pe ușa din dreapta, cu saxofonul ținut deasupra capului. Mal se uită la Buzz. Buzz îi întoarse privirea. Ca să ajungă acolo, împinseră și loviră cu coatele și cu genunchii, alegându-se și ei cu coate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ultim număr la Zombie, după care a intrat în chip de Coleman în toaleta bărbaților de la stația de benzină Texaco de pe Strada 68 și a ieșit sub chipul Tăticului. Marty a fost punctual, dar a venit beat. Nici măcar n-a clipit când a văzut deghizarea lui Coleman. Coleman l-a pocnit în cap pe trotuar, l-a luat pe umăr ca pe un amic beat, l-a băgat în Buick și a pornit mașina, legând firele de contact. L-a înțepat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
apropiat de tine întrebându-te: 79 „Nu-i așa că nu mă poți recunoaște?“ „Nu“, i-ai răspuns timid. Atunci ea a prins să cânte, zâmbind: Ala, bala, portocala... „Ioana, tu ești?“ ai exclamat, neve nindu-ți să crezi. „Da“, am răspuns, clipind veselă din ochi. „Unde-ai fugit?“ te-ai năpustit să afli. „Am cutre ierat lumea, dar m-am întors“, ți-am spus cu glas de taină. Tu te-ai repezit să mă iei în brațe, beată de bucurie, dar eu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
mă rog, ca omul care vrea să știe pe ce are să dea banii, și zise: ― Să-l încerc, să văd dacă mi se potrivește! ― Cum nu, cu plăcere, poftiți, poftiți, vă rog! După o perdea, "mușteriul" își lepădă cât ai clipi hainele cele vechi și se-mbrăcă îndată cu cele noi. Apoi veni în fața oglinzii, ca să se privească dacă îi șade bine cu ele, sau nu. Nu-i ședeau rău deloc! Parcă fuseseră anume croite pentru el! Se-ntoarse către prietenii
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
face cinste cu unul, dacă mă țin de cuvînt? ― Eu, mă! îi răspunse Matei Păunescu. Să te văd! Ochii Chiorului luciră de bucurie. Foarte discret își făcu mâna dreaptă cupă, ochi o muscă ce bâzâia pe lângă pahar, și cât ai clipi o prinse și o aruncă în restul de lapte. Musca se zbătu cât se zbătu și-și dete obștescul sfârșit sub privirile ucigașe ale călăului. ― E-n regulă! zise Chiorul și, compunîndu-și o față de om scârbit la culme, bătu în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
sfoara de siguranță era ruptă la semnalul aflat în vagonul nostru. Aceasta, însă, nu mai era nici joacă, și nici măcar o glumă de prost gust; era o simplă nerozie! Profesorul Marinescu a fost nevoit să plătească amenda respectivă, fără să clipească măcar. La noi nici nu s-a mai uitat. Trenul, scârțâind plictisit din toate încheieturile, întocmai unui bătrân cu ciudățenii, deranjat degeaba de la tabietul lui, își urni roțile alene, pufăind morocănos, parcă mustrător și cu drept cuvânt supărat pe elevii
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dădu seama că se aștepta un răspuns de la el. Se Înclină cu fruntea la pământ, se ridică și spuse: - Voi pleca În căutarea lui. Primul Cuceritor Îl privi cu intensitate, ca și cum ar fi Încercat să-i citească gândurile. Amir nu clipi. Clarvăzătorul făcu din mână semnul plecării. Ajuns pe culoar, șeful tribului Bordjighin se sprijini de unul din stâlpii de susținere și privi, fără să vadă, fântâna arteziană din curtea palatului. Mai bine de jumătate de an așteptase să se Întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aripa dreaptă.” - Te ascult, mesagerule, spuse Oană. Ai făcut drum lung. De la Istanbul până dincolo de Volga și de acolo până la poalele munților Caucaz și de acolo până la vadul Nistrului. Și de la vadul Nistrului până aici. Ce vești Îmi aduci? Mongolul clipi din ochi, bucuros că cineva Înțelesese greutatea și importanța misiunii lui. Era, Într-un fel, ușurat. - Stăpânul meu Îți dorește vindecarea brațului drept, revenirea vederii și liniștea sufletului. Era un mesaj În mesaj. Nimeni nu putea ști exact ce suferințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cincea și ultima oară - jura Mini în gând - acum, caii speriați săltaseră trăsura dintr-o pornire până dincolo de scară și în lipsa oricărei primiri, cele trei vizitatoare - Lina, Nory și Mini - urcaseră nedumerite, oprindu-se în fața ușilor larg deschise ale verandei, clipind la soarele de pe terasa pustie, înainte de a înfrunta umbra nesigură a hali-ului gol. In interior, undeva, se deschiseseră uși și apăruse mai grăbit decât îi erau de obicei pasul și portul Elena, fiica cea mare a casei, scuzîndu-se și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
privirei, atunci chipul cam veșted, cu tenul sarbăd, se impunea atenției prin nemișcarea ochilor, înapoia cărora totuși veghea pesemne un gând dosnic, tot așa de șters ca aurul efigiilor mate și tot așa de perfid ca el. Printre gene ce clipeau din lumina nesigură a clarului risipit de lună, imaginile astea se profilau transfigurate, și pe luciul apelor subțiri, care inundau spațiul haotic din noaptea asta, tragedia shakespeariană proiecta acum locuri memfite. Mini vedea statui colosale, de atâtea ori mai mari
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mai tare, așa cât să i se ascundă fața mică și suavă, Greg trebuie să fi străbătut sălile, împărțind cu gestul blagosloveniei bacșișuri personalului, în spitalul unde fecioarele despletite își descărcau păcatele - își închipuia Mini. - Conștiința lui trebuie să fi clipit, dar el îi închidea pleoapele, o strunea spre toleranță, așa cum Papa Bonifaciu cândva împărțea ,,bule de iertare" pe schimb net. Dar Lina, buna Lina, care se supărase așa de tare, de ce va fi tolerat? Ce mult se supărase Lina pentru
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ai cere elevilor să spună dacă dintre condițiile dezvoltării plantelor are un rol preponderent umiditatea, sau aerul, sau lumina, sau temperatura. Și într-un caz și în celălalt absența unuia sau a altuia dintre factori anulează acțiunea celorlalți. Dumitru Dascălu clipește tot mai des și încearcă să restabilească realitatea clipelor pe care le trăiește. Când a terminat de strigat catalogul a constatat cu regret că sunt cam mulți absolvenți absenți. Ar fi dorit să-i revadă pe toți așa cum arată ei
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
într-o menghină de degetele ei, în timp ce ... nu, nu se poate, ba da, este ruj. L-au dat cu ruj pe obraji și în jurul ochilor i-au desenat dungi de kohl negru. Încearcă să se zbată, dar este ținut strâns. Clipește, încearcând să-și ferească ochii de bețigașul cu vopsea și se trezește cu o palmă peste față. Ma-ji îl cheamă pe Balraj, care vine tușind ca un elefant bolnav și-l imobilizează pe Pran cu brațul său puternic. Când protestează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
brusc și fluierașii, ca un viespar răuvoitor, își poartă bâzâitul victorios peste terenul de paradă. Salutul. Douăzeci și unu de salve de tun care îl întâmpină. Îl întâmpină pe el, Wyndham, nu pentru el în sine, ci în calitate de umbră a regelui-împărat. Umbra clipește involuntar la asemenea zgomot, încearcă să-și ascundă tresărirea, dar simte că pielea i se face de găină sub uniformă. Apoi, tresărirea este domolită de un acces de mândrie. El, Wyndham, este egal ca putere cu orice maharajah. De sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să se acopere. De parcă i s-ar scurge măduva din oase. Amândurora li se par, de fapt, sinistre momentele în care stau în mansarda lui Macfarlane, făcând cercetări. O fi ca într-un joc de-a privitul, crede Bobby. Cine clipește primul? Nici el nu înțelege de ce insistă, care este sursa fascinației ciudate pe care o găsește în lecțiile cu Macfarlane. Și simte că răspunsul e foarte aproape când îl urmărește pe preot la lucru, în studiile sale fotografice. Felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ia pe Bobby pentru cea de a doua rundă a meciului. Când îi aude vocea, femeia întoarce capul și pentru un moment Bobby se uită în ochii ei. Ea îi întoarce privirea cu o figură splendid de insolentă, fără să clipească, nici măcar a apreciere. Pretty Bobby nu este obișnuit să fie tratat cu atâta indiferență. Cu un gest deliberat, femeia îi întoarce spatele și-și conduce însoțitorul înăuntru. În runda a doua, Flanagan și Philips sunt bătuți măr. Este în special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care seamănă cu o coloană vertebrală, din care curge apă și care se numește duș. Credea că este singur, dar întorcându-se îl vede pe Waller, apărut din senin acolo, săpunindu-și penisul în erecție și privindu-l lasciv. Jonathan clipește des să scape de apa care i-a intrat în ochi, în timp ce Waller se apropie, întinzându-se parcă pentru a-l săruta. Deși încă adormit, Jonathan se mișcă repede, îl împinge pe Waller și apucă prosopul, tocmai la timp pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care coboară albii din bărcile care-i aduc la mal, pe chei s-a format deja o piață completă cu cerșetori, câini și un polițai cu un băț care le croiește o cale de trecere spre vamă. Albii ezită și clipesc des în lumina soarelui, în timp ce femeile din piață pretind că nu-i văd, mulțumindu-se în secret să observe cercurile de transpirație care se întind la subsuoara cămășilor lor curate, felul în care se uită în jur nervoși, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a apropiat de tine întrebându-te: „Nu-i așa că nu mă poți recunoaște?“ „Nu“, i-ai răspuns timid. Atunci ea a prins să cânte, zâmbind: Ala, bala, portocala... „Ioana, tu ești?“ ai exclamat, neve nindu-ți să crezi. „Da“, am răspuns, clipind veselă din ochi. „Unde-ai fugit?“ te-ai năpustit să afli. „Am cutre ierat lumea, dar m-am întors“, ți-am spus cu glas de taină. Tu te-ai repezit să mă iei în brațe, beată de bucurie, dar eu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cum seara ... Se-ntunecă speranța și moare câte-un pic; Mai dă-mi un strop de ziuă, sau nu îmi da nimic! Cu limbile de fiară mă lupt să-mi apăr locul Dar, mai puternic, răul îmi arde iar norocul ... Clipește lumânarea de-atâta ură-n noapte Și ruga mea se stinge și pleacă mai departe. Se-acunde în morminte sub rădăcini de taină Și-o lacrimă desprinde un ochi cusut în haină ... Și tremură pământul de-njurături, sudalme; Cuvântul a murit
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mijlociu într-un vas cu ulei și apoi înfipse în fundul meu. M-a durut, dar am încercat să nu scot nici un sunet. După ce își trase degetul afară, toate celelalte doamne săriră să-l miroasă. Ultima lună a trecut cât ai clipi. — Mâine, Majestatea Sa îmi va hotărî soarta, îi zic mamei. Fără să spună o vorbă, ea merge să aprindă tămâie și îngenunchează în fața tabloului cu Buddha de pe perete. — La ce te gândești, Orhideea? mă întreabă Rong. — Visul meu de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]