2,405 matches
-
un miros de pâine caldă de secară. Soarele blajin scălda cu alb încăperea orânduită gospodărește, cu mașina de cusut la colțul dinspre fereastră, cu poze mari vânătorești înrămate în stinghii netede și negre, prinse de pereții zugrăviți cu flori și clopoței albaștri, pe fondul de culoarea oului de rață. Pe pânza albă și curată de pe masa simplă și pătrată din mijlocul camerei, erau puse patru cești de porțelan, cu urechile și marginile aurite, înghirlandate cu viorele, ca și farfurioarele. Ceștile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sufragerie pentru micul dejun, Minnie Kidd auzi un țipăt venind din dormitorul dlui James și Îl găsi Întins pe podea În cămașa de noapte, Încâlcit În firul lămpii electrice, pe care o dărâmase de pe noptieră În timp ce Încerca să ajungă la clopoțelul pentru servitori. — Ah, domnu’ James! exclamă ea, Îngenunchind alături. V-ați lovit? — E fiara din junglă, murmură el, care a sărit. — Nu e nici o fiară aici, zise femeia privind În jur prin Încăpere, Întrebându-se dacă nu cumva pisica Îngrijitoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca discuția să devină prea tehnică. — Foarte bine, doamnă Noakes, spuse el. O să-l iau o lună, de probă. Primi mulțumirile Înlăcrimate ale dnei Noakes și o Îndrumă să facă aranjamentele necesare cu dna Smith, pe care o chemă cu ajutorul clopoțelului. Se uită la ceas. Mai avea zece minute până la zece, ora la care, de obicei, se apuca de lucru. Ieși pe ușa de sticlă care dădea În grădină, cu Tosca la picior. Era o zi limpede și Însorită, dar, răcoroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Christos. Lista pedepselor din chestionarul prntru confesiune - care sunt păcatele tolerabile, care sunt cele grele, care de moarte - ne picurase de pe buze fără nici o poticneală. Alături de unul dintre frații fetiței, se pare că am ajutat chiar și la slujbă, cu clopoțel și căzănel cu tămâie, cu privirea îndreptată spre tabernacol, chivot. Ei, da, chiar și astăzi îmi mai este familiară succesiunea rugăciunilor. Ca Mulligan la începutul lui Ulise, șoptesc, în timp ce mă bărbieresc: Introibo ad altare Dei... În afară de asta, se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
barosană. P-un birău dă stejar stă Olivetti, și mai sunt niște foteluri dă mai mare dragu, care matale v-ați afunda până-n ceafă, o pipă turcă aproape putredă, care tre că face un munte dă parai, un candelabru cu clopoței, un covor persan, futurist, un bust a lu Napoleon, o bibliotecă cu buchi serioase: Istoria universală de Cesare Cantú, Minunile lumii și ale omului, Biblioteca internațională a cărților vestite, Anuarul „La Razón“, Grădinarul ilustrat de Peluffo, Comoara tinereții, La donna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
în care domnul sau doamna învățătoare te poartă prin locuri în care ți-ai dori să ajungi, îți dezleagă taine ce par de nepătruns pentru mintea ta de copil, pauzele ți se par clipe ce parcă vin greu iar când clopoțelul, cu sunetul lui cristalin, dă semnal, deja gândul îți zboară și nimic nu-l mai poate reține în clasă. Atunci să vezi cum, dintrodată, liniștea se sparge și pe culoare se stârnește din senin o larmă asurzitoare de glasuri amestecate
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
meserii își aleseseră în visele lor? Dar voi, copii, voi v-ați gândit ce să vă faceți când veți fi mari? MUNTELE SIHAȘTRILOR Ultimele zile de școală par cele mai lungi. Minutele par a nu se mai sfârși iar guralivul clopoțel devine salvatorul tuturor. E așteptat cu înfrigurare și primit cu urale de glasuri pline de veselie. Nu se neglijau orele ori temele de făcut, dar nu mai păreau interesante, deveniseră, ca din senin, plictisitoare. Plutea în aer un dor de
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
la rangul de „cheltuieli“ pentru drumurile pe care le făcuse pentru mine până la magazinul de băuturi. Și oricât de mult țineam la Anna, nu voiam să port una dintre rochiile ei lungi și fără nici o formă, care erau pline de clopoței, oglinjoare și ciucurași. În camera lui Helen, pe scaun, alături de un teanc gigantic și virgin, complet neatins, de manuale foarte scumpe, am găsit o pereche absolut minunată de pantaloni mulați. Foarte bine croiți. Îmi făceau picioarele foarte lungi și subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
un tub de oxigen galben scos mult deasupra apei și labe febrile de scafandru Începător, În ce zi mi-oi fi descoperit-o, nevoia, să fi fost vineri? Oricum, trebuie c-a fost ziua următoare unei revelații În sunet de clopoței și lumină revărsată de undeva de sus, sau a unui traumatism cerebral minor și plin de consecințe. Ziua cea mai lungă, roman. Solstițiul de iarnă. Moartea părinților cuiva. A vecinilor. A unui bun prieten. O dezamăgire În dragoste. O indigestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu putea fi decît un indian, În America de Nord, și atunci ei fug Înnebuniți de remușcare prin deșert spre mașină și sînt instantaneu Înconjurați de șerpi În scopul de a-i remușca, asta ce-o mai fi, vreo trimitere ascunsă de clopoței la originea omului, la surditatea animalului, la indienii adevărați, din India, care-i Îmblînzesc cu clarinetul, profesie deloc dificilă avînd În vedere că șarpele-i surd tun, ca Beethoven, dacă n-ați știut, destinul, pam, pam, pam, paaam, a V-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
masacrate de croați, bosniaci, sîrbi bosniaci, croați bosniaci, turci, cneazul Lazăr, ortodocși, catolici nu, uck-iști din toată lumea uniți În jurul focului Încrucișat de tabără ca-n timpul războiului care poate se termină, că-n Balcani e pace. Să te pomenești, fără clopoțel ori lumini de avertizare și indiferent că din motive total diferite, așezat În aceeași băncuță de opinie sufocată de indignare alături de personaje ivite din lumea celor ce nu cuvîntă, din filmul mut, tragedia etruscă, ori vreun documentar cu Închisorile-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Întreb unde sînteți voi, Emanoil Valeriu, Petre Popescu și celălalt? Emisiunile au fost obsesiv ratate din lipsă de melancolie, de Întrebări care să-ți ridice părul de alegător pe cap, de tablouri, steaguri, dat cu piciorul pe sub masă, om bandajat, clopoțel și sticlă spartă. Emil Constantinescu pare cam nervos. În ce-l privește pe contracandidatul cîștigător, să remarcăm că are costume mai frumoase decît Emil și că, după mai multe Încercări, a izbutit să formuleze un enunț eliptic: „Izolați România În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nemuritoare ale parlamentului, Dan Marțian (odihnească-se-n felul lui) a folosit de trei ori, Într-un tremolo crescător, expresia „revindecările minerilor”. Dacă se vor revindeca și-a cincea oară, s-ar putea ca domnul cu pricina să rămînă fără clopoțel. Din care-i place atît de mult să miște stînd pe scaun la prezidiu, de unde-a sugerat și mai de curînd că nu-i chiar totul creștinismul, mai există și știința, progresul, În fond omenirea a creat și Înainte de apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
România Mare, Negoescu, glăsuind parlamentar cu o mare simțire: „Bunicul s-a tratat toată viața de inimă și a murit de ficat”. După două minute de Încordată așteptare, vine și explicația pe care n-a Înțeles-o nimeni: „Pisica cu clopoței nu mănîncă șoareci”. Cine-s șoarecii ăia, unde-i șarpele, unde clopoțeii, de ce nu-i mai are el și-i are pisica, ce s-a-ntîmplat cu pisica cu clopoței care-a mîncat ficatul bunicului, totul rămîne Învăluit În mister. Însă capătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tratat toată viața de inimă și a murit de ficat”. După două minute de Încordată așteptare, vine și explicația pe care n-a Înțeles-o nimeni: „Pisica cu clopoței nu mănîncă șoareci”. Cine-s șoarecii ăia, unde-i șarpele, unde clopoțeii, de ce nu-i mai are el și-i are pisica, ce s-a-ntîmplat cu pisica cu clopoței care-a mîncat ficatul bunicului, totul rămîne Învăluit În mister. Însă capătă unele justificări, grație lui Carmen Pisso, bănuiesc cu clopoței, dizeuză frustrată prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vine și explicația pe care n-a Înțeles-o nimeni: „Pisica cu clopoței nu mănîncă șoareci”. Cine-s șoarecii ăia, unde-i șarpele, unde clopoțeii, de ce nu-i mai are el și-i are pisica, ce s-a-ntîmplat cu pisica cu clopoței care-a mîncat ficatul bunicului, totul rămîne Învăluit În mister. Însă capătă unele justificări, grație lui Carmen Pisso, bănuiesc cu clopoței, dizeuză frustrată prin Politica, care zice: „În muzica ușoară nu-ți poți croi drum decît cu prețul sexului”. Altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-i șarpele, unde clopoțeii, de ce nu-i mai are el și-i are pisica, ce s-a-ntîmplat cu pisica cu clopoței care-a mîncat ficatul bunicului, totul rămîne Învăluit În mister. Însă capătă unele justificări, grație lui Carmen Pisso, bănuiesc cu clopoței, dizeuză frustrată prin Politica, care zice: „În muzica ușoară nu-ți poți croi drum decît cu prețul sexului”. Altfel e greu, tre’ să ai voce. Fiindcă, numai din sex, nu poți face nici măcar un tril, darămite un drum. Aici cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai Întîi mama bună provocîndu-i pneumonie, iar mai apoi tatăl, fiind o asistentă medicală pricepută, și după ce Walter mai face un plan, acela de-a o termina pe asistentă pe care n-o mai iubea fiindcă era un șarpe cu clopoței, e Împușcat el de șarpe. Dar nu moare. Și astfel mai aflăm că Nino nici gînd să fie Îndrăgostit de Phyllis asistenta, ci o urmărea de pe vremea cînd femeia aceasta hapsînă lucrase cu tatăl lui, un medic care murise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Sub supravegherea lui Bud, avea șanse chiar să primească și pensie. Lăsat de capul lui, șansele s-o sfîrșească bine erau de două la una. Din sala comună se auzea glasul de tenor al lui Frank Doherty interpretînd un plîngăcios „Clopoței de argint“. Bud se Îndepărtă de muzică - Îl făcea să se gîndească la maică-sa. Își aprinse o țigară și tot la ea se gîndi. Văzuse crima: avea șaisprezece ani și nici o șansă s-o Împiedice. Bătrînu’ venise acasă. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o privire. Peste tot ornamente penibile cu Moochie Mouse, dar Timmy și Billy lipseau. La ultima fereastră... bingo! Guguștiucii amorezați se ciorovăiau, cuprinși de panică. Își lipi urechea de sticlă, dar nu auzi decît mormăieli. O portieră de mașină trîntită. Clopoțeii de la ușă răsunară. O scurtă privire aruncată Înăuntru - Billy se Îndrepta spre ușa din față a casei. Jack continuă să privească. Timmy, țanțoș, cu mîinile În șolduri. Billy reveni, Însoțit de un individ mătăhălos. Musculosul Își prezentă marfa: flacoane cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu o panoramă a L.A.-ului Încețoșată de smog. Numărul 3245: zugrăveală Într-o nuanță piersicie, flamingi de oțel pe pajiște, un sedan albastru pe alee. Bud coborî din mașină și apăsă butonul soneriei. Dinăuntru se auziră clinchete voioase de clopoței. Îi deschise un mulatru cu pielea deschisă la culoare. Treizeci și ceva de ani, scund, Îndesat, pantaloni scurți și o cămașă cu guler Mr. B. — Am auzit la radio și mi-am Închipuit c-o să veniți. La radio au spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
74 Abe’s Noshery: toate mesele ocupate, Kikey T. la casă. White se lipi de vitrină. — Lee Vachss la o masă din dreapta. Ed duse mîna la tocul pistolului. Gol - de cînd cu joaca lui de-a sinuciderea. Tomberon deschise ușa. Clopoței. Kikey ridică privirea și duse mîna sub tejghea. Ed văzu că Vachss se prinsese și se prefăcea că Își netezește pantalonii. Luciu metalic la nivelul șoldului. Oamenii mîncau și discutau. Chelnerițele se agitau de colo colo. Tomberon se Îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu totul altfel, după vedeniile din oglinda cu chenar de argint în chip de ghirlande din frunze de laur și flori albe de măceș și păsări, înlăuntrul căreia își privea fața nobilă licornul... Pe gâtul, umerii și sânii Doamnei răsunau clopoțeii de argint strânși în sfere de filigran și apoi sferele, cu clinchet, în mănunchiuri înșiruite după liniile înalte și subțiri de-a lungul cărora aluneca lănțugul. Ea își întinse mâinile și le trecu în jurul gâtului meu și din apele lacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pieptul tău, atât de obosită și iarăși așteptând...“ Iar acum Andrei privea cum, cu aceleași degete prelungi, învârtea, cu gândul aiurea, însă oricum nu la evocarea cu licornul, lănțugul purtat pe gât, pe umeri și pe sâni, făcând să răsune clopoțeii de argint strânși în sfere de filigran, și privirile ei se întoarseră înăuntru și, pierdute, au strălucit deodată, zicând „și n-are decât patruzeci de ani și eu...“, oprindu-se brusc ca și cum își vorbise numai ei înseși și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
n-are decât patruzeci de ani, iar eu treizeci și cinci... O privea răsucindu-se și cufundându-se în fotoliu, cu fața trasă, pudrată în cenușiu-trandafiriu, cu bărbia ascuțită și ovalul chipului dezvelit din părul lung și negru și cu lănțugul cu clopoței de argint minusculi zăngănindu-i peste sâni și degetele lungi prinse în inele de cornalină și imitații de pietre prețioase și argint învechit. Vorbind nu pentru a-i spune ce se întâmplă, întrucât presupunea că le știe sau le intuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]