1,893 matches
-
celui scump, ca un ban îngropat. 207 Ajutorul când piere, ca pânza corabiei când se rupe. 208 Cel ce n-ajută la vreme, ca cel ce după ploaie vine cu iepăngeaua. 209 Aleargă ca cu poșta. 210 Aleargă ca la colaci. 211 Ca călugării la morți. 212 Ca căruța lui Ilie (aleargă trăsnind). 213 Ca la un mort cei săraci. 214 Ca roatele când tare aleargă la căruța de poștă, una sare-n vânt și alta pe pământ. 215 Alege ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la nivelul imaginii sociale : la un statut și un prestigiu mai mici, se afișează o casă și o mașină mai mari. Și, nu în ultimul rînd, un machism mai vizibil și mai agresiv : vă arăt eu cine e șefu’ aici !... Colac peste pupăză, nu puține femei tinere și empowered înțeleg această relativ recentă emancipare ca pe o cursă pentru rolurile de putere care nu mai sînt, ca pe vremuri, mono polul bărbatului. Ele supracompensează la rîndul lor o slăbiciune de care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aur. Dar mai ales de lașitate. Marile spirite sunt împroșcate cu mizerie chiar și după ce devin statui. Unele păcate au farmecul penumbrei din pictură. Un singur zeu și - a păstrat soclul : forța. În imaginația ratatului, viciul are conturul unui uluitor colac de salvare. Există picioare care nu acceptă să se bălăcească decât în izvor. Când vine vorba de corupție, nu există demnitar care să nu se considere o fată mare în bordel. Două cauze degradează omul : sărăcia lucie și bogăția în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
muncă, pe români îi încearcă două sentimente : voluptatea începuturilor și greața finalizării. Promisiunile nu țin încă locul proteinelor. Ce trist este vulcanul stins la adolescenței! Omul contemporan nu mai este capabil de mari utopii. De multe ori justiția este un colac de salvare pentru cei intrați la apă. Dialog telurico celest : Soția mea e un înger. Nici a mea nu este om. Prea multe valori mor în scutece. E tot mai dens vidul dintre oameni. Nu poți intra în legendă, când
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
acasă, pe adresa Universității și pe adresa de la Nea Laie, o sumedenie de scrisori, la care, biata fată, nu a primit nici un răspuns, deoarece nici o scrisorică nu a ajuns în mâinile destinatarului, iar ea se topea văzând cu ochii și, colac peste pupăză, s-a întâmplat, ceea ce s-a întâmplat... Acum Bidaru avea douăzeci și șapte de ani. Se afla în tren în drum spre casa părintească, împăcat chipurile cu soarta, cu o hârtie în buzunar pe care și-a dorit
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu tatăl ei. Mai era și o problemă de bună dispoziție. În ultimul timp a fost foarte solicitat: emoții în fața ultimelor examene, altele în legătură cu repartiția, plimbări prin diferite birouri pentru a se despărți de capitală cu actele în regulă și, colac peste pupăză, moartea celui mai bun prieten. Duminică, deci a doua zi, trebuia să-și conducă pe ultimul drum pe cel, alături de care a petrecut cei mai frumoși ani din viața lui de până acum, anii copilăriei și ai adolescenței
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vicii: fete frumoase, din licoarea lui Bahus gustam cam des și mai mult decât era necesar, cafele peste cafele preparate în nisip sau direct pe jar, fumam ca turcii, nopți nedormite, sacrificate în numele celui mai nestatornic și adorat zeu "Amor". Colac peste pupăză, pentru a scoate în evidență perseverența și tăria noastră de caracter, petrecerile erau consolidate cu jurăminte absurde dar solemne, unanim recunoscute și repetate destul de des, de tipul: "Jurăm, jurăm să nu ne însurăm!, Jurăm, jurăm... ș.a.m.d.
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sau... nu o veți avea deloc!". Deși, intervenția ei spontană și tendențioasă nu prea ne-a convenit la început, judecând la rece, ne-am dat seama că noi eram naufragiații, iar ea salvamarul. Pur și simplu, ne-a aruncat un colac de salvare. Poate ultimul pe care-l avea. Ne-am agățat de el chiar din aceeași zi și ne-am salvat cu toții. Ne-am oprit totuși la timp. Probabil, din aceleași motive și fetele au căpătat încredere în noi, aproape
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pe cineva viu, ca s-o ajute, e pustie. Ea vede, în cealaltă parte, doar chipul tatălui ei, dar un mort n-o poate ajuta. Visul nu zice că fata a pierit în valuri, așa că ea mai poate fi ajutată. Colacul de salvare este la mamă. Aceasta trebuie să discute cu ea, cât mai urgent... Un oftat prelung de eliberare din prizonieratul spaimei a fost slobozit din toate piepturile ninetistelor. Obosită de-atâta concentrare a minții, Nineta, uitând de obiectul însuflețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
din Ferentari..." Atunci am auzit încă o dată leul deșertului urlând și, în marea mea înțelepciune, am priceput că nu mai era loc de întors. Știam că-mi risc titlurile de depravat, de pușlama și multe altele, dar nu vedeam niciun colac de salvare. Apoi am mai dormit vreo două zile și nopți fără să mă mai deranjeze vreun leu... Dar am auzit mereu chemarea muzicii: "La crâșma din Ferentari / Cu un vin de zile mari / Of, of!..." Cu visul ăsta n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mine, în cutie. M-am trezit, tam-nesam, că-mi aruncă unii și alții mărunțiș. Am luat-o repede din loc, puțin jignit, fără să mă ating de lovele. Devenisem un fel de magnet pentru parale. Trăiam pe picior mare și, colac peste pupăză, m-am trezit angajat detectiv. Mi se dusese departe de cartier vestea că eram mare specialist în furișarea discretă-n culisele amoroase. Suzana, amică de ninetistă, n-a pierdut ocazia de a apela la flerul meu de profesionist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Își terminară și aici treaba. Porniră mai departe.Bucurie și entuziasm nemaipomenit - din partea tuturor. Urmară încâ vreo câteva opriri, pe la alte adrese. Mulțumire enormă și din partea colindătorilor, și din a colindaților. Pretutindeni erau întâmpinați cu gustări, cu prăjiturele, cu plăcinte, colaci și bani. Inclusiv cu băutură. Mătușa Irina mai dădea câte un păhăruț pe gât. Copiii, însă, și conducătorul auto, nimic. Așa era bine, așa era normal. Urmau, în zorii zilei, să revină de unde au plecat, și, așa cum le-a fost
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cînd botul este subțire. Frasin rîde cu lacrimi de gluma subțire a femeii. Descurcărețul Dan Hurmuzache se culcase pe la ora 8 seara și pe la 2 noaptea s-a trezit. Capul îl durea îngrozitor, tîmplele îi zvîcneau să se spargă și, colac peste pupăză, îl durea îngrozitor și în gît. Bolnavul de mahmureală încearcă să recapituleze ziua de ieri. Constată că de la ora 14 filmul s-a cam șters. La orele 10 dimineața a venit șeful la el. Dane, te pun șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ține așa de o săptămînă, bombănea pentru el. Muncitorii dormeau în vagon. Terminaseră cu banii și băutură nu mai aveau cu ce cumpăra. Talabă nu-i putea trimite acasă, îi adusese de la 120 km distanță, tocmai de pe malul Prutului și, colac peste pupăză, le promisese un cîștig minim. Cum era într-o stare de stres care te împinge la sinucidere de obicei, ușa birouașului improvizat se deschide și în prag apare Dobrilă, un muncitor cuminte de obicei. Talabă îl întîmpină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
te cunosc, nu mă cunoști, te rog fă pași! Abia acum Ilarion studiază atent strada și observă doi zdrahoni, cu dinții galbeni, expuși ca la muzeu, cu rînjete asasine. Înțelege că piticania nu se baza doar pe musculatura sa și, colac peste pupăză, știa prea bine că ăștia nu glumesc. Animal, da? Dar animalul ăsta o să-ți măsoare intestinele cu bățul ăsta! Jianu a observat că piticul avea un ciomag, gata pregătit să facă prăpăd în prețioasa sa osatură. Situația era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
popii și intru numai la "tîlhărie". Cum să facă dușuri reci Rodica dacă era așa de sensibilă la răceală și una, două, făcea gîlci? În afară de acest inconvenient se poate oare vedea urma păsării prin aer și a peștelui prin apă? Colac peste pupăză, Parșivu a degușat tot ce avea în tășulca lui de pelican, acum era la ananghie și ce ar mai fi putut oferi? Nu te prosti, Rodico, transmitea pușcăriașul. Știu tot ce faci și în mine se adună mînia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
convins, să vezi ce ușor Îi cumperi Spre soare zburăm, spre soaaaree... A cîntat pentru dumneavoastră Doina Badea. În continuare muzică populară. — Închide dracului hardughia aia. — ... gata, am ajuns. Stai cuminte. Așa, așează-te În genunchi. Proptește-ți bărbia de colacul closetului. Bagă-ți degetele pe gît. Borăște odată c-așa-i lumea trecătoare unu naște ș-altu moare lumee, soro lumeee — ... Asta nu-i nouă e opt, să-ți spui eu aia cu supa — Las-o baltă, Sandule, că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
identitate era încă solidă ca o stâncă. Mi-o dovedisem din nou în hol abia acum un sfert de oră. O treabă bine făcută. Dar pierderea scrisorilor însemna totuși că mergeam pe sârmă fără plasă de siguranță, că înotam fără colac de salvare. Și eram obosit. Nevoind să-mi asum nici un risc, am început să aranjez dictafoanele. Micuțele aparate zumzăiau în legea lor în colțurile camerei, la periferia gândurilor mele. Dându-mi jos hainele ude, am lăsat esența lui Mark Richardson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
drept în timp ce coboram. Scara mă conduse într-un coridor foarte lung și foarte drept, de ciment. Becuri slabe, portocalii, atârnate de cabluri și garnituri îngălbenite luminau spațiul până destul de departe în ambele direcții. De-a lungul unui perete erau prinși colaci de cabluri groase și negre, iar de-a lungul celuilalt se zăreau la anumite intervale scări precum aceea pe care coborâserăm noi. — Avem lumină, am spus, trăgând rucsacul pe podea. Vocea mea iscă ecouri puternice, ca pocnetul unor palme într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
capcana? — Da. Filtru de semnificant sus, spuse Fidorous, gesticulând spre partea de sus a cubului, iar aici jos cușca. E-un rezervor. Un acvariu. Uitându-mă în spate, am început să deslușesc impresia unei mari mingi întunecate înotând în mijlocul rezervorului. Colaci lungi și groși de vină, teamă și înfrângere se umflau și se alungeau din masa învolburată, apoi erau absorbiți sau alunecau înapoi înăuntru. Mai rău, mingea întunecată mi se părea familiară, un insuportabil rău de greutate și spaimă. — Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se ridicară, săpându-i riduri pe frunte. — N-o recunoști? Sulița era lungă cam de un metru și jumătate și la un capăt avea un vârf de oțel în formă de lacrimă. De celălalt capăt era legat un cablu făcut colac pe punte și conectat la laptopul lui Nimeni. Lemnul părea vechi, lustruit într-un negru neted, străvechi. Ceva se lumină. — E pensula. — Corect. Acum ascultă cu atenție, pentru că asta va fi datoria ta, Eric Sanderson. Când vom ajunge lângă ludovician
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se puneau de bunăvoie sub aripa doctorului. — Dar eu? Întrebase Digby. — A, dumneata ești un caz special, răspunse Johns misterios. Într-o bună zi, doctorul o să-ți povestească tot. În noaptea aceea ai avut norocul să nimerești peste un adevărat colac de salvare. Și, În orice caz, ai semnat... Digby nu Înceta să se mire de faptul - extrem de bizar - că nu-și mai amintea cum ajunsese aici. Se trezise pur și simplu Într-o cameră odihnitoare, În care se auzea susurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aminti și de Sinclair. Revăzu, cu o strîngere de inimă, automobilul vechi, oprit pe aleea pietruită a sanatoriului... „Ar fi fost mai bine să-i telefoneze numaidecît domnului Prentice: probabil că Sinclair deținea și el o copie a filmului...“ — Și, colac peste pupăză, Anna! continuă Hilfe. Cum naiba se poate Îndrăgosti de dumneata o femeie?! Văzînd că Rowe se depărtează, strigă tare: Unde te duci? — Să telefonez la poliție. — Acordă-mi cinci minute! — A, nu, e cu neputință! Ciclul se Încheiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
micului ventilator mi-a provocat o criză de lumbago, iar țepii plăcii de bază s-au arătat neiertători cu o zonă sensibilă a epidermei. Când am Încercat o altă abordare, limba DVD-ROM-ului s-a retras Într-un moment total neprielnic. Colac peste pupăză, virusul troian contractat În cursul expediției printre fișiere m-a Învățat minte pentru totdeauna care erau urmările unei Întâlniri romantice cu un calculator neprotejat de un antivirus performant. „Ești un ignorant“, m-a certat Olaf a doua zi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un taur pișcat de o albină, năpustindu-se Într-un parapet. — Mulțumesc, a spus el, revenind la volan. Unde eram? — Ăla-i zice că nu-i dă nici un ban. — Așa. Spiritele se Încing și cei doi Încep să se certe. Colac peste pupăză, ce credeți că vede tipul meu În hol, pe-o măsuță? Telefonul pierdut al nevesti-sii. Cățeaua Îl Înșela. Turbat de furie, sare la bătaie, dar ăl’lalt scoate un pistol și-l mierlește. Unul ca ăsta, a zis
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]