2,007 matches
-
întocmit de Al. Obrejia, se spune: La începutul secolului al XX-lea, sătul Bălțeni se află pe moșia ce aparținea Mariei Mehedinți, soția geografului Simion Mehedinți. Aceștia aveau o casă boiereasca (pe locul căreia s-a construit fermă zootehnica după colectivizare), unde locuiau vară pentru a supraveghea muncile agricole. Satul Bălțeni a fost drum de trecere și pentru Costache Negruzzi spre moșia și conacul de la Hermeziu, atunci când își petrecea vacanțele împreună cu figuri remarcabile de la Junimea sau cand organiza celebrele partide de
Bălteni, Iași () [Corola-website/Science/301259_a_302588]
-
чуя страны...": Noi trăim, nu simțim patria de sub noi..."). Poemul, care îl critica aspru pe "munteanul de la Kremlin", se pare că a fost conceput după ce Mandelștam a văzut, în timp ce era în vacanță în Crimeea, efectele marii foamete, ca urmare a colectivizărilor forțate ordonate de Stalin și a încercării dictatorului de exterminare "culacilor". După numai șase luni, Mandelștam a fost arestat. Totuși, după ce s-au derulat procedurile obișnuite de investigație, viața i-a fost cruțată, mai mult chiar, nu a fost condamnat
Osip Mandelștam () [Corola-website/Science/301331_a_302660]
-
Cultivarea legumelor și a cerealelor, pomicultura (în special cireși și pruni, dar și meri, peri, caiși, vișini, nuci etc.), precum și creșterea animalelor sunt principalele îndeletniciri ale sătenilor, îndeletniciri care s-au transmis din generație în generație, în sat neexistând nici colectivizarea din timpul regimului comunist. Satul este recunoscut pentru țuica tradițională produsă din prune, care este apreciată pentru gustul si puritatea ei, dar și pentru cireșele de toate soiurile care se vând în piețele din orașele apropiate. La marginea satului dealurile
Bucovăț (Dumbrava), Timiș () [Corola-website/Science/301345_a_302674]
-
maternă. Ocupațiile lor de bază erau agricultura și creșterea animalelor. Conectarea la rețeaua telefonică a avut loc în 1896 iar din 16 noiembrie 1911 Vucova a avut și un oficiu poștal. În perioada comunistă, Vucova a cunoscut un regres datorat colectivizării proprietăților. O bună parte dintre români și slovaci au fost nevoiți să migreze spre centrele urbane apropiate (Timișoara, Gătaia). Cooperativele agricole nou create îi determină în schimb pe unii slovaci din zona Bihorului să se așeze în localități bănățene cu
Vucova, Timiș () [Corola-website/Science/301411_a_302740]
-
A urmat o perioadă de prosperitate care s-a menținut relativ constantă, independent de schimbările politice din Banat. Aceasta a fost abrut întreruptă de al doilea război mondial. Au urmat deportări în Rusia, apoi deportările în Bărăgan și în final colectivizarea. Aceasta a dat o lovitură gravă localnicilor, majoritari germani, care se ocupau cu succes de agricultură. Atât casele cât și pământurile lor au trecut în proprietatea statului. Totuși, la scurt timp după aceea, proprietatea caselor a fost din nou recunoscută
Uihei, Timiș () [Corola-website/Science/301405_a_302734]
-
deschis drumul spre persecuția Bisericii Catolice din România. După documente de arhivă, biograful ei, Robert Levy afirmă că Pauker ar fi dovedit uneori și o oarecare moderație , de pildă, în legătură cu poziția rezervată a ei legată de ritmul prea alert al colectivizării agriculturii (R.Levy p.2001, 108-109) și de anchetarea "grupului" Lucrețiu Pătrășcanu. În anul 1952, în cadrul unui val de epurări, inițiat de Gheorghiu-Dej și inspirat după modelul altor campanii și procese orchestrate în URSS și în toate țările aflate sub
Ana Pauker () [Corola-website/Science/300073_a_301402]
-
val de epurări, inițiat de Gheorghiu-Dej și inspirat după modelul altor campanii și procese orchestrate în URSS și în toate țările aflate sub dominație sovietică, a fost acuzată de "cosmopolitism", de "deviere de dreapta" și de activități "antipartinice", de sabotarea colectivizării agriculturii și de legături cu legionarii, cu agenți străini, cu sioniști etc. În 1954 a fost exclusă din Partidul Muncitoresc Român (cum se numea atunci partidul comunist). În februarie 1953 a fost supusă unui șir de interogatorii în vederea unui proces
Ana Pauker () [Corola-website/Science/300073_a_301402]
-
industrializarea de tip stalinist și în regiunea preponderent agricolă au fost aduși muncitori, cadre tehnice și profesori din toate republicile sovietice, în mod special ruși și ucrainieni. În 1938, din 14.300 de muncitori industriali, numai aproximativ 600 erau moldoveni. Colectivizarea agriculturii în RASS Moldovenească a fost un proces chiar mai rapid decât cel desfășurat în Ucraina. S-a raportat colectivizarea completă a agriculturii republicii în vara anului 1931. Peste 2.000 de familii de culaci (chiaburi) au fost deportate în
Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300193_a_301522]
-
sovietice, în mod special ruși și ucrainieni. În 1938, din 14.300 de muncitori industriali, numai aproximativ 600 erau moldoveni. Colectivizarea agriculturii în RASS Moldovenească a fost un proces chiar mai rapid decât cel desfășurat în Ucraina. S-a raportat colectivizarea completă a agriculturii republicii în vara anului 1931. Peste 2.000 de familii de culaci (chiaburi) au fost deportate în Kazahstan. Foametea a lovit RASSM în 1925 și 1932-33, făcând zeci de mii de victime moarte de foame printre români
Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300193_a_301522]
-
migrației voluntare din timpul războiului și prin relocări forțate în calitate de colaboratori după război) și minoritățile religioase (700 de familii, mai ales adepți ai cultului Martorii lui Iehova au fost deportate în Siberia, în aprilie 1951 în cadrul planului numit „Operațiunea Nord”. Colectivizarea a fost pusă în aplicare între 1949 și 1950, deși încercări au fost efectuate mai devreme încă din 1946. În acest timp, o foamete de mare amploare s-a produs: unele surse dau un minim de 115.000 de oameni
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
îndreptate împotriva celui mai mare grup etnic care trăia în mediul rural (românii). Cauza principală a fost rechiziționarea de cantități mari de produse agricole de către sovietici, dar a fost favorizat de asemenea, de secetă, de întreruperile provocate de război și colectivizare. În contextul accentuării foametei, la sfârșitul anului 1946 - începutul lui 1947, a sporit numărul celor care decid să treacă Prutul. Urmare a acestui fenomen, șeful Detașamentului 22 de grăniceri, colonelul Vladimir Pavlovici Așahmanov, dă ordin subalternilor săi, la telefon și
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
foarte multe exemple. Mai relatăm că țăranii Teodor Zolog, Gligor Potor, și mulți alții, în urma maltratărilor securisto-comuniste au decedat. În toamna anului 1949 tot satul a fost arestat, oamenii fiind bătuți și maltratați, pentru că s-au opus planului comunist de colectivizare forțată a agriculturii. De aceste atrocități nici femeile n-au fost scutite. Nopțile circulau călare pe cai prin sat milițieni străini, dar și câțiva cucerzeni, îmbrăcați în haine de miliție, pentru camuflaj. Finalul "glorios" a fost realizat înființarea g.a.c.
Cucerdea, Mureș () [Corola-website/Science/300229_a_301558]
-
jertfă de sânge cerută pănăzenilor, o parte din cei înrolați nemaiîntorcându-se de pe front (10 morți și 10 dispăruți), iar alții cunoscând rigorile și chinurile lagărelor de prizonieri. După 1945 satul va traversa o perioadă de mari frământări legate de colectivizarea forțată și de îndoctrinarea comunistă, dar se va produce și un proces de urbanizare legat de procesul de industrializare a țării, mulți locuitori din Pănade lucrând în Blaj la IAMU sau CPL. "Monumentul Eroilor Români din Primul și Al Doilea
Pănade, Alba () [Corola-website/Science/300256_a_301585]
-
În timpul celui de-al doilea război mondial locuitorii satului Pețelca și-au adus și contribuția lor de sânge pe fronturile din est și vest, iar după instaurarea regimului comunist asupra satului s-au abătut vicisitudinile dictaturii (confiscarea averilor, naționalizări și colectivizarea), întinse pe durata a peste patru decenii, până în decembrie 1989. Totuși, în această perioadă a fost construită o școală nouă, a fost instalată o moară electrică pentru mălai și a fost ridicată o biserică ortodoxă, iar muncitorii și elevii făceau
Pețelca, Alba () [Corola-website/Science/300264_a_301593]
-
această perioadă a fost construită o școală nouă, a fost instalată o moară electrică pentru mălai și a fost ridicată o biserică ortodoxă, iar muncitorii și elevii făceau naveta, cu autobuzul, în special la Teiuș și Aiud. Ca urmare a colectivizării forțate a satului și a industrializării țării, în Pețelca s-a declanșat un proces de scădere continuă a numărului de locuitori. La procesul de depopulare a așezării au contribuit și acele persoane care s-au stabilit definitiv în așezările mari
Pețelca, Alba () [Corola-website/Science/300264_a_301593]
-
marionetă al Dr. Petru Groza, ce și-a preluat mandatul la 6 martie 1945. Începând cu 1948, toate instituțiile importante au fost controlate de comuniști. De acest control nu au scăpat nici ținuturile rurale, pe care comuniști le-au supus colectivizării. Înfăptuită în doua etape, colectivizarea satului Stremț a adus o serie de transformări care au marcat viața oamenilor. Majoritatea bărbaților și tinerilor din sat au plecat să muncească în uzinele și fabricile țării, pe șantiere unde au învățat diferite meserii
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
ce și-a preluat mandatul la 6 martie 1945. Începând cu 1948, toate instituțiile importante au fost controlate de comuniști. De acest control nu au scăpat nici ținuturile rurale, pe care comuniști le-au supus colectivizării. Înfăptuită în doua etape, colectivizarea satului Stremț a adus o serie de transformări care au marcat viața oamenilor. Majoritatea bărbaților și tinerilor din sat au plecat să muncească în uzinele și fabricile țării, pe șantiere unde au învățat diferite meserii, dar după program munceau și
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
fie promovată. Cu desproprietărirea și luarea de drepturi a populației, a luat startul desradanicirea. Iar cu trecera bunurilor private la statul român, au fost infintate primele întreprinderi agricole de stat ( IAS ), aici gasindu-si mulți sagani desprioprietati de muncă. Și colectivizarea pământurilor a început să ia contur, așa s-a infintat în 1949/50 colectivul "Scânteia Sagul". Din 1948 au început să treacă la stat și micile firme private a meseriașilor, iar ca urmare majoritatea saganilor și-au căutat de muncă
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]
-
pună în practică un extrem de vast program de industrializare. În 1928, Stalin a făcut propunerea pentru primul plan cincinal. Marcând renunțarea la NEP, acesta a fost primul dintr-o serie de planuri care urmăreau rapida edificare a unei industrii grele, colectivizarea agriculturii și dezvoltarea limitată a producției de bunuri le larg consum. În timp ce în lumea capitalistă fabricile și minele erau închise sau lucrau la cote reduse în timpul Marii crize economice, lăsând milioane de lucrători fără loc de muncă, sovieticii lucrau mai
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
pe zi, șase zile pe săptămână, într-un efort susținut pentru construirea unei structuri economice total noi. Ca parte a acestui plan, statul a preluat controlul agriculturii prin intermediul fermelor de stat (sovhozuri) și a celor colective (colhozuri) în cadrul procesului de colectivizare forțată. Printr-un decret din februarie 1930, aproape un milion de "culaci" au fost alungați de pe pământurile lor. Mulți țărani s-au opus măsurilor luate de stat în agricultură, deseori lăsând pământutl în paragină, ascunzând recoltele sau ucigându-și animalele
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
infuzie tot mai mare de „străini” , sub forma de „refugiați” sau de muncitori la Uzinele Mârșa (numiți și "mârșari"), fiecare aducând odată cu ei și graiul din părțile de baștină, care a început treptat să-l „impregneze” pe cel local. După „Colectivizarea Agriculturii” de după anul [[1950]] care a generat exodul de populație cunoscut, concretizat pe de o parte în numărul mare al navetiștilor, iar pe de alta, în numărul mare al tinerilor racoviceni care frecventau diferite școli din afara satului, mișcarea populației a
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
că noii veniți nu aveau de unde să cunoască toponimia localității și astfel, rând pe rând în decursul anilor, au fost obligați să „"boteze"” locurile din hotar cu nume „noi” , care s-au păstrat în majoritatea lor până în zilele noastre. O dată cu „colectivizarea agriculturii” din vara anului [[1950]] și cu comasarea terenurilor din hotarul satului, unele toponime au dispărut din graiul racovicenilor, apărând altele noi, „adecvate” , cum sunt: „La Arie” , „La Colectiv” , „La Saivane” etc., care prin aplicarea Legii nr.18 vor intra
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
50 satul număra aproximativ 390-400 locuitori, români greco-catolici majoritatea, două-trei familii de țigani, cu cca 10 suflete, un polonez și două evreice. În anul 2006 au fost circa 80 români ortodocși și cca 70 de țigani ortodocși și sectanți. În urma colectivizării populația tânără s-a strămutat la oraș. Azi mai sunt două-trei familii tinere de români și câteva de țigani. În vremurile bune, localnicii se ocupau de agricultură, pomicultură, creșterea animalelor. Azi se practică o agricultură de subzistență, se face palincă
Bercea, Sălaj () [Corola-website/Science/301774_a_303103]
-
legătura cu lumea orașului și cu Uzinele de fier din Hunedoara, operând transformări asupra mentalității colective de tip tradițional. Sovietizarea a generat, la finele deceniului șase al secolului al XX-lea, o bulversare a solidarității obștei Mânerăului. Unii dintre oponenții colectivizării sunt incluși într-un simulacru de proces instrumentat de securitate.
Mănerău, Hunedoara () [Corola-website/Science/300553_a_301882]
-
de Câmp și Livadia de Coastă (locuitorii acesteia fiind numiți și cei de peste apă, sau peiorativ „năpărteni"). Locuitorii satului au fost până după cel de al doilea război mondial, predominant crescători de animale. Din anii 1950 și mai ales după colectivizare, caracterul de păstori a dispărut complet, cultivarea cerealelor devenind preocuparea principală. În gospodării a mai rămas câte o vacă pentru lapte și cu vițel, un porc și găini, mai mult nici nu permitea statutul de țăran colectivist. După spusele bătrânilor
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]