2,111 matches
-
binom: apropiere/depărtare, era tema lui Noica atunci cînd reflecta asupra semnificației block-hous-ului. Afla aici un topos cum nu se poate mai încărcat de (sub)înțelesuri pentru modul desăvîrșit de a indica limitele conviețuirii în indiviziune sau, formulat în româna colibelor, în devălmășie. Dar tot block-hous-ul, cu filosofia sa adiacentă, era și semnul unui impas al adevăratei comunicări: tovărășia astfel întruchipată, una țesută mai degrabă pe seama unor interese, era totuși primitivă în raport cu forma de comunitate izbutită de biserică, locul celor ce
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
doar prin vorbe și scrieri, ci prin obiceiuri, prin fapte și prin sufletul lui plin de lumină și bunătate. încă din vremea voievozilor străluciți, iubitori de Dumnezeu, tot românul s-a întrebat, de la cei din palate, până la cea mai sărmană colibă românească din vârful munților, dacă ceea ce are de făcut este creștinește sau nu. Sfânta Biserică a fost cea care a căutat un răspuns corespunzător cu voia lui Dumnezeu la aceste întrebări. Biserica și-a propus dintru început să propovăduiască Cuvântul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
va găuri lemnele acelei păduri. Nemulțumit, Petrică pleacă și ajunge într-un alt loc: o curte de aramă; aici stăpâna îi spune că moartea va veni după ce se vor tăia toți acești munți și păduri. După alte căutări ajunge la coliba Vântului unde rămâne sute de ani fără a cunoaște bătrânețea și moartea. Libertatea de a merge în acest paradis e deplină, dar există și o zonă interzisă: dealul cu dor și valea cu jale (desigur reminiscențe ale lumii noastre. În
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
te îngrozesc". Nobilii și burghezii își construiesc la țară locuințe extravagante, care, într-o manieră mai prietenoasă, le creează iluzia unei vieți cîmpenești. La nivel regal, Maria Antoaneta cu anturajul său nutresc aceleași aspirații, facînd-o pe țăranii în așa zisele colibe ale Micului Trianon. Acest curent al "sufletelor sensibile", care contrastează așa de mult cu rigiditatea pompoasă și riguroasă a "gustului ales" din epoca lui Ludovic al XlV-lea, marchează evoluția artistică a secolului al XVIII-lea. "Noul gust" Impus de
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
frunze de stejar (credeam că e interzis să rupi ramuri de stejar, am citit în călătoria lui Linné că până în secolul al XVIII-lea era exact pe dos. Nu era voie să se folosească frunze de mesteacăn pentru a construi colibe, numai frunze de stejar. De ce? Or fi avut nevoie de stejari pentru flotă? Foloseau frunzele de mesteacăn ca nutreț?). Urmează banchetul, la o masă lungă într-unul din corturile de supraveghere. Atmosferă plăcută, cu vechi felinare de grajd în tavan
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
ziduri. Totuși M. ar vrea să păstreze o parte din elementele vechi. Nu ne împiedică nimic să folosim piatră de la vechea fermă. Am vorbit și la poliția din Vamlingbo pentru mutarea unor căsuțe de lemn pe temeliile respective. Există câteva colibe de lemn fermecătoare, cu ornamente de traforaj. Cu toate astea B.-A. mă previne: sunt greu de mutat, iar cheresteaua e dificil de evaluat. De altfel la Sundret sunt câteva locuri de vânzare. Prețuri cu adevărat fantastice. Se cer 50
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
în cristelniță. (Ajunge un cec de 75 cor.?). Încerc să cânt la orgă "strălucești steluță-n cer". Mi-e greu să țin ritmul. După-amiaza: Mă urc totuși în turn. Gunoi de porumbei și pene. Bolțile de sus sunt ca niște colibe de negri făcute din lut. Par fragile. Văd profilându-se turla bisericii din Hamra și o ghicesc pe cea de la Öja își merită numele popular de "gâsca cenușie". Vamlingbo nu se vede. Vremea: cer variabil, nori joși spre est, vânt
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
aproape ireal, între lungi perioade de zbor în cele mai dificile condiții, deasupra unei Rusii tot mai amenințătoare6A. Cea de-a treia campanie din Est Crimeea a fost și cea mai plăcută. "Acolo n-am mai stat în corturi sau colibe, ci într-un oraș civilizat, Simferopol, am vizitat coasta... După tot ce fusese înainte, Crimeea a reprezentat aproape o vacanță. Frontul, mereu în schimbare, era departe, în Kuban". În cadrul escadrilei au loc schimbări: Nadia Russo se retrage, dar unitatea este
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
de către poetul G. Passolini: „(el)... este soldatul unei armate care nu se pierde, paznicul unei moșteniri care nu se stinge..., înfruntă cu minuni de activitate ciumele și războaiele, trece peste mare și pustiu, pentru a duce cuvântul vieții, vine în coliba celui sărac și-i aduce făgăduințele nazarineanului... Poartă cu el o carte și o cruce..., e prezent pretutindeni, pe tot pământul cu întreita lui putere de slujitor al Domnului: a învăța, a binecuvânta și a mângâia”. Seniorul Credinței a fost
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
și am plecat la muncă tocmai în inima munților. Veneam acasă odată la o săptămână, de obicei duminica. Să ne luăm hrană, să ne schimbăm și să ne luăm primeneli de rezervă. Acolo, în inima munților, ne-am făcut o colibă în două ape, acoperită cu crengi de fag, brad și stejar, iar în interior, de o parte și cealaltă a unui culoar ne-am organizat așternutul , tot cu crengile de brad mai în principal. Pe mijloc, am lăsat loc de
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
în caz de vreme rea. Zilnic unul din echipă, prin rotație, făceam de „jurnă”. La amiază el pregătea mămăliga pentru toți membrii echipei. Ceaunul era permanent atârnat de o sârmă legată de o bârnă care despărțea cele două ape ale colibei. Făină să fi fost că de foame nu duceam lipsă. Ajunsesem cu seceratul buruienilor pe valea unei ape curgătoare numită pârâul Iadului. Eram în timpul amiezii, când trebuia să mergem la masă. Când a colo, iată că, pe lespedea unui bolovan
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de 14-16 ani, a luat tacticos șarpele, i-a tăiat capul, după care l-a jupuit până aproape de vârful cozii și l-a tăiat în bucăți de 7-8 cm. fiecare. Eram tare nedumerit de ce avea să urmeze. Am mers la colibă să stăm la masă. Omul a scos cele 10-12 bucăți de șarpe, le-a pus în tigaie, a adăugat puțin ulei și le-a pus la fript. A supravegheat totul îndeaproape și , după ce a crezut că friptura e potrivită ca
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
muncă în munte a u fost încărcate și de momente care de care mai distra ctive. Ceva în genul trăirilor lui Ion Creangă la gazdele pe unde a umblat ca să capete învățătura de carte. Noaptea, când majoritatea dormeam, iar la mijlocul colibei, pe culoar, rămăsese jarul care ne mai încălzea, unii scoteau tălpile picioarelor din așternuturi să se aerisească, iar câte unul din poznașii grupului care mai era t reaz, ce-i venea să facă ? Aprindea bucăți de hârtie și le băga
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
natură fiziologică, erau în perioada unor spectacole care, totuși, te înfiorau... Cei care, eventual, sforăiau, erau supuși la alte încercări. Li se băga un laț la ambele picioare , care, trecut peste bârna din mijloc, de care era legat acoperiș ul colibei, și tras de noi, cei trezi, îl ridicam cu picioarel e în sus, până ce capul nu-i mai ajungea la pământ, moment în care, făcându i vânt, în stânga și în dreapta, realizam ceea ce se numea jocul nostru - de-a „limba de
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
scândură - bine uns cu parafină, pentru a ajunge „uns”, prin alunecare, tocmai jos, la poalele munților de unde erau preluați și transportați la fabrica de cherestea. Se înțelege, o astfel de muncă nu era de loc ușoară. Seara, când ajungeam la colibă, eram epuizați. Așa era vara sau toamna, dar mai greu, mult mai greu era pentru muncitorii care lucrau în acest sector iarna, când nu mai simțeau mâinile și picioarele, care de loc ușor se mai dezmorțeau la focul din colibel
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
cam două laturi ale pătratului: sălcii și papură multă. Între Pruteț și ogor era un loc gol cu iarbă, larg de câțiva pași. De la drum ceva mai în fund și pe malul ridicat, ca o spinare de cal, se afla coliba lângă două stogulețe de fân din prima coasă, loc de ajuns pentru căruță și de păscut pentru cal. În sălciile și păpurișul gârlei, puzderie de păsări și în hățișurile de pe maluri ascunzători pentru iepuri. Locul colibei de pe mal fiind mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
de cal, se afla coliba lângă două stogulețe de fân din prima coasă, loc de ajuns pentru căruță și de păscut pentru cal. În sălciile și păpurișul gârlei, puzderie de păsări și în hățișurile de pe maluri ascunzători pentru iepuri. Locul colibei de pe mal fiind mai sus, aveam peste lanuri și pe întinderea șesului vedere mai largă, așa că peisajul era variat, vederea mai puțin închisă de marile lanuri de porumb și floarea-soarelui. Până la vremea prânzului, ne-am așezat gospodăria, fân proaspăt pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
fiind mai sus, aveam peste lanuri și pe întinderea șesului vedere mai largă, așa că peisajul era variat, vederea mai puțin închisă de marile lanuri de porumb și floarea-soarelui. Până la vremea prânzului, ne-am așezat gospodăria, fân proaspăt pentru culcuș în colibă, pușca, praful și alicele, cutia cu chibrituri și sarea la un loc mai sus ferit de umezeală, săculețul cu făină în fundul colibei, căruța în latura colibei și sub căruță locul coteiului lângă o roată acoperită cu fân ca să aibă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
marile lanuri de porumb și floarea-soarelui. Până la vremea prânzului, ne-am așezat gospodăria, fân proaspăt pentru culcuș în colibă, pușca, praful și alicele, cutia cu chibrituri și sarea la un loc mai sus ferit de umezeală, săculețul cu făină în fundul colibei, căruța în latura colibei și sub căruță locul coteiului lângă o roată acoperită cu fân ca să aibă și el umbră. Mai departe, cujba pentru așezat ceaunul. Cu toată apa din apropiere, căldura parcă denaturaliza tot, pâlpâirile cerului lungeau în sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
și floarea-soarelui. Până la vremea prânzului, ne-am așezat gospodăria, fân proaspăt pentru culcuș în colibă, pușca, praful și alicele, cutia cu chibrituri și sarea la un loc mai sus ferit de umezeală, săculețul cu făină în fundul colibei, căruța în latura colibei și sub căruță locul coteiului lângă o roată acoperită cu fân ca să aibă și el umbră. Mai departe, cujba pentru așezat ceaunul. Cu toată apa din apropiere, căldura parcă denaturaliza tot, pâlpâirile cerului lungeau în sus sămănături și arbori, broaștele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
-se puțin, veni seara, cu imense roiuri de țânțari, cu țârâitul ușurel al greierilor, cu pregătirea cinei și a fumarului pentru vremea nopții. Moș Gavril a pregătit mămăliga și scrobul, eu am strâns ierburi pentru cele trei fumare, două în fața colibei și unul în spate. Vara, în locurile de șes și baltă, nu se poate trăi fără aceste focuri care dau mult fum, de cum se lasă amurgul până târziu după miezul nopții, când se potolesc țânțarii. Mâncarăm și ne așezarăm în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
unul în spate. Vara, în locurile de șes și baltă, nu se poate trăi fără aceste focuri care dau mult fum, de cum se lasă amurgul până târziu după miezul nopții, când se potolesc țânțarii. Mâncarăm și ne așezarăm în latura colibei dinspre gârlă, la odihnă. De după înălțimile de peste Prut, se ridica o lună mare și roșie din baltă și de peste tot un cor imens de broaște. Culcatul a fost devreme și somnul agitat, spre ziuă a căzut puțină rouă și câinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
duce pe drumul Hușului. Eu mirat și destul de neliniștit de rămânerea de unul singur, ascult uruitul căruței până se pierde în depărtare, pe urmă-l văd și pe cotei zbuciumându-se în curmeiul care-l lega de un lemn al colibei. Cu toate mângâierile mele, cu tot dărăpul de mămăligă ce i-l dau și nu-l mănâncă, cățelul nu-și contenește zbuciumul. Într-un târziu, văzând că nu-l pot liniști și că începuse să urle a pustiu, îl dezleg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
spuneau că pe acolo umblă strigoi, eu credeam, și din când în când, se găseau resturi de arme, deseori plugul mai scotea oseminte. M-am culcat devreme, am așezat pușca alături, să dau în strigoi de vor veni la gura colibei, m-am închinat și m-am încredințat Domnului pe culcușul moale al fânului. Să fi dormit puțin și m-am trezit din vis cu războaie și în zgomot, undeva spre nord fulgera întins și după fiecare fulger rămânea pe ochiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
am încredințat Domnului pe culcușul moale al fânului. Să fi dormit puțin și m-am trezit din vis cu războaie și în zgomot, undeva spre nord fulgera întins și după fiecare fulger rămânea pe ochiul închis triunghiul luminat din gura colibei. Tunetul huruia solemn în depărtare, în ogoare, în Pruteț, în sălcii, în toată firea intrase ca un tremur de neliniște, toate pare că erau vii în zbuciumul lor, pare că toate aveau glasuri, în spaimă trecură aproape de pământ păsări. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]