9,252 matches
-
mult că mi-ați răspuns. Parcă trăiesc un vis! Am cercetat oferta de produse de la adresa indicată, asemenea unui copil pe care Moș Crăciun îl lasă să-și aleagă darurile, și ...am ales (ciorapi-pantalon): art.900, 901, 905, 912, 920 (colorate) și 935, 936 (negru, cu model). Eu am spus ce-mi doresc, dumneavoastră decideți...ce se poate. Va multumesc anticipat! Sărbători fericite! Cu deosebită considerație, clienta de la Timișoara”. Următoarea scrisoare a D-nei Directoare m-a lăsat chiar fără cuvinte: “Stimata
CE CULOARE ARE UN VIS? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383148_a_384477]
-
se poate. Va multumesc anticipat! Sărbători fericite! Cu deosebită considerație, clienta de la Timișoara”. Următoarea scrisoare a D-nei Directoare m-a lăsat chiar fără cuvinte: “Stimata Doamna, Noi am încercat să vă facem o bucurie de Moș Crăciun, trimitându-vă un articol colorat "vesel", așa cum l-ați dorit. Dacă sunteți mulțumită, puteți să vă faceți o comandă pe shop on-line de pe site-ul nostru. Pachetul a plecat astăzi, prin Fan Curier. Cu stima, Director Producție” Nu mai știam...e o poveste sau un
CE CULOARE ARE UN VIS? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383148_a_384477]
-
de emoții și fericire un copil, pândindu-l pe Moș Crăciun, e nimic! Să vedeți un adult febril, care și-ar putea cumpăra singur orice, cum așteaptă Fan Curierul! Într-un plic bej, de documente...mustăceau 4 perechi de ciorapi colorați...doi roșii și doi mov! -Asta-i! Sărbători fericite! -Dar nu trebuie să plătesc nimic? -Nu! Am închis ușa și m-am ghemuit plângând în dosul ei... Am stat și-am plâns acolo, jos...o vreme... „Doamna Directoare, Ieri, spre seară
CE CULOARE ARE UN VIS? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383148_a_384477]
-
închis ușa și m-am ghemuit plângând în dosul ei... Am stat și-am plâns acolo, jos...o vreme... „Doamna Directoare, Ieri, spre seară, au ajuns cei de la Fan Curier. Nu mică mi-a fost surpriza: patru perechi de ciorapi colorați...două roșii și două mov! Și nicio taxa de achitat? Nici Moș Crăciun însuși n-ar fi fost așa de darnic! Chiar am plâns, ca un copil...magia Sărbătorilor există, nu doar în filmele americane! Nu mai am părinți...unică
CE CULOARE ARE UN VIS? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383148_a_384477]
-
acoperire... Despre partidulețele bastarde, născute prin parlamentul imoral, pline de traseiști, nici n-ar trebui să mai discutăm în acest an. Cu siguranță, vor răsări altele noi. Ca ciupercile! Inclusiv cele de unică folosință! De tip familial! Atenție! Cele prea colorate, se știe, sunt otrăvitoare Guvernul de 366 de zile (!), după victoria glorioasă a adoptării bugetului, a dat-o cotită. A mai făcut analize, psihanalize și-a zis, în final, fie! Mărim salariul minim! Din păcate a tăiat de la investiții că
TABLETA DE WEEKEND (136): GÂNDURI DE GERAR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383186_a_384515]
-
Toate Articolele Autorului MAI AVEM ÎNCĂ TIMP Mai avem timp de noi Mai avem timp pentru noi? Mai suntem încă vii? Atunci să pictăm, Să ne pictăm visele cu maci. Să pictăm maci pe vise, Să le facem mult mai colorate, Să le dăm viață, Să le putem îndeplini peste noapte, Odată cu mijitul zorilor, Să nu le lăsăm să moară. Haideți la pictat, Haideți la visat ! Mai avem încă timp să colorăm, Să ne colorăm visările, Este doar pentru noi, Suntem
MAI AVEM ÎNCĂ TIMP de MIHAI MIRCEA MATEI în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383254_a_384583]
-
12 iulie 2016. MAI AVEM ÎNCĂ TIMP Mai avem timp de noi Mai avem timp pentru noi? Mai suntem încă vii? Atunci să pictăm, Să ne pictăm visele cu maci. Să pictăm maci pe vise, Să le facem mult mai colorate, Să le dăm viață, Să le putem îndeplini peste noapte, Odată cu mijitul zorilor, Să nu le lăsăm să moară. Haideți la pictat, Haideți la visat ! Mai avem încă timp să colorăm, Să ne colorăm visările, ... Citește mai mult MAI AVEM
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
colorăm visările, ... Citește mai mult MAI AVEM ÎNCĂ TIMPMai avem timp de noiMai avem timp pentru noi?Mai suntem încă vii? Atunci să pictăm,Să ne pictăm visele cu maci.Să pictăm maci pe vise, Să le facem mult mai colorate,Să le dăm viață,Să le putem îndeplini peste noapte,Odată cu mijitul zorilor,Să nu le lăsăm să moară.Haideți la pictat,Haideți la visat ! Mai avem încă timp să colorăm,Să ne colorăm visările,... II. AM DREPTUL LA VIAȚĂ
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
la Florența. Ori, cel puțin, așa părea. Arhitectul era la lucru, pe marele șantier al noii catedrale, În fața baptisteriului. Dante străbătu cu pași repezi Via dei Calzaiuoli, ticsită la acea oră cu tejghelele vânzătorilor, care o umpluseră cu corturile lor colorate, lăsând un pasaj Îngust pe mijloc, până la Piazza San Giovanni. Dinaintea porților baptisteriului, terenul fusese bătătorit pe mai bine de două sute de brațe, până la vechea centură de ziduri romane. Acolo se Înălțau masivele structuri portante, Împărțite În trei naosuri străjuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fluviul de trupuri. Abia atunci Își dădu seama de neobișnuita agitație din jurul său. Din spate, presiunea lumii aproape că Îl ridica de la pământ, târându-l spre piațeta de la capătul străzii. Pe deasupra mulțimii de capete se zărea un vârtej de pânze colorate, Înălțate ca niște vele pe platforma unui car oprit pe latura scurtă a pieței. Pe acea scenă improvizată se mișcau Încoace și Încolo niște trupuri Îmbrăcate În straie multicolore, Înconjurate de o mulțime care aplauda. Ultimul lucru pe care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
soarta, dacă e să urce sau să coboare, răspunse celălalt arătând, pe rând, spre cele două grupuri de pânze vopsite de pe laturile scenei. Dante urmări cu privirea mișcarea degetului. Ceea ce la prima vedere Îi păruseră a fi doar niște zdrențe colorate se dovedeau a fi, la o examinare mai atentă, o tentativă grosolană de decor: la unul din capete, obișnuita mână necioplită schițase un soi de cavernă ce dădea spre un plai deșertic, Întrerupt ici și acolo de fragmente de stâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
am intrat, dar mă așteptase zâmbitor, cu mâna Întinsă. Primul lucru care mi-a sărit În ochi după ce ne-am salutat a fost acela că, deși În cameră era cald și plăcut, profesorul avea picioarele acoperite cu un pled viu colorat. Reumatismul, probabil... Încărunțise puțin și avea În plus numărul mediu de kilograme pe care depășirea vârstei de 50 de ani le aduce În dar fizicului celor mai mulți dintre bărbați. Altfel, arăta destul de tânăr, chiar prea tânăr pentru vârsta pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ce fac și ce nu fac cu el! Am tresărit siderat: tipul Începea să devină morbid. După câteva fracțiuni de secundă În care parcă se amuză să observe efectul acelor vorbe sinistre asupra mea, Îndepărtă cu un gest calm pledul colorat care Îi acoperea jumătatea inferioară. Priveliștea era terifiantă: membrul stâng al lui Adam Adam era retezat brutal la câțiva centimetri sub genunchi! Am Închis instinctiv ochii de oroare, iar mâinile mi s-au Încleștat Înfiorate pe brațele fotoliului. 3 - Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vrei să știi. I-aș face felul ca mușețelul de i-ar sări toate piulițele! M-am abținut cu greu să nu pufnesc În râs. Nu era prima oară când Eveline recurgea la un limbaj neașteptat de, hai să zicem, colorat, mai ales pentru o doamnă respectabilă. I-am spus-o. - Și Încă n-ai auzit nimic, mi-a replicat ea Înțepată. La nevoie, posed un lexic underground Încărcat cu expresii din medicină și folclor care ar face să roșească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mașinile care gonesc, gladiatorii cu piloții ce-și riscă viața luându-se la întrecere pentru a vedea cine-i mai inconștient, iar „creștinii“ cu sărmanii băștinași pe care, din când în când, îi calcă vreo mașină. Spectacolul este inuman, dar colorat și strălucitor, de aceea este privit în fiecare an de milioane de telespectatori, cărora nici măcar nu le trece prin cap că astfel lasă să iasă la iveală micul fascist pe care îl avem toți în noi. Presupun că exagerezi, replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fulgere zigzagate, sori țepoși, o scriere criptică pe firmamentul albastru pe care doar vîntul, ploaia și vrăbiile par a Încerca s-o descifreze. Aparatul de filmat coboară ușor și peisajul Începe să se umanizeze. Se văd balcoanele Înțesate de rufe colorate, halate de lucru, scutece, treninguri, borcane cu gogoșari, funii de ceapă și glastre stivuite una Într-alta așteptînd să reintre În funcțiune cam pe la jumătatea lui martie. Aduse În prim plan, zidurile clădirilor Își arată uzura. Fețe Îmbătrînite Înainte de vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
CÎnd se ridică asudat și abia respirînd, dă cu ochii de doamna E. care a Împietrit În ușa depozitului. „Un servitor, atît reușește să rostească, m-am măritat cu un servitor!“ Întind mîna spre napolitanele cu cremă de lămîie „Gigel“ - Colorat artificial. Aromat sintetic. Delicioase. Mestec ca o capră și aștept o frază genială. Mă dedau rău desfrîului. Îmi neglijez obligațiile. Nu mă duc la servici. Mint că am fost la policlinică. Nu gătesc. Mint că n-am găsit ulei. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prieteni. Ți-au apărut trei poezii În revista Podium, ți-au apărut două poezii În revista Pannonia... bucățica de zahăr pe care o dădea Leon calului și-l bătea pe crupă... Creșteți și vă Înmulțiți și stăpîniți pămîntul.“ Cinci zaruri colorate, cîteva sticluțe de medicamente, o foarfecă, un pachet de țigări, un ceas de mînă, un perete plin de cărți, un televizor, o mașină de scris tip 1931, un costum de pe vremea cînd mai era instructor la Centrul de librării. Stăpîniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vizuală se Încarcă de o vibrație aproape sonoră. Pe canapelele și fotoliile cu spătare aurite, Îmbrăcate În mătase vernil, așezate din loc În loc de-a lungul pereților, respectînd parcă distanța artistocratică, cîteva femei singure, Îmbrăcate În rochii din țesături ieftine, colorate strident, stau și fumează În fața ceștilor de cafea. Unele sînt foarte tinere - se vede după acea impertinență a fardului care pe un obraz de copil are agresivitatea unui transplant. Pe fețele lor placide așteptarea se confundă cu renunțarea. Titi Ciontea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tînără primeam rar cadouri, de Crăciun, de Paște și la ziua mea; fel de fel de mărunțișuri frumos ambalate cu celofanul intact purtînd pe etichete numele și blazonul firmei. Îmi amintesc că de cîte ori desfăceam pachetele legate cu panglici colorate mă izbea lipsa oricărui miros. De fiecare dată mă bucuram frenetic, Îmi plăceau aceste lucruri pure, neîncepute, pînă cînd prindeau mirosul meu, luau forma mea, Îmi păstrau amintirea. De Îndată ce mă recunoșteam În obiecte, ele Îmi deveneau indiferente. Învechirea lucrurilor Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
table de acoperiș, vechi caroserii auto, uși de frigidere și alte vestigii de civilizație modernă, că doar oameni sîntem și nu pisici. În această grădină de vară improvizată deci, unde nu există nici mese, nici scaune, necum fețe de masă colorate, farfurii sau tacîmuri, nuntașii se așază direct pe iarba apretată de cimentul uscat după ploaie sau pe pămîntul bătătorit, Își ia fiecare În brațe domnișoara de onoare Îmbrăcată În ținută de gală și cu vreo zece halbe de bere alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
câteva cristale în care se răsfrângea lumina, desenând peste tot dâre în șapte culori. Îmi plăceau și în seara aceea mi-a făcut cadou un cristal din ăla. Înainte să mi-l dea, a împrăștiat lumina lămpii în șapte firișoare colorate. Și-a pus încheietura acolo și pielea i s-a umplut de culori. — Mulți au să-ți vorbească despre război. Unii de nevoie, alții din invidie. Au să-ți reproșeze că ai venit prea târziu. Nu-ți face iluzii, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
se înghesuiau în jurul pușculiței pentru orfanii de război și cei obișnuiți, cu bancnote mari în mână. Alături, în cea de-a doua caricatură, eu tocmai întindeam pușculița unui cofetar, care îmi dădea în schimb un cornet uriaș, plin cu globuri colorate. Pe care, pentru mai multă siguranță, era scris “înghețată“, ca să înțeleagă și cei ce nu mai văzuseră așa ceva. Caricaturile fuseseră făcute de unul din noii preceptori, mai zelos. În numele celor ocrotiți și pentru gazeta de perete, după cum a spus mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
umplut timpul care-mi rămăsese cu două îndeletniciri. Una fost să retușez ursul și cealaltă - să o desenez cumsecade pe sora Augusta. Pe Gedeon l-am aranjat după cum am amintit, iar pe măicuță am desenat-o în timpul cinei, cu triunghiul colorat în loc de inimă, în alb și negru, în lipsă de altceva mai bun. Am așteptat-o pe coridor. — Am aflat că voi pleca de aici - am spus eu când i-am întins desenul. L-a mototolit o vreme cu ochii plecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cum face cu mâna și, la patru zerozero, substanțele pregătite s-au divizat și aparatul a început să se înalțe, întâi mai încet, apoi tot mai repede, ca un turn Babel cu propulsie atomică, odată cu mai multe mii de baloane colorate. Unii au rămas, bineînțeles, acasă și n-au auzit explozia decât la radio, apoi au privit de la fereastră bolta cerească fecundată de deasupra lor. Aceștia nu era neștiutori, ci niște oameni care știau totul altfel. Care-și găseau consolarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]