9,508 matches
-
sub pseudonimul Sorin lonescu) și în 19605. Și asta în timp ce în Europa secolelor al XVI-lea și al XVII-lea, textul s-a publicat în 90 de ediții, în toate limbile. Machiavelli a scris cu aceeași pană istorie și poezie, comedie și proză, rapoarte diplomatice și scrisori fascinante prin substanță și stil6. Dar opusculul (sub 100 de pagini) care a străbătut secolele a fost Principele, punctul de convergență al operei lui istorico-diplomatice. Aici se concentrează esența a încă trei cărți complementare
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mîndru de această considerație, cum se vede din corespondența cu unul dintre fiii săi. Machiavelli n-a strălucit ca literat. Poeziile lui mai pot atrage prin idei și nu prin formă, cum de exemplu poema L'asino d'oro. Dintre comedii se mai joacă La Mandragola, scrisă în stil Commedia dell'Arte. Povestea lui Belfagor arcidiavolo, care și-a luat nevastă, se mai citește azi pentru tîlcul ei. Se simțea lezat și gata de răspuns ironic atunci cînd era, totuși, omis
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
duce la pieire. Totul pleacă de la și se întoarce la aceeași "verita effettuale". Spiritul utilitarist e învingător pretutindeni în Principele, el anulează orice gratuită operă a închipuirii. "În orice lucru trebuie să avem în vedere scopul", spune un personaj al comediei La Mandragola, credincios convingerilor autorului trecut prin școala gînditorilor antici. Între operele de educație princiară scrise în Europa timpului, Principele e replica cea mai practică dată idilismului în concepție. În alte opere ale genului, personajele încoronate sînt niște ficțiuni, principele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
niște oameni, iar toți oamenii sînt egali; există doar impresii și modificări, în general, produse asupra spiritului uman de cauze exterioare. Toată Anglia știe ce s-a întîmplat la Londra acum cîțiva ani, cînd a fost jucată o destul de modestă comedie despre hoți și furtișaguri. Obiectul acestei piese era imitarea unor numere de abilitate și de pungășie ale hoților. La sfîrșitul reprezentațiilor însă, multe persoane și-au dat seama că nu mai aveau inelele, tabacherele și ceasurile; iar autorul piesei și-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și nici ele bine cusute) despre texte etiopiene, de pildă, analizate după versiunea... franceză. Cum se poate întocmi o școală normală pe un soclu de necinste cvasipermanentă? Reluându-mi așadar ideea: între mefiență programată și belferism pseudocultural, între inchiziție și comedie bufă, între ortodoxism arogant (disting net ortodoxismul ideologic de ortodoxie) și ezoterism dezinhibat e greu să faci partea lucrurilor. Îndrăznesc să cred că invitarea mea la acest colocviu sugerează o schimbare nu numai de tactică, ci în primul rând de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o cățea? Aista îl împușcă una-două pe tată-su! Cât despre cumnat, îi zboară creierii cât ai clipi, dacă s-ar încumeta să smintească fie și cu ceva neînsemnat rânduiala proletară, își șopteau în surdină oamenii cuprinși de spaimă... Întreaga comedie s-ar fi derulat în aceeași notă încă mult și bine, dacă tovarășul nu s-ar fi încumetat să traducă denumirea abreviată de URSS pre limba noastră, după cum s-a exprimat. Numai că, în loc de es-er/es-er, a pronunțat se-re-se-re, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Zilnic înaripatul articulează, ce-i drept, cam din gușă, câte două-trei cuvinte. Astăzi, de pildă, striga din răsputeri Aici viitoru' adivarat! Mai zilele trecute, Vreu mâncare! Altă dată, Ni-onghețat chicioarili! și Vreu gumaci! Și curioșii se bulucesc ca să asiste la comedie... Și să vezi tu și să asculți comentarii ca acelea, Vetucă! Cine să-l audă pe bietul înaripat dacă stăpânu-i surdo-mut? I-aș aduce eu ceva mei, dar nu se găsește nicio boabă în tot târgu ista! Sau un biscuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dar stai liniștit, pentru că eu i-am spus adevărul: că nu faci parte din nicio mafie. Așa-i?..." În ziua aceea am plâns iar. A fost ziua în care m-am despărțit de copilărie. 16 Am devenit un personaj de comedie în Little Cayman, dacă nu cumva de dramă. M-a căutat Majed, sau, ca să fiu politicoasă, Majed Al-Ahmad și nu știu mai cum, un șeic, ba nu, un pui de șeic, șeicior, cum îi zic eu. Este vorba despre același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Omul din întuneric spusese ceva despre o parte a corpului pe care noi, țâncii, o numeam așa doar pe la colțuri. Când să plece convoiul pălărioșilor, roboțelul ruginit iese agitat din mașină și începe să strige: "Procesul-verbal! Procesul-verbal!"... Burtă Multă înțelege comedia și o ia repejor, pe scări, ca deschizător de drum, către apartamentul lui nea Onuț. Roboțelul agitat îl urmează. Pe scări, tot beznă. Burtă Multă e negru de supărare: "Calicii dracului! N-aveți un bec pe toată scara!"... Mă amuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dragoste pe care am primit-o. 20 Am ajuns lume, lume și iar lume! de poveste. Mi se spune mai nou, în mediile mele artistice, grație glumelor lipsite de răutate ale amicei mele englezoaice, Sfânta lui Da Vinci. E de comedie, Z, toată istoria asta. Se simt obligați amicii să-mi spună că m-au zărit în colțul acela din dreapta-jos în Cina cea de Taină, chiar acolo, în fosta sală de mese a bisericii dominicane Santa Maria delle Grazie. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pentru că n-am revendicat un loc de-a toarta cu apostolii, alții cred că, dimpotrivă, având în vedere austerul meu stil de viață, aș putea râvni la un loc pe băncuța de mare praznic a tabloului. Sunt prezenți la amplificarea comediei și cei care mi-au găsit, prin colbul anilor, tot felul de amanți, care de care mai interesanți. Și, crede-mă, unii dintre ei chiar nu mi-au fost amanți. Aceștia se întreabă retoric, nu dacă aș putea sta de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vise... - Dar este ceva trecător și, foarte curând, îți vei reveni în puteri pe deplin. Chiar dacă tu nu vrei, eu tot cred că ar 1 Cuvinte atribuite lui Pavel Puiuț (în interpretarea lui Gheorghe Dinică) și preluate din filmul de comedie neagră din anul 2002, Filantropica. Istorisiri nesănătoase fericirii 93 trebui să încerci să fii mai optimistă!, îi răspunse tânărul cu o voce calmă, liniștitoare și care îmbărbăta. - Te rog, Victor, nu mă amăgi, nu trebuie. Chiar dacă vrei să mă alini
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
veți spune că e greu, dacă nu imposibil. De acord. Însă măcar în încercarea donquijotescă de a eradica șpaga nu trebuie să mituim pe nimeni. Milițian român și polițist nipon (piesă în două tablouri, cu un epilog) Ca să fac o comedie, nu am nevoie decât de un parc, de un polițist și de o fată drăguță. Charlie Chaplin Tabloul I Locul: Craiova, România. Timpul: seara. Anotimpul: toamna. Personajele: tânăr student; tânără studentă, iubita acestuia; milițian (mai mult sau mai puțin) în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
moraliști aroganți pentru a prefera să rămânem la distanță de reprezentanții unui astfel de comportament, în special când aceștia se consideră cinici (în greacă Kynikós = câinesc, fără rușine). Nu am nimic împotriva unui spectacol politic glumeț și distractiv sau a comediei de bun gust, ironică și satirică. Însă mă indignez în fața unui cinism care, tocmai în mediul luptei puterii politice și economice, supune cu rea intenție la o critică disprețuitoare, jignitoare, chiar distructivă pe cine gândește diferit, pătând orice adevăr, valoare
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
v-am povestit că Lebrijana avea pe-atunci treizeci sau treizeci și cinci de ani și era o andaluză vulgară și frumoasă, brună, cu trăsături plăcute și destul farmec Încă, cu ochi mari, negri și vii, și piept opulent; fusese actriță de comedie vreo cinci-șase ani și curvă tot atâția Într-o casă de Întâlniri de pe strada Huertas. Obosită de asemenea viață, imediat ce-i apăruseră primele riduri pe la colțul ochilor cumpărase din economiile ei Taverna Turcului, din care trăia acum relativ decent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vocea ei mă Înfioră până În creștetul capului. Avea un ton liniștit și seducător, câtuși de puțin copilăresc. Aproape prea grav pentru vârsta ei. Unele doamne foloseau acest ton, adresându-li-se amorezilor, În reprezentațiile populare de prin piețe și În comediile din teatrele În aer liber numite corrales. Însă Angélica de Alquézar - căreia Încă nu-i știam numele - nu era actriță, ci doar o copilă. Nimeni n-o Învățase să adopte ecoul acela obscur, acel mod de a pronunța cuvintele astfel Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mai simandicoase personaje ale Curții veneau cu plăcere acolo, bucurându-se de peisaj. Însă acela care a explicat cel mai bine, câțiva ani mai târziu, ce Însemna hacer la rúa a fost don Pedro Calderón de la Barca, În una din comediile sale: Dimineața mă voi afla, să te văd, la biserica ta; după-amiaza, de vei ieși, la promenadă te voi Întâlni; la Prado voi merge pe seară, aproape de carâta-ți ușoară; apoi, pe strada ferită, șopti-voi la fereastra zăbrelită. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mâna lui trei mistreți -, și așa l-a imortalizat În picturile sale don Diego Velázquez și În versurile lor mulți dramaturgi și poeți, precum Lope de Vega, don Francisco de Quevedo, sau don Pedro Calderón de la Barca În celebra sa comedie Eșarfa și floarea: Să vă spun care bărbat tânăr, mândru, neînfricat, la botfori de vânătoare cu argint Împintenat, de dârlogi a dus agale pe străzi multe, la plimbare, al reginei cal rotat, rămânându-i devotat doamnei sale la picioare? V-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-se În alte o mie, și nimica nu scăpa limbilor acelora bifurcate care la toate se pricepeau, ponegrind totul, de la rege până la ultimul țopârlan. După mulți ani, Încă mai pomenea de locul acela poetul Agustín Moreto când, Într-una din comediile sale, Îi punea să spună pe un țăran guraliv și pe un soldat viteaz: — Ce-oți fi găsit la treptele-alea oare? — Stau cu fârtați de-ai mei la șezătoare. Dalele astea chiar m-au fermecat, că-n toată lumea țarină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lui don Francisco de prietenul său, Juan de Fonseca, și un ciubotar cârpaci de pe strada Montera numit Tabarca, foarte cunoscut ca șef al așa-zișilor muschetari: galeria de aplaudaci sau de huiduitori care, În funcție de interese, hotărau succesul ori eșecul unei comedii, la care asistau În picioare. Deși țopârlan și analfabet, acest Tabarca era un tip grav, temut de autori, care trecea drept specialist În piese de teatru, vechi creștin și hidalg sărăcit - ca mai toată lumea -, și era măgulit, din cauza influenței sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe mine, don Francisco. Dar cu domnia voastră și cu versurile domniei voastre, nu se știe niciodată. Poetul se uită Încruntat la stăpânul meu. — Să presupunem c-ar fi vorba de dumneata. E ceva grav? — S-ar putea să fie. — Ei comedie! În cazul ăsta nu ne rămâne decât să ne batem... Ai nevoie de ajutor? — Deocamdată, nu... Căpitanul Îi privea pe spadasini mijindu-și puțin ochii, ca și când vroia să-și Întipărească mutrele lor În minte. Și-n plus, domnia voastră are suficiente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
marele Félix Lope de Vega Carpio, apăru mergând Încet, Întâmpinat de salutul tuturor celor de față, care Îi făceau loc plini de respect; se opri câteva minute să stea de vorbă cu don Francisco de Quevedo, care Îl felicită pentru comedia ce avea să fie jucată chiar a doua zi la Corral del Príncipe: eveniment teatral la care Diego Alatriste Îmi promisese să mă ducă și gen de spectacol pe care aveam să-l văd pentru prima oară În viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
trăncănesc peste măsură. I-am vorbit de Lope de Vega, pe care abia de-l cunoscusem sus pe trepte, ca de un vechi prieten. Și am adăugat că aveam de gând, stăpânul meu și cu mine, să mergem la reprezentația comediei El Arenal din Sevilla, care urma să fie jucată a doua zi la Corral del Príncipe. Am mai sporovăit nițel, am Întrebat-o cum o cheamă și, după o delicioasă scurtă ezitare În timpul căreia și-a atins buzele cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
am Întrebat dacă toate acestea nu aveau vreo legătură cu straniile Întâmplări din ultimele zile. Oricum Însă, orice relație Între Îngerul acela blond și bandiții de la Portița Sufletelor părea o imensă aiureală. Pe de altă parte, perspectiva de a vedea comedia lui Lope mă făcea și mai puțin perspicace. Așa orbește Dumnezeu, zice turcul, pe cel sortit pieirii. Noi zicem puțin altfel: pe cine vrea să-l piardă, Dumnezeu Îi ia mințile. De la monarh până la ultimul bădăran, Spania celui de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
perspicace. Așa orbește Dumnezeu, zice turcul, pe cel sortit pieirii. Noi zicem puțin altfel: pe cine vrea să-l piardă, Dumnezeu Îi ia mințile. De la monarh până la ultimul bădăran, Spania celui de-al Patrulea Filip a iubit teatrul la nebunie. Comediile aveau trei jornadas, adică acte, și erau toate În versuri, deosebindu-se doar prin metru și rimă. Autorii consacrați, cum am văzut În cazul lui Lope, erau iubiți și respectați de toată lumea, iar popularitatea actorilor și actrițelor era imensă. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]