11,210 matches
-
elaborate circa 80 de teorii referitoare la vederea colorată. Dar nici una nu explică satisfăcător toate aspectele vederii colorate. Observația că trei culori fundamentale pot fi combinate, (de exemplu roșu, verde și albastru) în proporții adecvate, pentru a obține toate culorile compuse, a condus la teoriile tricromatice. Prima teorie tricromatică a fost elaborată de Young și apoi completată de Helmholtz și Maxwell, fiind cunoscută ca teoria Young-Helmholtz. Teoriile tricromatice presupun, în general 2 fenomene care explică vederea colorată: *existența a 3 mecanisme
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
diferite de celule cu conuri care au fiecare un pigment caracteristic; existența a 3 categorii de fibre nervoase care fac legătura între sistemul receptor și sistemul nervos central. Pe baza acestor modele se consideră că, atunci când retina primește lumină albă (compusă), fiecare tip de pigment va absorbi lumina în funcție de spectrul său de absorbție și de compoziția spectrală a luminii incidente. Dacă se consideră că cele 3 tipuri de pigmenți aparțin unor celule cu conuri diferite, atunci toate nuanțele de culori apar
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
diagnostic. Pentru aceasta se sintetizează molecule marcate ce au în compoziția lor unul sau mai mulți atomi radioactivi, care însă nu schimbă comportarea lor chimică. Organismul viu tratează trasorul ca pe un constituent normal dar atomul radioactiv face posibilă urmărirea compusului respectiv prin sistem. Pentru prima dată trasorii au fost folosiți în 1923 de Georg Hevesy. Această tehnică a permis dezvoltarea unor metode de studiu cinetic ale circulației, pentru măsurarea vitezelor și debitelor circulatorii. De asemenea utilizarea atomilor marcați a permis
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de CsCl, numărul de coordinație este 8. Ionul de clor se află în centrul unui cub, iar în vârfurile cubului sunt situați ioni de cesiu. Observație: În nodurile unei rețele ionice, în afară de ionii elementelor chimice, se pot găsi și ioni compuși: SO42-, Cr2O72-, MnO2-, [Fe(CN)6]4etc. Rețele atomice În aceste rețele, nodurile sunt ocupate de atomi neutri electric, legați prin legături covalente. Și aceste cristale au puncte de topire ridicate. Carbonul (ca diamant și grafit) cristalizează în rețea atomică
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
izolat de mediul exterior, în care se produce reacția. Căldura degajată în reacție provoacă modificarea temperaturii amestecului din vas. Din variația de temperatură se poate determina cantitatea de căldură produsă. Căldurile de combustie dau informații asupra tăriei legăturilor chimice din compusul supus arderii. Căldura de combustie este efectul termic ce însoțește arderea completă a unui mol de compus, la presiune atmosferică și la o anumită temperatură dată. 2.2.1.1. Starea standard în termochimie Este necesar să se limiteze variația
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
g) + 2 H2O (l) ∆H0c.s. = 212,8 kcal CO2 (g) + 2 H2O (l) → CH4 (g) + 2 O2 (g) ∆H0c.s. = + 212,8 kcal Dintre numeroasele tipuri de reacții chimice, o semnificație termochimică o au reacțiile de formare ale substanțelor compuse. Definiție. Efectul termic asociat formării unui mol de substanță din elementele componente, în stare standard, reprezintă căldura de formare. Căldurile de reacție sunt calculate cu ajutorul căldurilor de formare. 2.2.2.2. Legea lui Hess Definiție. Efectul caloric global al
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
elementară. 3.2.1.3.1. Cataliza omogenă Se produce atunci când catalizatorul și reactanții constituie o singură fază (lichidă, gazoasă). În prezența catalizatorului, reacția are loc în două etape: A + Cat → ACat ACat + B → AB + Cat, unde AB este un compus intermediar. Fiecare etapă este caracterizată printr-o energie de activare mult mai mică decât cea a reacției necatalizate, astfel încât viteza de reacție crește față de reacția care are loc fără catalizator. Un exemplu de reacție catalitică în mediu omogen este reacția
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
energie luminoasă: NO2 + hν → NO + O O + O2 → O3 . Tot monoxidul de azot poate cataliza și reacția inversă: 2 O3 Teoria complexului activat Această teorie presupune că între starea inițială și cea finală a unei transformări chimice se formează un compus intermediar numit complex activat, caracterizat printr-un timp de existență foarte mic. Se mai numește și teoria stării de tranziție. Doar moleculele cu energie superioară celei de activare pot forma complexul activat. După descompunerea acestuia, energia suplimentară este degajată sub
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
mai ridicată. Descompunerea carbonatului de calciu este o reacție endotermă, iar prin creșterea temperaturii se favorizează formarea acelor compuși care absorb căldură. În reacțiile care decurg cu degajare de căldură (exoterme), scăderea temperaturii duce la deplasarea echilibrului în sensul formării compușilor care degajă căldură. Transformarea monoxidului de azot în dioxid de azot este o reacție exotermă și necesită răcire. Cu cât căldura degajată în reacție este îndepărtată mai repede, cu atât mai mult este favorizată formarea produsului dorit, NO2. Concluzie. Creșterea
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
folosită când coeficientul de extracție al substanței care interesează este mic și impune de obicei folosirea unui volum de extractant limitat, care este reciclat. Exemple: extracția complecșilor metalici cu reactivi organici;separarea și recuperarea unor metale din combustibilii iradiați cu ajutorul compușilor aminici; extracția uraniului, toriului și ceriului din soluții de acid azotic cu compuși organo-fosforici; extracția lipidelor (grăsimilor) din materii prime vegetale sau animale prin metoda Soxhlet. 4.2. Presiunea de vapori a soluțiilor Trecerea substanțelor din stare lichidă în stare
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
o fază lichidă într-o fază solidă, proces urmat de izolarea fazei solide din soluție printr-un procedeu mecanic (filtrare, centrifugare). Procesul de precipitare este influențat de mulți factori, dintre care cei mai importanți sunt: compoziția probei; natura și numărul compușilor de determinat; tipul metodei de dozare finală (gravimetrică, volumetrică, spectrofotometrică etc.); condițiile experimentale. În general, deși laborioasă, metoda separării prin precipitare se aplică în analiza chimică gravimetrică sau ca etapă intermediară în alte procedee de dozare. 6.1. Precipitanți anorganici
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
antrenați de faza mobilă se deplasează de-a lungul fazei staționare fie în coloana cromatografică, fie pe hârtia cromatografică sau pe un strat subțire depus pe un suport. Cromatografia grupează o variată și importantă grupă de metode care permit separarea compușilor foarte asemănători din amestecuri complexe. În toate separările cromatografice proba este dizolvată într-o fază mobilă fluidă. Această fază este frecvent numită eluent, iar după ce trece de capătul coloanei se numește eluat. Metoda cromatografică a fost descoperită de botanistul rus
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
poate fi înlocuită, în unele variante cu o foaie de hârtie poroasă preparată în mod special (cromatografie pe hârtie) sau cu un strat subțire de adsorbant fixat pe o placă de sticlă, cu ajutorul unui liant (cromatografie în strat subțire). Separarea compusului de analizat de potențialele interferențe este unul din pașii esențiali în analiza chimică. Cromatografia este una dintre cele mai frecvent utilizate metode pentru a realiza aceste separări analitice. Aplicațiile cromatografiei cresc exponențial cu timpul, în mare parte datorită faptului că
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
cu răspuns selectiv pentru anumite clase de substanțe. Pentru înregistrarea rezultatelor analizei sunt utilizate două metode: înregistrarea de tip bargarf - trasarea unor linii de înalțime egală cu cea a picurilor cromatografice; înregistrarea în trepte - care indică în mod continuu concentrația compușilor. Conectarea cromatografelor la calculatoare de proces este foarte avantajoasă pentru conducerea instalațiilor tehnologice, deoarece furnizează continuu date asupra desfășurarii proceselor și permite operații de optimizare. Gaz cromatograf cu detector de masă Fig. 7.7. Elementele unei cromatograme 7.2.1
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
funcție de timp sau de volum de fază mobilă adăugată; • este utilă atât pentru determinările cantitative cât și calitative; • furnizează o serie de picuri, unde aria de sub picuri furnizează informația cantitativă despre cantitatea de component iar poziția picului servește pentru identificarea compusului din probă. Câteva forme de bandă pe cromatogramă este posibil să depindă de concentrația compusului de analizat în fazele mobilă și staționară și de comportamentul fiecărui compus în parte (fig. 7.8.). a b c Fig. 7.8. Forme de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
cât și calitative; • furnizează o serie de picuri, unde aria de sub picuri furnizează informația cantitativă despre cantitatea de component iar poziția picului servește pentru identificarea compusului din probă. Câteva forme de bandă pe cromatogramă este posibil să depindă de concentrația compusului de analizat în fazele mobilă și staționară și de comportamentul fiecărui compus în parte (fig. 7.8.). a b c Fig. 7.8. Forme de picuri (a) Gaussian; (b) deplasat dreapta; (c) deplasat stânga 95 Cromatogramă GC cu calculul ariei
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
cu suportul solid pătrunde în capilarele (porii) fazei staționare și stabilește un front de eluție care avansează, antrenând eventualii componenți ai unei probe care a fost depusă în prealabil pe suportul solid (faza staționară). 98 În funcție de viteza de migrare a compușilor din amestecul probei, la sfârșitul cromatografierii aceștia se vor regăsi la diferite distanțe de frontul de solvent și de linia de start. Separarea lor se face în funcție de factorul de retenție specific substanțelor respective în condițiile date. Factorul de retenție (Rf
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
distanțe de frontul de solvent și de linia de start. Separarea lor se face în funcție de factorul de retenție specific substanțelor respective în condițiile date. Factorul de retenție (Rf) este egal cu raportul între distanța medie parcursă de moleculele de solut (compusul de analizat) și distanța parcursă de frontul solventului. = Revelarea este operația de punere în evidență a zonelor separate, corespunzătoare diferiților componenți. În practică se obișnuiește imersarea (scufundarea) cromatogramelor în soluția reactivului de revelare sau mai frecvent, pulverizarea benzilor cu soluțiile
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
un amestec de mai multe componente capabile să se adsoarbă, viteza de adsorbție se deosebește suficient de mult de la un component la altul, locul din coloana de adsorbant unde se poziționează fiecare component al amestecului va diferi și el. Astfel, compusul cu cea mai mare viteză de adsorbție se va regăsi la începutul coloanei iar compusul cu cea mai mică viteză se va adsorbi la sfârșitul coloanei. În final va avea loc o separare a amestecului adsorbit pe zone de câte
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
suficient de mult de la un component la altul, locul din coloana de adsorbant unde se poziționează fiecare component al amestecului va diferi și el. Astfel, compusul cu cea mai mare viteză de adsorbție se va regăsi la începutul coloanei iar compusul cu cea mai mică viteză se va adsorbi la sfârșitul coloanei. În final va avea loc o separare a amestecului adsorbit pe zone de câte un singur component, chiar colorate diferit, dacă adsorbantul este incolor sau alb. Acest efect al
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
coagulare latentă. Aceste perioade se observă mai greu în procesul coagulării spontane și mult mai ușor la coagularea produsă sub acțiunea unor factori externi: forța gravitațională, forța centrifugă, adăugarea de electroliți străini etc. Coagularea lentă este caracteristică soluțiilor coloidale ale compușilor macromoleculari, unde perioada de timp a transformării este foarte mare și adesea nu se mai ajunge la coagularea evidentă. Coagularea vizibilă este caracteristică solurilor liofobe, la care perioada lentă este foarte scurtă; cele două faze se separă rapid. Procesul spontan
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
strânse sub formă de particule izometrice (sferoidale) sau întinse sub formă de fibre. modul de înlănțuire al particulelor în macromoleculă după acest criteriu, avem molecule ramificate, liniare, împâslite prin punți de hidrogen între catene și tridimensionale. Ultima categorie reprezintă clasa compușilor care se îmbibă cu dizolvanți fără a se dizolva propriu zis, fiind insolubili. gradul de polimerizare dacă gradul de polimerizare este mai mare de 160, probabilitatea ca toate cele 6,023 · 1023 molecule ale unui mol să fie diferite este
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
neutre - colagenul, fibrinogenul, miozina etc.; acizii nucleici - polinucleotide, proteine cu fosfor; polimerii polifuncționali - poliesteri, polialcooli, poliacizi, poliamide etc. Formarea sau sinteza polimerilor înalți naturali are loc prin reacții catalizate de enzimele macroergice și fosfatice, iar în laborator și industrie, sinteza compușilor macromoleculari se efectuează prin mai multe metode, dintre care cele mai importante sunt polimerizarea în emulsie și polimerizarea în suspensie. Trebuie menționați, ca o clasă importantă de compuși macromoleculari, polimerii înalți elemento - organici, cum sunt polimerii silico - organici, de exemplu
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
mai multe metode, dintre care cele mai importante sunt polimerizarea în emulsie și polimerizarea în suspensie. Trebuie menționați, ca o clasă importantă de compuși macromoleculari, polimerii înalți elemento - organici, cum sunt polimerii silico - organici, de exemplu. Ei provin din polimerizarea compușilor organo - silicici micromoleculari, precum sunt cei rezultați prin acțiunea compușilor organo - metalici cu magneziu, zinc etc. asupra halogenurilor de siliciu. În ceea ce privește polielectroliții coloidali, foarte mulți compuși macromoleculari au proprietatea de a disocia în mediile polare (în special în apă) în
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
în emulsie și polimerizarea în suspensie. Trebuie menționați, ca o clasă importantă de compuși macromoleculari, polimerii înalți elemento - organici, cum sunt polimerii silico - organici, de exemplu. Ei provin din polimerizarea compușilor organo - silicici micromoleculari, precum sunt cei rezultați prin acțiunea compușilor organo - metalici cu magneziu, zinc etc. asupra halogenurilor de siliciu. În ceea ce privește polielectroliții coloidali, foarte mulți compuși macromoleculari au proprietatea de a disocia în mediile polare (în special în apă) în ioni de sarcini electrice de semn contrar. Acești electroliți macromoleculari
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]