22,643 matches
-
neașteptate, atât de uluitoare, eram amețit, năucit, dar surprinzător de calm. Intrasem în casă ca un hoț. Acum mă aflam în casă ca un general victorios. Vor veni, cu siguranță că vor veni să se ocupe de mine. Eram perfect conștient de această siguranță, de această stabilitate a omului care stă cu picioarele depărtate bine înfipte în pământ; totodată eram însă conștient de o uimire ce atingea limita suferinței. Îmi dorisem cu atâta ardoare și sperasem atât de prostește să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
casă ca un general victorios. Vor veni, cu siguranță că vor veni să se ocupe de mine. Eram perfect conștient de această siguranță, de această stabilitate a omului care stă cu picioarele depărtate bine înfipte în pământ; totodată eram însă conștient de o uimire ce atingea limita suferinței. Îmi dorisem cu atâta ardoare și sperasem atât de prostește să o găsesc pe Honor singură. Simplul fapt de a nu fi fost singură era o durere separată, diferită de semnificația halucinantă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
unul de celălalt, dar nu ne puteam găsi liniștea împreună. Sentimentul care mă susținea pe mine era acela de milă față de Antonia. Nu era o compasiune pură, ci un sentiment în care se amestecau și accente de răzbunare. Ea era conștientă că mă făcuse să sufăr; dar nu putea intui intensitatea și specificul acestei suferințe pentru care, în chip irațional, împotriva voinței mele, o învinuam pe ea. Amândoi eram înfrânți. Într-o oarecare măsură a fost o adevărată binecuvântare faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
posibil această misiune. Numai gândul de a face acest lucru mă îngrozea de moarte. Mă speria însăși perspectiva de a o revedea pe Honor, iar perspectiva de a fi în aceeași încăpere cu ea mă îngheța, mă paraliza. Mai eram conștient și de faptul că aceasta ar putea fi ultima mea șansă. Ultima mea șansă de a face nu știu ce - nu-mi era foarte clar, dar gândul la această vizită era însoțit de teamă, curiozitate, nerăbdare și chiar speranță. Iar dacă credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o să locuiți? Mai mult la Rembers? Sau în oraș? — Și colo, și colo, așa cred, răspunse Alexander. Dar cu siguranță avem de gând să stăm la Rembers cea mai mare parte a timpului, nu doar în weekenduri. Spuse astea fiind conștient de faptul că Georgie se simțea din ce în ce mai stingheră. — Asta o să-i prindă bine casei, am spus. Rembers e un loc care iubește oamenii. O să-i facă bine să aibă acolo o familie adevărată, să fie copii acolo. În clipa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Georgie; nu-mi dădeam seama dacă scrisoarea va servi la ceva, nu eram sigur că ea exprima ceea ce simțeam, nu eram sigur de ceea ce simțeam. Nu eram capabil decât în plan abstract să mă ocup de Georgie. În realitate eram conștient doar de un singur lucru și anume că în scurt timp aveam să o văd pe Honor și că va fi pentru ultima dată. Nu răspunsesem la scrisoarea lui Palmer. Firește, începusem câteva scrisori de răspuns, dar în final ajunsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
trăncănind cu mine însumi despre situația în care mă aflam și astfel pierzându-mă în anonimat și atenuându-mi suferința. Dar adevărul crud nu poate fi negat așa că, în cele din urmă am tăcut, și am redevenit eu însumi, perfect conștient de pierderea unică pe care o suferisem. Mi-am acoperit fața cu mâinile și, dacă aș fi avut lacrimi, aș fi plâns. Am rămas astfel mult timp, copleșit de tristețe și de durere fizică, semnul sigur al unei stări emoționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ce cauți aici? am zis pe un ton inexpresiv. Atunci mi-am îngăduit să mă uit cu adevărat la ea și, când ea îmi întoarse privirea, n-am putut să nu trăiesc într-un adevărat extaz sentimentul că ea este conștientă de prezența mea. — Am venit să te văd, răspunse ea, iar zâmbetul constant, abia schițat, mă fixă ca o rază de lumină. — De ce? Pentru că ai vrut să mă vezi. Nu ți-am cerut asta, am spus. Am crezut că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spectaculoasă“ În toate ziarele. Dora așteptă să termin cu scuzele, apoi se ridică și sugeră să ne Înțelegem asupra unei sume care să ne convină amândurora. Am privit-o uimit. Cu tabachera goală În mână, mai mult sau mai puțin conștientă, luase aceeași poziție ca femeia mitologică În roșu din reproducerea de pe peretele din spatele ei, care, la rândul ei, avea În mână o cutiuță misterioasă. Cântărind asemănările - cap Înclinat, mâini ținute orizontal, buze ușor țuguiate - mi-am dat seama de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
gândim, obscenă. Dar scenele următoare, cele care Îl prezentau pe Adolf Koch, un bine-cunoscut socialist, cu discipolii săi În timpul unor activități În aer liber, erau exact ce trebuia să se vadă. Nimeni nu mai reușise să-i facă pe oameni conștienți de propriul corp, În afară de faimosul „apostol al nudității“ al orașului. Singura excepție posibilă ar fi Froehlich, Cancelarul Sănătății, care se pare că a fost un membru al comitetului umanitar care sprijinise filmul. În tabăra de nudiști a lui Koch de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
masculin cu andrină și ginecină. Își puse mâna pe mânerul ușii. În fiecare om există ambii hormoni. Dacă vrei să te purifici de unul din ei, trebuie să-l sacrifici și pe celălalt. Cei care sunt adepții „elevației biologice“, aleg conștient să ignore o latură a biologiei noastre. În cazul acesta, femeia este decantată din bărbat. De aceea, Martin preferă să vorbească despre „sexul gri“ - din respect pentru un sistem endocrin În care diferența dintre masculin și feminin este rareori clară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
respirația noastră fumegând În aerul Înghețat. — La cine te referi? — La Felix, desigur. — La cine? Râzând, Dora Își eliberă brațul de al meu. — Nu ți-ai dat seama că e o ea? Am scotocit după țigările din buzunarul hainei, fiind conștient că erau undeva sub hârtia și chestionarul pe care le-am Îndesat În el. — Normal că mi-am dat seama. De cum a intrat. Comportamentul acela politicos. Masculinitatea aceea rafinată. I-am zis-o. Cu degetele Înțepenite, am aprins bricheta. Manșetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ăsta? — Karla Manetti? Ei, o pustnică, rareori părăsește sediul poliției, nu se arată deloc În public - din motive bine Întemeiate, desigur... Karp nu-mi dezvălui nici unul. În schimb, se aplecă Înainte. Dar asta nu trebuie să vă deruteze: e perfect conștientă de tot ce se Întâmplă. O adevărată éminence grise. Mama lui Manetti a fost fiica unei Junker care se măritase cu un italian din nordul țării - din Lombardia, cred. Și-au crescut copilul ca pe un adevărat prusac cu sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cât un deget. Și nici o parte nu se trezea la viață de unul singur Într-un timp atât de scurt, În mai puțin de doisprezece ani. Mâinile, picioarele, nasul, urechile sau gura erau simple extensii ale creierului. Îi executau comenzile, conștient sau inconștient, dar niciodată n-au explorat lumea simțurilor pe cont propriu. Singurul organ care făcea acest lucru, deși putea sta degeaba, ca și când n-ar fi existat, Începând să se agite abia spre noapte, Întărindu-se Încet, dar sigur, dornic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de mine ca să se răzbune unul pe celălalt. Îngrijorat, am tăiat-o prin scuar. Aerul palpita de căldură, ca un jeleu invizibil, iar muncitorii de la construcții nu păreau preocupați de starea mea. Bronzați ca niște greci, râdeau și strigau, perfect conștienți că joacă teatru În fața unor spectatori În pauza de prânz. Cei mai mulți erau la bustul gol; unii Își etalau tatuajele care arătau ca niște boli de piele exotice. Un muncitor tocmai ieșea din pivniță, cărând găleți pline cu mortar. Mergea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Pe pieptul lui, un cuplu de Îndrăgostiți se străduia din răsputeri să-și acopere organele genitale. Pe umărul unui coleg, ocupat să smulgă din tavan o nebunie de ghemotoc format din cabluri electrice, o sirenă se unduia sfioasă, dar foarte conștientă. Spectacolul acesta Îmi aducea aminte de tatuajele de la Fundația pentru Cercetări Sexologice, la care ne-am uitat cu Dora. Karp susținea că acestea erau caracteristice mai ales marinarilor sau criminalilor, dar uneori și oamenilor cu un statut social privilegiat. Arătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de gravitate a figurii. Corectă greșelile imediat. Desenele obscene nici măcar nu le-a comentat. Apoi așeză foile unele peste altele, Învârtindu-le și răsfoindu-le până când am Început să ne Întrabăm oare ce avea de gând - moment În care, perfect conștient de efectul dramatic, ridică aranjamentul deasupra capului ca să-l vedem cu toții: „Dragi colegi“, anunță Polster, „ceea ce vedeți aici, este suma totală a viziunilor voastre. Vă rog să fiți atenți: aici sunt toate culorile posibile, toate nuanțele pe care le-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
va acumula până când, la final, neputându-se abține, spectatorii vor țipa după eliberare. — Astfel, filmul va deveni mai puternic. Revelația finală trebuie amânată, iar spectatorii, tachinați. Și totuși, la sfârșit, adevărul trebuie să iasă la iveală. Bineînțeles că audiența e conștientă de acest lucru, tocmai de aceea, deznodământul mult-așteptat Înseamnă o satisfacție și mai mare! Mă privi cu niște ochi injectați și apoși. Tu ar trebui să știi asta, Sascha. Asta nu e „risotto“ pentru fete, sau i-o fi zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
c-am rupt-o la fugă pe scări. Tot ce știu e că dintr-o dată m-am trezit cu tipul cu părul blond ca paiul lângă mine. Apoi s-a făcut Întuneric. Nici când m-am trezit nu eram prea conștient. Îmi amintesc doar de un vertij care nu părea de pe lumea aceasta. Imagini succedându-se, vorbe strigate, o durere afurisită, ascuțită. Gândurile nu mi adunaseră Încă Într-o schemă cât de cât coerentă, cuvintele mi se umflau În gură. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi fost. Și totuși, important era să-mi dau seama care dintre informațiile oferite de Wickert trebuia să fie rearanjat În așa fel Încât să arunce o lumină diferită asupra Întregii povești - și, desigur, să mă dumiresc dacă Inspectorul era conștient de importanța acesteia. Cât timp șeful Brigăzii de Năravuri nu putea să exploreze situația și să Închidă Fundația, mă tem că nu prea-i păsa dacă cele spuse de el aveau sau nu sens. Ce i-ar fi putut oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi fost. Și totuși, important era să-mi dau seama care dintre informațiile oferite de Wickert trebuia să fie rearanjat În așa fel Încât să arunce o lumină diferită asupra Întregii povești - și, desigur, să mă dumiresc dacă Inspectorul era conștient de importanța acesteia. Cât timp șeful Brigăzii de Năravuri nu putea să exploreze situația și să Închidă Fundația, mă tem că nu prea-i păsa dacă cele spuse de el aveau sau nu sens. Ce i-ar fi putut oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și Roma. Nu: pentru a da un sens impulsului care mă determinase s-o șterg cu un avion al El Al, pentru ca dintr-un evadat descumpănit să mă pot transforma la loc într-un om - stăpân pe propria-i voință, conștient de intențiile sale, care face ce vrea, nu ce trebuie - am pornit într-un circuit prin țară, ca și cum excursia ar fi fost plănuită din vreme, din motive lăudabile, cu toată doza lor de convențional. Da (acum că, în mod inexplicabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
foarte Încet În sus, spre genunchi. Era tot timpul cu ochii pe soția lui. Fata se trezi și deschise ochii. „Cât de rece s-a făcut“, o auzi el spunând și știu, după elaborata și defensiva ei solicitudine, că fusese conștientă de mâna care se retrăsese. Apoi ea se uită În sus și-l văzu pe Myatt privind-o. Era plină de tact, era răbdătoare, dar pentru Myatt nu era prea subtilă - el era conștient că i se cântăreau calitățile, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și defensiva ei solicitudine, că fusese conștientă de mâna care se retrăsese. Apoi ea se uită În sus și-l văzu pe Myatt privind-o. Era plină de tact, era răbdătoare, dar pentru Myatt nu era prea subtilă - el era conștient că i se cântăreau calitățile, că ea se Întreba cât putea fi el de plicticos În comparație cu tovarășul de compartiment. Tânăra nu căuta Încurcături - aceasta era expresia pe care ar fi folosit-o ea - iar el aprecie curajul, rapiditatea și decizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și bolnavă sub lampa slabă care pendula pe culoar, cu corpul zdruncinat de viteza trenului, ea trezea o dureroasă compătimire. Nu se plânsese de frig. Comentase În privința acestuia ca despre un rău necesar. Acum, Într-o străfulgerare interioară, Myatt deveni conștient de nenumăratele rele necesare care compuneau viața fetei. Auzi pasul monoton al omului pe care-l văzuse trecând Încoace și-ncolo prin fața compartimentului și-i ieși În cale. — Sunteți doctor? Este aici o fată care a leșinat. Omul se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]