2,296 matches
-
canon s-a format începând cu secolul a V-lea. Acest consens se baza pe opinia populară. În mod oficial canonul Noului Testament a fost hotărât pentru Biserica Catolică la Conciliul Tridentin, la mijlocul secolului al XVI-lea. Până atunci niciun conciliu ecumenic nu se pronunțase în această privință. Sinodul de la Ierusalim (1672) a stabilit canonul Bibliei pentru bisericile ortodoxe. Acest sinod a aprobat același canon al Noului Testament ca cel catolic, dar a aprobat un canon diferit în ce privește Vechiul Testament. Numai 8
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
Pentru a facilita unirea, modificările în dogmă și ritual au fost reduse la strictul necesar (cele patru puncte florentine: "primatul papal, împărtășirea cu azimă, existența purgatorului" și "adaosul Filioque"). Poziția Bisericii Catolice față de bisericile orientale neunite s-a schimbat o dată cu Conciliul Vatican II și cu înmulțirea inițiativelor ecumenice. Astfel a fost înființată o comisie mixtă catolică-ortodoxă care s-a reunit periodic, ultima dată în Liban, în 1993. Documentul de la Balamand adoptat de comisia mixtă recomandă ambelor biserici să se abțină de la
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
români. Eforturile de unire i-au vizat și pe ei, ca și pe slovacii ortodocși, pe ruteni, ucrainieni și rușii albi (bieloruși). Regatul Poloniei va fi primul stat care va aplica planurile de unire a credincioșilor răsăriteni, având ca model Conciliul de de unire religioasă de la Ferrara-Florența dintre Biserica Apusului (Catolică) si cea a Răsăritului (Ortodoxă). Regele Sigismund al III-lea Vasa, aflat sub influența directă a sfetnicilor săi iezuiți, va organiza o primă unire cu Biserica Romei a ortodocșilor din
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
a Maicii Domnului" (sau "Aducerea Maicii Domnului la Templu", când Sf. Maria avea trei ani) pe 21 noiembrie. În calendarul popular sărbătoarea se numește "Ovidenie". Biserica catolică mai sărbătorește Neprihănita Zămislire a Preasfintei Fecioare Maria pe 8 decembrie și, după Conciliul al Doilea de la Vatican, a schimbat denumirea sărbătorii de 1 ianuarie din "Tăierea împrejur" în "Solemnitatea Sfintei Fecioare Maria, Maica lui Dumnezeu, Regina păcii". În Evul Mediu, în unele regiuni ale Europei de vest "Adormirea" și "Ridicarea la Ceruri" se
Fecioara Maria () [Corola-website/Science/298897_a_300226]
-
te mărim."" Lucrările teologice se referă la termenul grec "Theotokos" și echivalentele sale latine "Deipara" și "Dei genetrix", traduse ca "Născătoare de Dumnezeu" sau "Purtătoarea de Dumnezeu". Acestea sunt utilizate pentru a accentua că fiul Mariei, Iisus Hristos, este Dumnezeu. Conciliul de la Efes susține ca părinții bisericii nu au ezitat să vorbească despre Fecioara Maria ca fiind Maica Domnului, condamnând doctrina nestoriană, care susținea că Maria a fost doar mama lui Iisus-omul, nu și a lui Iisus-Dumnezeu. "Maica precistă" este un
Fecioara Maria () [Corola-website/Science/298897_a_300226]
-
alătura ordinului. Eforturile lor au fost susținute de un personaj proeminent din partea bisericii Bernard din Clairvaux (mai târziu a fost sanctificat), el fiind nepotul unuia din cei 9 templieri care au format inițial Ordinul. În același an a avut loc Conciliul de la Troyes, în urma căruia Ordinul a primit recunoașterea oficială. In 1130 Regele Aragonului din Spania a lăsat prin testament mari întinderi de pământ. Donațiile au devenit o practica folosită de toți noii membri. In 1139, papa Papa Inocențiu al II
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
nu a durat multă vreme. Ordinul avea un sprijin important în persoana lui Bernard de Clairvaux, un cleric de frunte, și nepot al unuia dintre cavalerii fondatori. El a vorbit și scris cu convingere în numele lor, și în 1129, la Conciliul din Troyes, Ordinul a fost oficial recunoscut de Biserică. O dată cu acest act formal, templierii au devenit o destinație preferată a donațiilor din Europa, primind bani, pământuri și fii de nobili de la familii dornice să sprijine lupta (considerată creștină) din Țara
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
ca justificare pentru arderea pe rug a zeci de templieri la Paris. Cum Filip amenința cu acțiuni militare dacă papa nu îi respecta dorințele, Clement a acceptat în cele din urmă dizolvarea ordinului, invocând scandalul public provocat de mărturisiri. La Conciliul de la Vienne din 1312, a emis o serie de bule papale, între care "Vox in excelso", care dizolva oficial Ordinul, și "Ad providam", care oferea cea mai mare parte a posesiunilor templierilor ospitalierilor. Cât despre conducătorii Ordinului, Marele Maestru Jacques
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
templierilor. Cavalerii purtau robe albe cu o cruce roșie și o manta albă; sergenții purtau o tunică neagră cu o cruce roșie în față și în spate și o manta neagră sau maro. Mantaua albă a fost atribuită templierilor la Conciliul de la Troyes în 1129, iar crucea a fost adăugată robelor cel mai probabil la începutul celei de-a doua cruciade, când Papa Eugen al III-lea, regele Ludovic al VII-lea al Franței și multe alte personalități au luat parte
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
mitul Sfântului Graal, care a fost rapid asociat templierilor, încă din secolul al 12-lea. Primul roman cavaleresc legat de Graal a fost "Povestea Graalului" text fantastic scris în 1180 de către Chrétien de Troyes, care provenea din aceeași zonă unde Conciliul de la Troyes sancționase oficial . În legenda Arturiană, eroul căutării Graalului, Sir Galahad (o invenție literară din secolul 13 a călugărilor din Ordinul cistercian al Sfântului Bernard de Clairvaux) era descris purtând un scut cu crucea Sfântului Gheorghe, similară cu insigna
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
alfabetului chirilic clasic. Cel mai vechi document păstrat sub formă originală și scris cu caractere chirilice datează din 1392. Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae, susține ideea, pertinentă de altfel, că moldovenii au scris cu litere latine, potrivit tradiției, până după Conciliul de la Florența (1439). Se cunoaște faptul că mitropolitul Damian, întâistătător al Mitropoliei Moldovei, între 1437-1447, a participat, împreună cu vicarul său, protopopul "Constantin", la Conciliul de la Ferarra-Florența, ale cărui decizii le-a semnat, devenind primul ierarh din Țările Române care s-
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
susține ideea, pertinentă de altfel, că moldovenii au scris cu litere latine, potrivit tradiției, până după Conciliul de la Florența (1439). Se cunoaște faptul că mitropolitul Damian, întâistătător al Mitropoliei Moldovei, între 1437-1447, a participat, împreună cu vicarul său, protopopul "Constantin", la Conciliul de la Ferarra-Florența, ale cărui decizii le-a semnat, devenind primul ierarh din Țările Române care s-a unit cu Biserica Romei. Urmașul său în scaunul mitropolitan, "Ioachim", a fost de asemenea unit, însă a fost alungat din Moldova de adversarii
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
Novac, care pornea de la gura Topolniței și trecea pe sub dealuri pe lângă Drobeta, Drăgășani, până la Pietroasele, aproape de Buzău. Cu această ocazie, Constantin și-a adăugat și titlul de "Dacicus Maximus". Pe plan religios, în 325 Constantin a convocat la Niceea primul conciliu ecumenic al bisericii creștine, care a pus bazele dogmatice și canonice ale acestei religii, definind mai precis dogmele creștine drept răspuns la provocarea reprezentată de erezia arianistă. Toți episcopii prezenți s-au declarat de acord cu pozițiile teologice majore propuse
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
succesorul său final, Constanțiu al II-lea, care era creștin arianist. Deși era hotărât să păstreze ceea ce biserica a definit la Niceea, Constantin dorea de asemenea pacificarea situației și a devenit ulterior mai tolerant cu cei condamnați și exilați de conciliu. Mai întâi i-a permis lui Eusebiu de Nicomedia, care era protejatul sorei împăratului și lui Theognis să se întoarcă după ce au semnat mărturisiri de credință ambigue. Cei doi prieteni ai lui Arius, plus alți prieteni ai săi, au lucrat
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
Eusebiu de Nicomedia, care era protejatul sorei împăratului și lui Theognis să se întoarcă după ce au semnat mărturisiri de credință ambigue. Cei doi prieteni ai lui Arius, plus alți prieteni ai săi, au lucrat la reabilitarea lui Arius. La Primul Conciliu de la Tir din 335, ei i-au adus acuzații Papei Atanasie I al Alexandriei, pe atunci episcop de Alexandria, principalul oponent al lui Arius; după aceasta Constantin l-a exilat pe Atanasie deoarece îl considera obstacol în calea reconcilierii. În
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
Tir din 335, ei i-au adus acuzații Papei Atanasie I al Alexandriei, pe atunci episcop de Alexandria, principalul oponent al lui Arius; după aceasta Constantin l-a exilat pe Atanasie deoarece îl considera obstacol în calea reconcilierii. În același Conciliul de la Ierusalim, sub conducerea lui Constantin, l-a readmis în comuniune pe Arius în anul 336. Totuși Arius a murit pe parcursul călătoriei către Constantinopol. Unii istorici au sugerat că Arius ar fi fost otrăvit de dușmanii săi. Eusebiu și Theognis
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
nou latine. Despre epoca și formele adoptării [[alfabet chirilic|alfabetului chirilic]] în scrierea limbii române, au existat multe păreri contradictorii. [[Dimitrie Cantemir]], în [[Descriptio Moldaviae]], scrisă în 1716 în limba latină, afirma că s-a scris cu litere latine până la [[Conciliul de la Basel|Conciliul de la Florenta]] ([[1432]]), așadar încă peste 400 de ani după [[Marea Schismă|schisma]] de la [[1054]]. Domnitorul [[Alexandru cel Bun]], sfătuit de mitropolitul său, ar fi poruncit arderea cărților și textelor scrise până atunci cu litere latine, introducând
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
epoca și formele adoptării [[alfabet chirilic|alfabetului chirilic]] în scrierea limbii române, au existat multe păreri contradictorii. [[Dimitrie Cantemir]], în [[Descriptio Moldaviae]], scrisă în 1716 în limba latină, afirma că s-a scris cu litere latine până la [[Conciliul de la Basel|Conciliul de la Florenta]] ([[1432]]), așadar încă peste 400 de ani după [[Marea Schismă|schisma]] de la [[1054]]. Domnitorul [[Alexandru cel Bun]], sfătuit de mitropolitul său, ar fi poruncit arderea cărților și textelor scrise până atunci cu litere latine, introducând, în loc, alfabetul chirilic
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
1838, în revista Alăuta Românească. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, învățați ca [[Timotei Cipariu]], episcopul [[Melchisedec Ștefănescu]], [[Bogdan Petriceicu Hașdeu]], [[Dimitrie Onciul]] și alții au afirmat că limba slavă a fost introdusă în țările române înainte de [[Conciliul de la Basel, Ferrara și Florența|Conciliul de la Florența]], respectiv în secolele X-XII, după [[creștin]]area [[bulgari]]lor, aducând în acest sens argumente și izvoare de ordin filologic și istoric. Primele documente românești, care au ajuns până la noi, erau toate scrise
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
a doua jumătate a secolului al XIX-lea, învățați ca [[Timotei Cipariu]], episcopul [[Melchisedec Ștefănescu]], [[Bogdan Petriceicu Hașdeu]], [[Dimitrie Onciul]] și alții au afirmat că limba slavă a fost introdusă în țările române înainte de [[Conciliul de la Basel, Ferrara și Florența|Conciliul de la Florența]], respectiv în secolele X-XII, după [[creștin]]area [[bulgari]]lor, aducând în acest sens argumente și izvoare de ordin filologic și istoric. Primele documente românești, care au ajuns până la noi, erau toate scrise cu ajutorul alfabetului chirilic, datorită influențelor [[limba
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
urmă s-a introdus ortografia fonetică. Înainte de [[1989]], în [[RSS Moldovenească]] se folosea o versiune specială a alfabetului chirilic. Legea cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul republicii (septembrie 1989) a confirmat revenirea la alfabetul românesc pe bază latină. [[Simbolul niceno-constantinopolitan|Crezul]] [[Conciliu ecumenic|primelor sinoade ecumenice]], cel din [[325]] de la [[Primul conciliu din Niceea|Niceea]], și cel din [[381]] de la [[Primul conciliu din Constantinopol|Constantinopol]] este rostit până azi neschimbat, prin cuvinte cu etimologii latine. Mai concret, . Odată cu introducerea [[ritul bizantin|ritului
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
Moldovenească]] se folosea o versiune specială a alfabetului chirilic. Legea cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul republicii (septembrie 1989) a confirmat revenirea la alfabetul românesc pe bază latină. [[Simbolul niceno-constantinopolitan|Crezul]] [[Conciliu ecumenic|primelor sinoade ecumenice]], cel din [[325]] de la [[Primul conciliu din Niceea|Niceea]], și cel din [[381]] de la [[Primul conciliu din Constantinopol|Constantinopol]] este rostit până azi neschimbat, prin cuvinte cu etimologii latine. Mai concret, . Odată cu introducerea [[ritul bizantin|ritului bizantin]] și a [[limba slavă bisericească|limbii slavone]] în cult
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul republicii (septembrie 1989) a confirmat revenirea la alfabetul românesc pe bază latină. [[Simbolul niceno-constantinopolitan|Crezul]] [[Conciliu ecumenic|primelor sinoade ecumenice]], cel din [[325]] de la [[Primul conciliu din Niceea|Niceea]], și cel din [[381]] de la [[Primul conciliu din Constantinopol|Constantinopol]] este rostit până azi neschimbat, prin cuvinte cu etimologii latine. Mai concret, . Odată cu introducerea [[ritul bizantin|ritului bizantin]] și a [[limba slavă bisericească|limbii slavone]] în cult, , limba română liturgică s-a slavizat puternic, îndeosebi în terminologia
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
În acest proces au existat, desigur, și numeroase victime omenești, de la membri ai clerului și simplii credincioși ai diverselor religii "păgâne", până la filozofi. Împăraților le-au fost recunoscute, din ce în ce mai mult, ample spații de intervenție în viața Bisericii, inclusiv convocarea de Concilii Ecumenice, care, în acele secole, au avut de înfruntat diferite controverse, mai ales cele care au sfârșit în erezii trinitare și cristologice. În urma acestor controverse creștinismul a ajuns la formulări riguroase a adevărurilor de credință (dogmele), cuprinse în crezul de la
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
au decantat, însă, aceste formulări dogmatice nu este una pașnică, ci una adesea conflictuală între teologi și taberele lor de susținători, atingând forme extreme de violență fizică și psihologică, în chiar timpul și sălile unde s-au desfășurat anumite sinoade (concilii) ecumenice. În acest context, împărații, ca reprezentanți ai puterii seculare și, deci, garanți ai ordinii publice, au simțit de datoria lor să intervină prin impunerea poziției unei tabere, precum și prin masarea de trupe în orașele în care se țineau aceste
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]