13,648 matches
-
din exaltarea sexuală, din frenezia biologică, ci dintr-o evaporare a carnalului în spirit." Ceea ce ne propun Freud, Norman și Spinoza este o "crustă științifică a disperării!" Da, domnule Dobridor! Cu ce vindeci disperarea în fața morții? Anulezi ultima dorință a condamnatului la moarte? Îmi sorb cafeaua ca să pot gândi mai din subconștient, cum ar spune Ilarie Dobridor, care face praf literatura creatorilor evrei din secolul XIX, dărmătorii academismului și inventatorii dadaismului, impresionismului, sintetismului, subiectivismului, intenseismului, aristocratismului, bonismului și vivantismului. Poate are
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
rozal în marele ocean al vieții? * Tocmai efemeritatea ar trebui să dea omului mai multă prestanță, mai multă personalitate, să-i amplifice sentimentul de unicitate și să-l facă insensibil la mizeria vieții. * Poate tocmai această măreție a unicității dă condamnaților la moarte, în fața plutonului de execuție, o înfățișare demnă, singura pe măsura momentului trecerii pragului spre infinitul neîntoarcerii. * Stăpânul de sclavi nu avea norme. El avea bici! Scopul vieții - spun amicii mei, poeții, este creația. Au spuso și alții în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
justiției un sens înalt. Pentru că nu dreptatea este lucrul cel mai înalt la care poate aspira cineva care a îmbrăcat roba de judecător. Dreptatea poate fi oarbă și rece. Dreptatea poate, cădea ca un cuțit de ghilotină pe gâtul unui condamnat. O, nu vă temeți. Nu voi pleda împotriva dreptății. Scopul justiției este, știu și eu, dreptatea, obiectul justiției este dreptatea. Și totuși, onorată curte, un adevărat judecător nu se poate opri aici. Dreptatea singură nu e de ajuns pentru a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nostru rămânea la locul lui și asta ni se părea de ajuns. Ne consolam că nu noi eram victima și nu noi eram călăul. Nu noi am semnat sentința de condamnare la moarte, nu noi l-am împins pe cel condamnat din căruță pe treptele eșafodului, nu noi am râs când călăul i-a poruncit să-și descheie cămașa și i-a examinat gâtul... Nu, noi "am trăit". Ne-am cutremurat în tăcere și ne gândeam că, într-o zi, cineva
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
notat e "poliția". Dar există, cred, ceva mai important decât aceste contradicții și decât vina sau justificările unui om: ceea ce a permis transformarea eșafodului în metodă. S-ar zice că nu ai decât două soluții urmărind gestul obosit cu care condamnatul își descheie gulerul cămășii: să fii destul de egoist și, mușcîndu-ți buzele, să-ți spui "în fond, nu despre gâtul meu e vorba" sau să fugi de-acolo și să te închizi în singurătate ca într-o grotă. În ambele cazuri
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pot, pentru a nuanța o idee a acuzării, să compar egoismul meu cu al cetățeanului Sieyes care n-a deschis gura nici când Robespierre a osândit pe alții, nici când Robespierre a fost împins el însuși în căruța ce ducea condamnații la eșafod. Astfel, voi dovedi, poate, că a acuza înseamnă înainte de toate a recunoaște. Asigur onorata curte că nu vreau să fiu cinic. Cunosc diferența dintre cel care poruncește să se taie capete și cel al cărui cap riscă să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un singur drum de făcut: spre ghilotină. L-au parcurs, duși în trei căruțe, pe străzi unde răsunau fără încetare strigătele de veselie și imprecațiile. Interpretați, oare, absența gesturilor de compasiune, râsetele și imprecațiile ca un semn de vinovăție a condamnaților? Dacă există vreo vinovăție aici, ea aparține, cred, numai celor care se grăbesc să râdă de cei învinși după ce înainte s-au prosternat în fața lor. Versatilitatea e tristă în orice împrejurări s-ar manifesta... Pentru a nu săvârși aceeași eroare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
achitarea. Li s-ar părea o mare nedreptate. Atâtea victime, gândesc ei, cer un minimum de justiție. Există apoi destui care nici nu vor să știe dacă Robespierre a fost vinovat sau nu. Lor le e indiferent și cine e condamnatul, numai să suie cineva scările eșafodului. Să aibă un spectacol, să vadă un cap rostogolindu-se. Asta a fost totdeauna plăcerea lor cea mai mare. Chiar când au avut necazuri, au uitat de ele dacă li s-a oferit satisfacția
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se face ușor și se sparge ca aburul. Ni „se rupe“ de trecut, ni „se fâlfâie“ de viitor, ne „doare-n pix“ de prezent. Tot ce am - beau acum. Trăim intens, devastator clipa și disprețuim suveran durata. Un neam de condamnați pe viață, care se dau mari deghizându-se în nababi... sinucigași. Mă rog, ia să mă calmez. Nu mai zic nimic. Decât una. O chestie care mă roade de vreo zece ani. Domnule, uite că iar m-apucă dracii: de ce
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Sau un egoism inconștient îi îndruma să înlăture din decorul lor acea efigie melancolică, care, fără nici o rezonanță acum către înconjur, se putea mai lesne dizolva în izolare? Moartea fiind operație repugnantă, era salutar gestul lor de a transporta pe condamnat într-un azil anume pregătit. Elena comentase cu Marcian ciudățenia procedărilor lui Maxențiu. Marcian surâsese indulgent și semnificativ, și Elena înțelesese 241 16 v, Fecioarele despletite, Concert din mimcă de Bach, Drumul ascuns abia atunci aluzia absurdă a bietului exilat
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
plecarea și cerea dreptul de a scrie. Deși cordial și glumeț, subiectul tachinării lor era nou și gingaș, de aceea rămâneau adesea șovăitori și gânditori în comentariul lor. Atunci, de comun acord și cu o reculegere sinceră, plângeau pe bietul condamnat. Buletinele pe care le primea Ada de la sanatoriu erau tot mai pesimiste: Facem ce se poate! Sperăm într-o prelungire! . .. Starea înaintată! Nimic exclus! Un consiliu de familie reunise pe cei trei care se ocupau de prinț: Ada, Elena, Marcian
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
din pe partea administrațiilor, precum și pe tov. Dir. Borundel Cornel. La ora 06:30, fiind fixată execuția, însoțit fiind de grefierul Trib. Militar București, Craioveanu Ștefan, și din partea penitenciarului Jilava, tov. căp. Moromete, am mers la celula unde se aflau condamnații Dumitru Matei, Druszcz Romuald și Ioan Cudalbu și i-am încunoștiințat că a sosit timpul să-și expieze faptele săvârșite și au fost întrebați fiecare condamanat, dacă mai au ceva de mărturisit sau vreo dorință și au declarat că nu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
s-a petrecut. La ora 06:30, comandantul grupului de execuție, tov. căpitan de miliție Ciacanica Dumitru, s-a dispus să se citească oamenilor din grupa de execuție de către grefierul instanței, dispozițiile sentinței de condamnare și expunerea faptelor săvârșite de condamnați. După aceasta, s-a ordonat aducerea condamnaților Dumitru Matei, Druszcz Romuald, Cudalbu Ioan[...]care au fost aduși sub escortă, 68Constantin N. Străchinaru fiecare însoțit de patru gardieni ai penitenciarului Jilava. Condamnații au fost legați la ochi și apoi la stâlpii
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
comandantul grupului de execuție, tov. căpitan de miliție Ciacanica Dumitru, s-a dispus să se citească oamenilor din grupa de execuție de către grefierul instanței, dispozițiile sentinței de condamnare și expunerea faptelor săvârșite de condamnați. După aceasta, s-a ordonat aducerea condamnaților Dumitru Matei, Druszcz Romuald, Cudalbu Ioan[...]care au fost aduși sub escortă, 68Constantin N. Străchinaru fiecare însoțit de patru gardieni ai penitenciarului Jilava. Condamnații au fost legați la ochi și apoi la stâlpii de execuție, cu spatele spre grupa de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
dispozițiile sentinței de condamnare și expunerea faptelor săvârșite de condamnați. După aceasta, s-a ordonat aducerea condamnaților Dumitru Matei, Druszcz Romuald, Cudalbu Ioan[...]care au fost aduși sub escortă, 68Constantin N. Străchinaru fiecare însoțit de patru gardieni ai penitenciarului Jilava. Condamnații au fost legați la ochi și apoi la stâlpii de execuție, cu spatele spre grupa de execuție. După îndeplinirea celor de mai sus, am ordonat comandantului executarea. Comandantul grupei, luând comanda, a pregătit armele, ochirea și focul. Condamnații fiind executați
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
penitenciarului Jilava. Condamnații au fost legați la ochi și apoi la stâlpii de execuție, cu spatele spre grupa de execuție. După îndeplinirea celor de mai sus, am ordonat comandantului executarea. Comandantul grupei, luând comanda, a pregătit armele, ochirea și focul. Condamnații fiind executați, medicul penitenciarului Jilava a constatat moartea celor de mai sus. După o oră de la execuție, cadavrele s-au dat în primire directorului penitenciarului Jilava, pentru cele legale. Drept pentru care am incheiat prezentul proces- verbal, în cinci exemplare
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cele legale. Drept pentru care am incheiat prezentul proces- verbal, în cinci exemplare....” Procesul verbal al asasinării i-a rămas viu în memorie ofițerului Savel și-l va purta în inimă cu tot martirajul prin care au trecut cei trei condamnați la moarte. Motive false după sistemul K.G.B-ist, leninisto- stalinist. Statuar în rama ferestrei de la singurul etaj al casei, Savel reflectează la demnitatea și tăria sufletească cu care au închis ochii cei trei eroi și martiri, întrebându- se în
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de topor folosite de inspectorii generali din Ministerul de Interne, colonelul Sepeanu Octav, Iosif Nemeș, ministrul securității Jianu, Zeller, generalii Pintilie recte Pantiușa, Nikolschi, și bineînțeles directorii și ofițerii din penitenciarele respective, au fost aparent condamnați, căci țapii ispășitori și condamnații la moarte au fost legionarii, iar nelegionarii chiar cei remarcați ca șefi ai torturilor n-au fost condamnați; mai mult decât atât cei mai mulți n-au fost implicați nici în procesul Țurcanu și Gheorghiță dă exemplu: Bogdănescu Ion, Burculeț
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
fața roșie, își duse mâinile în lungul șalelor, luă o poziție de drepți, se strâmbă, zâmbi și, din roșu, albi. „Solomon Mironel !” se auzise timbrul cultivat al președintelui. Din nou roșu ca vișina putredă, candidatul se îndreptă cu aer de condamnat spre ușă. În spatele său, cu fața plină de apă și ochii ascunși între pielițe bubate, Lică îi ură cu glas transpirat succes. Podidit de lacrimi, asudase, ca și cum cineva i-ar fi tras o palmă. PODU VECHI - Rifcă, aghibăr băț ! behăi
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
nu ar fi trebuit, dar fabricanții de hârtii denunțătoare au avut grijă să toarne acolo o mulțime de minciuni în virtutea cărora bietul om nevinovat a devenit un individ periculos pentru regim. Pe patul morții denunțătorul își cere iertare, dar fostul condamnat e și el cu un picior în groapă, pentru că în timpul crudei detenții s-a îmbolnăvit grav de plămâni. Urmările sunt tragice și se pare că personajul principal a trăit personal o asemenea experiență în vremea copilăriei cu traumele arhicunoscute. Aceste
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
total compromis. Prețuri tot mai mici la produsele de consum, șomaj în creștere, populație îmbătrânită, exodul tinerilor, ferme de familie vândute întreprinzătorilor agricoli pe o nimica toată; geografia îi hotărâse soarta lui Mark cu mult înainte de a se naște. Doar condamnații rămâneau în urmă, să-și încheie socotelile. Trecu pe lângă clădiri solide, în formă de A, care se prăbușeau, transformându-se în cocioabe de carton gudronat. Rătăci de la Avenue E pe Avenue 1, între Thirty-first și Twenty-fifth, ca înăuntrul unui album
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o serie de întruniri grăbite, alianța începe să se destrame. Dacă pe ea decizia o demoralizează, pe Daniel îl face una cu pământul. Nu se referă la verdict decât în maxime scurte, stoice. În ochii lui, consiliul nici măcar nu merită condamnat. Ceva se ofilește în el, o disponibilitate funciară de a continua lupta cu o specie care n-are să se reabiliteze și care nu poate fi înfrântă. Nu vrea să discute cu ea pe tema asta, iar ea și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ecleziastice, unde mijloacele necesare, de obicei, nu lipsesc”. Documentul ia în considerație orice moment al celebrării: „Nu este permis, din cauza cântecului sau a sunetului, ca preotul să aștepte la altar mai mult decât necesită ceremonia liturgică (...). În general, este de condamnat, ca un abuz grav, dacă în funcțiunile religioase liturgia apare ca secundară și în serviciul muzicii; muzica este doar o parte din liturgie, în serviciul căreia ea se află”. Pentru realizarea acestor obiective sunt necesare diferite mijloace: - „... Episcopii să instituie
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Totuși el poate prezice fiecare gest al vostru. Zâmbetul se șterse de pe fața celuilalt. - Poate prezice ce-o vrea, zise, tranșant. Eu sunt cel care comandă. Dacă încearcă să se amestece în afacerile mele, se va pomeni în postura de condamnat la închisoare, știe ziua și ora, dar nu are ce să facă. Gosseyn spuse: - După părerea mea nu v-ați gândit la toate problemele acestea, așa cum se cuvenea. Enro rămase tăcut, privind masa. În sfârșit, ridică ochii. - Altceva? Aștept condițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Totuși el poate prezice fiecare gest al vostru. Zâmbetul se șterse de pe fața celuilalt. - Poate prezice ce-o vrea, zise, tranșant. Eu sunt cel care comandă. Dacă încearcă să se amestece în afacerile mele, se va pomeni în postura de condamnat la închisoare, știe ziua și ora, dar nu are ce să facă. Gosseyn spuse: - După părerea mea nu v-ați gândit la toate problemele acestea, așa cum se cuvenea. Enro rămase tăcut, privind masa. În sfârșit, ridică ochii. - Altceva? Aștept condițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]