2,979 matches
-
care-l folosea la școală mai există Încă și vădește un mare talent și o simțire firească. Într-adevăr, pictura a fost cea dintâi artă care l-a fascinat. Numai cu mult mai târziu a Încercat să se exprime prin condei sau otravă. Înainte de aceasta totuși, se pare că s-a lăsat Înflăcărat de visele, obișnuite băieților, legate de aventura și cavalerismul vieții de ostaș și că a devenit un tânăr membru al gărzii. Dar viața desfrânată și nesăbuită a camarazilor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
prima filă a unui dosar ce nu și-a găsit rezolvarea nici până În ziua de azi. În capcana falsei limpezimi a romanului au căzut, cei dintâi, criticii și istoricii literari. Pentru ei, lucrurile sunt simple: dintr-o singură trăsură de condei, au decis: Portretul lui Dorian Gray (1890-1891) este un manifest al estetismului! Adică ilustrarea artistică a unei idei pur teoretice. Și Încă: o Încercare - reușită - de a da formă literară teoriei „artei pentru artă”. Fără Îndoială, există mult adevăr În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
kierkegaardian. De altfel, o formulare a filosofului danez, după care inocența este totodată angoasă, are echivalențe În comentariul caracterologic matein: „...dacă păpușii acesteia sulemenite Îi flutura uneori pe buze un surâs neliniștitor, sub arcul sever al sprâncenelor, trase negre cu condeiul, ochii aveau acea nevinovată limpezime ce strălucește numai sub pleoapele eroilor și ale copiilor”. În această ipostază, indeterminată moral și „amorțind simțământul temerii de răspundere”, Aubrey de Vere adastă Într-un vertigiu voluptuos ce Îndeamnă la trăiri șocante și senzații
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
două: Mihai Eminescu și Titu Maiorescu; restul n-ar reprezenta decât niște „debutanți în cultură”, împotmoliți într-o „de nedepășit fază de început, de căutare în noapte”. În Criticii bătrâni și critica tinerilor (4/1932), același autor desființează dintr-un condei întreaga critică românească actuală, de la G. Ibrăileanu la Pompiliu Constantinescu, G. Călinescu și Șerban Cioculescu, exprimând, în schimb, încrederea în „tinerețea și sănătatea spirituală” a noii generații. Atitudinea negativistă este susținută și de Mihail Ilovici (Momentul nostru de răfuială), de
DISCOBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286794_a_288123]
-
va reveni, ca autor de versuri, cu niște strofe antidinastice (Mare farsor, mari gogomani) și, în „Convorbiri critice”, cu fabule inspirate de răscoalele țărănești din 1907. Cu tot elogiul pe care, în 1909, îl face implicării politice a omului de condei, C. nu are vocație în acest domeniu. E adevărat și că disprețuia prea mult politicianismul pentru a se înregimenta în vreun partid. Natură capricioasă, el semnează când la „Timpul”, ziar conservator, când la „Voința națională”, organ liberal, dar și la
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Eugen (25.X.1890, Craiova - 27.II.1975, Craiova), poet, prozator și gazetar. O darnică ursită a făcut ca Dumitru Constantinescu, meșter plăpumar, și nevasta lui, Eufrosina, să aducă pe lume opt copii, dintre care cinci vor ajunge oameni de condei: Iancu, Eugen, Paul, Savin, Lucia. Însă C. pare la început atras de lumea cifrelor. După absolvirea unei școli comerciale (1902-1904), el urmează Școala superioară de comerț „Gh. Chițu” (1905-1909), obținând diploma de expert contabil. Suplinindu-l pe Mihail Cruceanu, va
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
literar și artistic”, „Datina”, „Actualitatea”, „Bilete de papagal”, „Familia”, „Fulgerul”, „Presa”, „Gorjanul”, „Jurnalul”, „Meridian”, „Gând și slovă oltenească”, „Tribuna Olteniei”, „Oltenia muncitoare”, unde a fost redactor, și la multe altele. A înființat, la Craiova, publicațiile „Garda” (1928-1931), „Strigătul oltean” (1929), „Condeiul” (1938-1942) și a contribuit la apariția cotidianului „Înainte” (1944). Împreună cu Paul Constant editează la Sibiu, între 1932 și 1934, „Provincia literară”. A folosit pseudonimele Inimosu, Evghenie, Silvirgil, Condeierul, Vulcan. Doar volumul de sonete Oglinzi aburite (1918) poartă pe copertă iscălitura
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
poetica întregii avangarde, care opune poeziei și romanului, literaturii în general, reportajul, scrie: „Jos cu poeții!”, adăugând: „Să vie cel cu o mie de ochi, o mie de urechi, o mie de picioare, o mie de telegrame, o mie de condeie, o mie de expresii, o mie de pistoale, să vie adevăratul poet! Să vie reporterul!” În aspectul grafic, revistele de avangardă, îndeosebi cele apărute după „Contimporanul”, etalează stridența. Apar caractere variate de litere în cuprinsul aceluiași text, cuvintele sunt fracturate
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
jurnalistică, atacând în „Facla”, din mai 1911, pe mitropolitul în scaun, Athanasie Mironescu. Fulminantele pamflete îl aduc pe fostul diacon, considerat încă în rândurile monahilor, în fața Consistoriului, care îl exclude din cin. Viața și-o câștigă de acum înainte cu condeiul. Compune un prolog în versuri pentru „Comoedia” (1911), colaborează la „Rampa” și la revista „Teatru”, îl ajută pe Th. Cornel la dicționarul biografic Figuri contimporane din România (1911), traduce din Dostoievski. În 1913 este redactor-șef la cotidianul lui Al.
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Meridian”, 1934, caiet 6; Ghiță Popescu, Petre Bellu, „Cazul doamnei Predescu”, RVM, 1935, 18-20; Adrian Verea, Teatrul Majestic: „Apărarea are cuvântul”, LUT, 1936, 4281; Geo Bogza, Petre Bellu a scris despre pești, prostituate și hoți de buzunare, iar acum lasă condeiul pentru a intra în rândurile lor, „Tempo”, 1936, 1012; N. Crevedia, Izu Abermanii și Petre Belii scrisului, PRV, 1936, 542; Virgil Carianopol, Petre Bellu, „Uzina B” „Gazeta refugiaților”, 1941, 28; Călinescu, Ist. lit. (1941), 847; George Dan, Periferia în romanul
BELLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285693_a_287022]
-
respins orice academism, „cultivarea în eprubetă închisă, cu dop, a vieții politice și literare”, și a căutat să aducă un aer proaspăt în spațiul dezbaterii publice și al literaturii, stimulând în mod consecvent creativitatea și setea de afirmare a unor „condeie noi”. Foarte prețuită de tinerii scriitori, revista, mai ales în prima ei serie, le-a dat unora prilejul să debuteze, iar pe alții i-a ajutat să se facă mai bine cunoscuți. Astfel, în ce privește poezia, pe lângă cele câteva texte ale
BILETE DE PAPAGAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
și străini (Lucian Blaga, Camil Petrescu, Claudia Millian, Mihail Sorbul, C. Goldoni, H. Ibsen, A. Strindberg, P. Claudel, L. Pirandello ș.a.), cărora cronicarul le dedică, de cele mai multe ori, comentarii substanțiale și nuanțate. Adevărate exegeze, aceastea dezvăluie un abil mânuitor al condeiului, cu o solidă cultură și gust rafinat, deschis noului. Observațiile criticului au în vedere, de regulă, calitățile literare ale operei dramatice (originalitatea, suflul ei de viață, construcția personajelor, ritmul acțiunii) și, nu mai puțin, transpunerea ei scenică, prin jocul actorilor
BOBES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285771_a_287100]
-
în conferințe, studii și broșuri (Economice, 1932 ș.a.), formulează propuneri de redresare a economiei românești. Contestat în violente campanii de presă, consilierul economic al regelui Carol al II-lea își caută o compensație în spațiul ficțiunii. Dacă, însă, omul de condei - care debutează în „Foaia populară” (1899) cu poemul în proză Bătrâna - primește aprecieri și mai sincere, și mai ipocrite, mecenatul face multe acte de caritate. Astfel, stipendiază, în țară și în străinătate, studenți merituoși. În 1920, întemeiază Editura Cultura Națională
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
de sensibilitate și grosolănie, B.-P. e o plămadă aparte, de ins cumva demoniac și cabotin deopotrivă. În „Seara”, ziar stipendiat se pare de Puterile Centrale, al cărui director și proprietar a fost în 1913 și 1914, publicistul mânuiește un condei incisiv, încercând un anume deliciu, aproape că artistic, al ponegririi. Cinicul vede în juru-i, și încă supradimensionate, păcate de care el însuși nu pare să fi fost străin. E, în causticele lui ieșiri moralizatoare și justițiare, un alibi subtil și
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
lor, dispuși la spovedanii care mai că îi transformă în personaje de proză scurtă. Sunt prinse în ramă și personalități cum ar fi Georges Clemenceau, Aristide Briand, André Antoine, Jules Romains, Jean Moréas, Jules Renard, Max Jacob, schițate cu un condei nu lipsit de agerimi scriitoricești. Și, în orice caz, apt de subțirimi de moralist, cum lasă să se întrevadă pseudojurnalul Mărturisiri de fecioară în ritm de charleston (1935). O suită de afectuoase evocări se înșiruie în Mitif, poetul florilor (1929
CLARNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
Tolstoi ar fi spus „neobrăzare“ - doar se exprimă așa despre Nietzsche) cu care Dostoievski își permite să scuipe pe cele mai scumpe și mai sfinte sentimente omenești“2. În ce ne privește, credem că pe Șestov l-a cam luat condeiul înainte. Nu este, de altminteri, singurul. Numeroși critici așa-numiți „sovietici“, ale căror texte ideologizante au fost citite cam prea asiduu și la noi, i-au imputat lui Dostoievski polemica ascunsă cu Cernîșevski și Nekrasov și faptul că n-a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să știm Pentru ea cu toții martiri să murim! Căci fără aceasta lanțul ne va strânge Și nu vom ști Încă nici chiar a ne plânge. Cuvinte: firman = ordin prin care sultanul numea sau mazilea un domn; padișah = sultan; hain = trădător. CONDEIELE LUI VODĂ Mircea-Vodă, domnul Țării Românești, a plecat la drum lung prin țară. Într-o zi de odihnă trecea printr-un sat, unde nu-l cunoștea nimeni. Aici, a găsit oameni adunați la un loc, care lucrau ceva. S-a
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
loc, care lucrau ceva. S-a oprit din drum și s-a dus la dânșii. Bună ziua, oameni buni! - le-a zis vodă. Dar ce lucrați voi tocmai astăzi, când ar trebui să vă odihniți ? Ce să lucrăm ! Ia, facem niște condeie. Ce fel de condeie ? - zise vodă. Eu văd că acestea sunt săgeți, nu condeie. -Pricepem noi la ce fel de condeie v-ați gândit, zise unul din săteni. Dar de condeie de acelea nu Înțeleg dușmanii țării noastre. Ei numai
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
S-a oprit din drum și s-a dus la dânșii. Bună ziua, oameni buni! - le-a zis vodă. Dar ce lucrați voi tocmai astăzi, când ar trebui să vă odihniți ? Ce să lucrăm ! Ia, facem niște condeie. Ce fel de condeie ? - zise vodă. Eu văd că acestea sunt săgeți, nu condeie. -Pricepem noi la ce fel de condeie v-ați gândit, zise unul din săteni. Dar de condeie de acelea nu Înțeleg dușmanii țării noastre. Ei numai pe acestea le simt
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
dânșii. Bună ziua, oameni buni! - le-a zis vodă. Dar ce lucrați voi tocmai astăzi, când ar trebui să vă odihniți ? Ce să lucrăm ! Ia, facem niște condeie. Ce fel de condeie ? - zise vodă. Eu văd că acestea sunt săgeți, nu condeie. -Pricepem noi la ce fel de condeie v-ați gândit, zise unul din săteni. Dar de condeie de acelea nu Înțeleg dușmanii țării noastre. Ei numai pe acestea le simt. De câte ori le am cercat noi pe spinarea dușmanilor ! Așa de
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
vodă. Dar ce lucrați voi tocmai astăzi, când ar trebui să vă odihniți ? Ce să lucrăm ! Ia, facem niște condeie. Ce fel de condeie ? - zise vodă. Eu văd că acestea sunt săgeți, nu condeie. -Pricepem noi la ce fel de condeie v-ați gândit, zise unul din săteni. Dar de condeie de acelea nu Înțeleg dușmanii țării noastre. Ei numai pe acestea le simt. De câte ori le am cercat noi pe spinarea dușmanilor ! Așa de iute zboară, de nici nu le zărești
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
să vă odihniți ? Ce să lucrăm ! Ia, facem niște condeie. Ce fel de condeie ? - zise vodă. Eu văd că acestea sunt săgeți, nu condeie. -Pricepem noi la ce fel de condeie v-ați gândit, zise unul din săteni. Dar de condeie de acelea nu Înțeleg dușmanii țării noastre. Ei numai pe acestea le simt. De câte ori le am cercat noi pe spinarea dușmanilor ! Așa de iute zboară, de nici nu le zărești ! Și așa de binem scriem cu ele, că Îndată ce le
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
cum le văpsește boala, Iei altfel lucrul, Doamne, decum e [el]... Femeia Poate să spuie multe... Tu dă-mi diata ceea. [DRAGUL] Poftim. [SAS] S-ar fi putut să știu, stăpâne, că Bodei, C-o singură a mânii trăsură de condei A mânii aceștia, putea să fie-n locu-mi! Pe-un negru muc de pană să fie pus norocu-mi? Acuma însă mucul puternic de condei Prin mîna-mi de aramă va trece mai întîi Și eu știu scrie, Doamne, știu slovele să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
S-ar fi putut să știu, stăpâne, că Bodei, C-o singură a mânii trăsură de condei A mânii aceștia, putea să fie-n locu-mi! Pe-un negru muc de pană să fie pus norocu-mi? Acuma însă mucul puternic de condei Prin mîna-mi de aramă va trece mai întîi Și eu știu scrie, Doamne, știu slovele să-nnod Frumos în nume mândru în... [Io, ] Sas Voievod. Pe mâna mea acuma e dat Bogdan... e colo, Nimica nu mai este al tău
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
boală... Și tu iei lucrul altfel... Las' naibii dar nevasta, (aspru ) Las' să-ți spun ție-o vorbă... o vorbă bună - asta! (l-înjughie) Scurt ți-a fost firul, Doamne! Și cuget că Bodei, C-o singură a mînei trăsură de condei, A mînei acesteia (îl apucă de mînă) putea să fie-n locu-mi! Pe-un negru muc de pană fu așezat norocu-mi Și-un vârf așa subțire, să-l scoți din piatră seacă. Vrei bani? Ia din cămara domnească câți vrei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]