3,948 matches
-
în volume previzibile. Povestirile lui Gheorghe Bălăceanu dospesc într-un ambalaj de bonomie din care lipsesc aproape cu desăvîrșire încrîncenarea, ranchiuna, răutatea prost mascată. De aceea, privindu-te pe dinăuntru după o lectură de acest gen, te simți mai întîi confortabil, după care poți în voia cea bună să aplici grila unui demers critic. Ușurința de a povesti poate „să-i cauzeze”, vorba lui nenea Iancu, ori nu, dar severitatea față de sine vine cu timpul, iar Gheorghe Bălăceanu are și timp
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
cu flori la poale, apoi cu fagi și brazi spre capăt și cu zăpadă, iar după ce ai urcat anevoie și ești fericit de izbândă, căci te simți puternic și singur, în timp ce înaintea ta se desfășoară minunile perspectivelor, descoperi, construit foarte confortabil, un restaurant. - Și el este, în vârful lui Jungfrau, un pissoir! - Era un personaj deștept, dar destul de vulgar. - Când ai ști ce vulgar era! Mi se crâncenă carnea când mă gândesc ce descoperiri am făcut în primele noastre întîlniri. Poate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
imboldul Revoluției Franceze. Dar acum deveniseră forme moarte, împietrite; nu mai corespundeau nici spiritualității contemporane - răscolite de pesimism și de profetismul revoluționar - nici nevoilor politice. În loc să se reorganizeze ținând seama de realitățile politice ale țării, partidele de guvernământ se mențineau confortabil pe vechile poziții; cultivarea clientelei electorale, acapararea consiliilor de administrație, opoziție guvernului. În același timp, pentru a nu părea retrograde, nu se sfiau să facă profesiune de credință masonică, anticatolică și, mai ales, când le convenea, să amenințe monarhia. Partidul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în fiecare zi soseau orășeni, meșteșugari, negustori, dar și proprietari de pământuri și aristocrați de străveche stirpe romană, împreună cu fiicele lor cu tenul alb și veșminte imaculate - oameni care, până acum, în ciuda exproprierilor suferite de pe urma burgunzilor, cunoscuseră o viață aproape confortabilă; și apoi oameni ce proveneau din locuri îndepărtate: mattiaci din bazinul renan, breoni din Reția de Răsărit și marcomani din Suabia de Sus. Printre aceștia, însoțit însă de escorta pe care i-o dăduse Gundovek, ajunse și Audbert, cu întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
urmare, singura autoritate reală era episcopul, a cărui reședință era asediată de oameni cu felurite cereri, ținuți în frâu de diaconi și de voluntari. Sebastianus ar fi putut fără nici o grijă să se adreseze Pretoriului, măcar pentru o cazare mai confortabilă, dacă nu pentru altceva, dar se abținu, ca să nu piardă timp cu curtoaziile față de comandantul garnizoanei și ofițerii superiori. Preferând să păstreze secretul prezenței sale în cetate, găsi un adăpost cât de cât acceptabil într-un han, unde dormi, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
privi fix la ciotul brațului său. Tot umărul îi era ridicat pe un fel de eșarfa legată; iar brațul îi era dezgolit și complet vizibil. O lampă cu infraroșii revărsa căldură asupra lui și ceea ce rămăsese se simțea bine și confortabil, deloc dureros. Nu sângera; iar din rană răsărea o crescătură, ceva cărnos, roz și răsucit, care părea o parte sfâșiată a brațului sfârtecat și care, din vreun motiv anume, nu fusese tăiată. Apoi văzu că avea o formă. Privi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
aflat că soțul meu este unul din cei șaptesprezece bărbați condamnați și știu unde se află el și ceilalți. Viteza este esențială dacă vreți să-i salvați viața. Vă rog să vă grăbiți. Aurelia Craig Celula nu arăta atât de confortabil pe cât dăduse el dispoziție inițial. Jefferson Dayles își notă în minte să facă o observație severă în această chestiune și apoi își îndreptă atenția către ființa albă ca varul care era Anrella Craig. Era primul lor contact față în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
e treaba lor sau pe care îl ignorau pur și simplu. Spuneai că le e o paralizantă frică de moarte. Speculeaz-o! Folosește-o pentru a le sparge rutina osificată de generații, lâncezeala uleioasă a minții, râncezeala puturoasă a sufletului, sentimentul confortabil al funambulului care știe că dedesubt e întinsă o plasă de protecție... Mai mult, orice viață scurtată brutal degajă un surplus de energie vitală. Ea poate fi folosită pentru construirea unei case sau a unui templu; sau poate să se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pustii ale urbei. Lacrimile îi udară fața odată cu primele picături de ploaie. Nu mai plânsese demult. Ochiul său uitase să mai stoarcă picătura aceea de sare, care-ți curăța retina și sufletul. Sculați-vă, cretinilor! Sculați-vă din paturile voastre confortabile ca niște morminte bine întreținute! Cineva vă cere ajutor... În sfârșit, cineva are nevoie de voi. Cine știe peste câte generații veți mai avea o astfel de șansă... Și tocmai acum v-a găsit dormitul? Acum când cel mai bun
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu era băgat în seamă și că se putea strecura invizibil, ca un privitor absent al unui album ilustrat. Totuși, de câteva minute, ceva, nu știa ce și asta îl speria și mai mult făcea să se clatine această siguranță confortabilă a neimplicării. Se învârti în loc, măturând cu privirea jur-împrejur și deodată, foarte departe, printre lanțuri de scrânciob, printre mâini gesticulând, printre obraze nădușite și congestionate, printre șiruri de covrigi și roșcove, printre broboade de lână atârnate spre vânzare, printre greabăne
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o "păzesc'', ba chiar s-o hrănesc cu biberonul. Seara, mă ducea în toate odăile pe unde avea "copii" culcați prin paturi liliputane, prin cutii de botine ori de tutun, iar cei mai oropsiți de soartă, prin locuri mai puțin confortabile. Firește, unii copii plângeau, alții nu voiau să adoarmă, fiindcă erau obraznici, alții erau bolnavi - și ea îi admonesta, le făcea morală, îi consola... pe fiecare după starea în care îi găsea. Când îi venea și ei rândul să se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
știai bine (dacă erai atât de nesăbuit încât să rămâi lângă el urmărindu-l în asemenea momente) că, din momentul în care o alegea, asupra cravatei plana un blestem. Fie că viitorul nod se încăpățâna să lunece într-un V confortabil față de gulerul cămășii -de obicei poposea cam la jumătate de centimetru mai jos de nasturele de la gât -sau, dacă nodul potențial își ocupa locul potrivit, atunci o mică bandă de mătase era hărăzită să iasă de sub guler, la spate, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de Modă din centrul capitalei, dorind să fie admirată. Uneori, Tony Pavone, visa cu ochii deschiși, contemplând cu plăcere, eleganța desăvârșită a trupului. Nu putea afirma cu certitudine dacă era Îndrăgostit, totuși...! Cu puțină vreme În urmă, Carla obținuse o confortabilă locuință la Împlinirea celor 28 de ani. Cu acest prilej, Tony Pavone contribui cu o sumă suficientă la mutarea ei În casă nouă. Puțin mai târziu, cu aceeași dărnicie, mai contribui și la mobilarea celor trei camere, spre deplina satisfacție
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ganster” cult și... admirator al artelor! Gică picior de lemn, gândi câteva momente, apoi propuse. „Ce părere aveți? Eu socotesc, e mai bine să dăm masa la o parte și În locul ei să așezăm o pătură...Desigur, poate fi mai confortabil... De acord?” Și cum gansterii Încuviințară, o strigă pe nevastă-sa: „Gironda...Te rog, În locul mesei, așează pătura cea nouă...” Privind’o pe furiși, Tony Pavone avea să constate cu oarecare mirare faptul suficient de cotraversat: soția gazdei era o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Sorbi două Înghițituri, articulând zâmbind: „Putem Începe...” Traseră la sorți cine are dreptul să arunce primul zarurile, iar sorții au decis: Gică picior de lemn avea dreptul la acest privelegiu. Cu mutra concentrată la maximum, acesta Își așeză cât mai confortabil piciorul său de lemn, adresându-se tuturor: „Faceți jocul...!” În prealabil, cu sprâncenele Încruntate, participanții dădură la iveală câte un cuțit vânătoresc, așezându-l alături - la Îndemână. Tony Pavone, se Înfioră de teamă, punând o firească Întrebare. „La ce folosesc
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Avu răbdare să maseze picioarele, fără rezultatul scontat, Însă. Fu nevoit să coboare din pat târânduse, făcând un mare efort de voință Încercând să se așeze pe scaunul toiletei. Cum nu reuși, urină În genunchi Într’o poziție nu tocmai confortabilă. Cu puțină vreme În urmă, placase cu oglinzi peretele unde se afla W.C.-ul și un dulăpior cu articole cosmetice, atunci când Carla protestase ca mai târziu să constate utilitatea lor. Tony Pavone se privi În oglindă. Pe moment avu neplăcuta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
făcu cale Întoarsă. Privi câteva momente la ușa camerei unde cu siguranță Carla dormea, ori poate plecase la serviciu, zâmbind amarnic. La ce bun...? Reuși cu destulă dificultate să se urce În pat, căutând să ocupe o poziție cât mai confortabilă În acea parte a patului care Încă nu era udă de transpirația lui. Își propuse să țină ochii deschiși ca În felul acesta să poată urmări Îndeaproape fazele următoare a cumpltei lui intoxicații. Dar treptat,depășind puterea de voință a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Arma respectivă semăna perfect cu iataganul care-i retezase capul peștelui crap În bucătărie la Carla cu patru săptămâni În urmă, sărutând’o cu lacrimi de bucurie...! Trase cât mai mult aer În piept, Își alese o poziție cât mai confortabilă În așa fel Încât dintr’o singură lovitură, să facă suficient de largă deschizătura, cât timp nu era prea târziu. Se năpusti cu iataganul În mațele nemernicului carnivor dar, constată cu surprindere de fapt, se află În stupidul pustiu al
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acesta refuză să funcționeze. Uitase... Abea la ora șase după amiaza Își Începea emisia pe cele două canale, timp de trei-patru ore aducând laude borfașului șef, cocoțat În fruntea piramidei! Nimic altceva...!! Își alese În fotoliu o poziție cât mai confortabilă adormind. Se trezi În jurul orei șapte seara. Fulgerător, Înțelese realitatea. Atena nu venise Încă acasă. Ce se putuse Întâmpla...? Suficient de Îngrijorat, se pomeni În stradă cu ochii fulgerând În toate direcțiile, cu speranțe optimiste. În mod sigur fata, pierde
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a savura spectacolul care deja Îl cunoștea În toate amănuntele, În timp ce Gică Popescu se minuna de frumusețea terasei de vară, mai nerăbdător să savureze sirenele descrise cu admirație de prietenul său, se așeză pe scaun Într-o poziție cât mai confortabilă. Georgică, veche cunoștință și de curând proaspăt ospătar se dovedi a fi la Înălțime.Rapid le pregăti o delicioasă gustare, aducând o frapieră plină cu cuburi de ghiață unde cele două sticle de șampanie erau rotite permanent până ce deveniră aburinde
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
faci...?” „Mulțumesc, nu prea bine...!” „Fi-i comod, i-a loc pe scaun. Anchetatorul, Îl privi câteva secunde, aprinzându-și o țigară, În timp ce răscolea unele hârtii de pe biroul său. Se mai răsuci pe scaun Încercînd să se așeze cât mai confortabil, căutându-i privirea. „Vezi, tu mai jignit, dar eu nu sunt supărat pe tine...! Din contră. Sunt hotărât să te ajut să ieși din Încurcătură.Ai Încredere. Dacă vei răspunde sincer la toate Întrebările mele, În această infracțiune penală, judecătorul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
distribuia cu circuit Închis, dovedea cu prisosință apetitul mesenilor către o Îmbuibare peste măsură, o dovadă În plus: sticlele numeroase de vin golite În care unele pe jumătate consumate Își risipea restul conținutului pe sub masă, În timp ce Mingoti așezat În scaun confortabil, picior peste picior, Încerca să dădăcească interlocutorii. “Uitați-vă la mine...! Mare minune să fiu profet mincinos dar, vă asigur eu, are să scape nesuferitul de Tony Pavone!!” Amețit de băutură,Maiorul Huzum holbă ochii la el. “Nu vorbi prostii colega
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În momentul când năvăli În W.C.-ul camerei cu evidente crampe stomacale În timp ce diaria se dezlănțui cu teribile pocnituri emanând un miros axfisiant ce-i provocă pe ce-i care fumau cocoțați pe fereastră și În alte poziții nu tocmai confortabile să-l gratifice cu tot felul de Înjurături și insulte unele mai grosolane, mai sofistificate decât celelalte...! Nimeni nu bănuia Însă, nefericitul a doua zi va fi numit Șeful lor de cameră ca la două zile să fie avansat În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îngăduitor. „Băieți, vă aduc să beți cât doriți desigur, nu dau dela mine...! Vă atrag atenția Însă. Atmosfera de afară e deosebit Încinsă, să nu aveți probleme de circulație la plecare...Și În afară de asta, vermutul nu-i o băutură prea confortabilă. În cantități ne controlate, el poate provoca deranj stomacal urmat de o stare de toropeală, mai bine zis, pierderea echilibrului vertical...! Aveți grije...!” Tony Pavone le aduse sticlele promise, apoi se Înapoie la birou abordând cu delicatețe din nou laboranta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
toată inima. Să trăiți și fericire fără prejudecăți la toți ce-i prezenți...!” Însfârșit, cu inima căt un purice, cu ochii roată În toate direcțiile de teamă să nu Întălnescă vre-un cunosut, ce-i doi proscriși se văzură așezați confortabil În avionul ce avea punct terminal aeroportul german Frankfurt pe Main. Dar, surprizele emoționale pentru Tony Pavone Încă nu se terminaseră.Approximativ, după cinsprezece minute de zbor, Comandantul anunță o aterizare forțată de câteva minute pe aeroportul din Timișoara...! De
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]