KorAP: Find »[drukola/base=confrunta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...66 67 68 ...764 >

19,100 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

relațiile din familie suportul motivațional privind dezvoltarea personală. Karl Popper (1993, p. 198) făcea distincția între o societate închisă și una deschisă, precizând: „societatea magică, tribală sau colectivistă va mai fi numită societate închisă, iar societatea în care indivizii se confruntă cu decizii personale, societate deschisă”. În societatea închisă, predomină legăturile de rudenie, conviețuire, participarea la eforturile comune și solidaritatea în înfruntarea unor primejdii, participarea la bucurii și necazuri comune. Relațiile dintre indivizi sunt directe, aceștia simt că aparțin aceleiași comunități

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
generații, incluzând și bunicii. Rolurile membrilor familiei și, de aici, realizarea funcțiilor acesteia sunt condiționate inevitabil de structura grupului din care fac parte. Experiența de a fi părinte singur este de un tip aparte. Femeile și bărbații părinți singuri se confruntă cu o serie de probleme rezultate din conjugarea rolurilor profesionale și parentale. Găsirea soluțiilor funcționale și păstrarea echilibrului psihoafectiv personal și al familiei sunt direct proporționale cu nivelul de educație. Persoanele cu studii superioare fac mai bine față solicitărilor. Ca

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
al familiei sunt direct proporționale cu nivelul de educație. Persoanele cu studii superioare fac mai bine față solicitărilor. Ca tendințe generale, părinții singuri permit mai multă independență copiilor lor (I. Mitrofan, C. Ciupercă, 1997, p. 41). Femeile părinți singuri se confruntă mai ales cu dificultăți financiare, iar bărbații părinți singuri au dificultăți privind munca domestică, ceea ce îi determină să apeleze la ajutor, solicitând rude, prieteni, cunoștințe. Copiii din familiile monoparentale conduse de mame cunosc o maturizare timpurie, sunt investiți la vârste

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
suprasolicitate, stresate de grijile pe care le au, devin mai autoritare (I. Mitrofan, C. Ciupercă, 1997, p. 44). Această constatare este făcută pornind de la ipoteza conform căreia mamele singure înfruntă mai multe probleme decât cele din familii complete și se confruntă cu probleme de autoritate față de copiii lor. O altă strategie existențială ar putea fi aceea în care mamele singure au disponibilități mai mari pentru relații parteneriale cu copiii, dezvoltă diverse modalități de întrajutorare în favoarea familiei lor. Bărbații părinți singuri implică

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
ca raport stat/familie, stat/individ) este unul în favoarea sferei publice, apartenența la o familie apărând ca un fapt secundar, valorizat doar în măsura în care acesta funcționa în favoarea nașterii, educării, formării de cetățeni de bază ai societății socialiste. Problemele cu care se confrunta familia erau marcate și de situația asimetrică menționată, iar efectele se puteau recunoaște atât în modul în care se puneau și se rezolvau problemele de ordin personal (de pildă, căsătoria agresorului cu victima repara onorabil cazul unui viol), cât și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
cultural și denotă gradul de integrare în comunitate a celor implicați. Ca instituție, maternitatea este profund marcată de structura familiei; intră în legătură cu alte instituții (cultural-educative, religioase, juridice etc.). Tocmai de aceea, este o ocazie prin care femeile devenite mame se confruntă cu relațiile de putere în grupurile din care fac parte. În societatea românească, în măsura în care aceasta este conservatoare privind valorile familiei, instituția maternității se articulează conform cu ordinea patriarhală: femeile, ca mame, sunt nevoite să se subordoneze regulilor tatălui. La limită, maternitatea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
apelează prioritar la servicii gratuite, oferite de către sistemul public, și care acoperă prin efort propriu altă parte din servicii (mai ales cele care privesc treburile domestice). În multe cazuri, nu beneficiază de servicii exact familiile care au cele mai multe probleme, se confruntă și cu sărăcia, întâmpinând consecințele acesteia ca parte a problemelor propriu-zise. De pildă, o familie monoparentală are în mai mare măsură nevoie de ajutor în administrarea gospodăriei, părintele singur dispunând de un timp limitat, în condițiile în care este angajat

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
în articularea politicilor publice în România, continuă să fie copilul și, astfel, drept grup-țintă sunt categorii cum ar fi: copilul aflat în dificultate, copilul cu nevoi speciale, copiii străzii 61. Nu au fost subiect al atenției publice copiii care se confruntau cu dificultăți în cadrul propriei familii. În acest sens, pot fi amintite cazurile de copii neglijați, abuzați, victime ale violenței în chiar propria familie. Ideea pe care o susțin se referă la articularea unor politici publice axate pe familie, iar nu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
care o susțin se referă la articularea unor politici publice axate pe familie, iar nu pe copil. Astfel, copilul este receptat în relațiile sale de suport. Aceasta ar presupune o abordare a familiei nu numai în funcție de problemele cu care se confruntă, ci și cu tipul de familie căreia i se asociază. Printre măsurile de protecție, remarc pe cele privind familia ca grup cu nevoi specifice (alocațiile familiale, serviciile pentru familie, de pildă), iar nu cele de tipul protecției maternității. Protecția femeilor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
a realizat în timp, ca o încununare a luptei de emancipare a cetățenilor. Aceste drepturi, deși de factură socială, poartă amprenta politicului, a relațiilor de putere sub care au reușit să devină transparente în plan public. Bărbații și femeile se confruntă cu probleme specifice și, de aici, interesul lor pentru mijloacele de soluționare a acestora este diferit. Tradițional, interesul bărbaților se orienta spre sfera muncii salariate și a drepturilor ce decurgeau din prestarea unei astfel de activități. Protecția socială era solicitată

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
astfel de activități. Protecția socială era solicitată în caz de boală, accidente, șomaj, bătrânețe, adică toate acele situații în care nu mai puteau beneficia de salariu pentru munca desfășurată și aveau nevoie de o formă de susținere compensatorie. Femeile se confruntau cu problemele rezultate din neremunerarea muncii în gospodărie și, de aici, a lipsei sau insuficienței veniturilor. Sărăcia și suprasolicitarea erau alte probleme ale acestora. De aceea, femeile pledau pentru o rezonabilă limitare a zilei de muncă. Femeile mai erau interesate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
sau mai repede rolurile sociale ce le sunt atribuite în mod obișnuit. De pildă, nevoia de a beneficia de o rețea de transport în comun rapidă, sigură etc. Din acest punct de vedere, persoanele părinți singuri, femei sau bărbați, se confruntă cu probleme comune. În principal, lipsa de timp, sărăcia relațiilor interpersonale. Nevoile strategice de gen se referă la raporturile inegale ce există în societate între femei și bărbați. Satisfacerea acestor nevoi determină rolurile și pozițiile diferite atribuite în mod tradițional

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
din cărțile pentru copii, din desene animate, din filme, din reclame, încurajarea femeilor să candideze în alegeri, să participe la luarea deciziilor etc. În categoria nevoilor strategice de gen se pot include și nevoile specifice femeilor în vârstă. Acestea se confruntă cu dificultăți, mai cu seamă rezultate din contextele sociale nefavorabile (de pildă, dacă au lucrat, au pensii cu o valoare reală mică; sau nu au deloc venituri etc.). Pentru că au acordat de-a lungul vieții îngrijire și suport emoțional familiei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
și mor68. Femeile reprezintă peste 51,25% din populația României 69 și trăiesc în medie cu șapte ani mai mult decât concetățenii lor de sex masculin 70. Se poate anticipa existența unui grup format din femei în vârstă care se confruntă cu o serie de probleme specifice, decurgând pe de-o parte din contextul lor de viață, iar pe de alta, fiind consecințe ale vârstei înaintate. Deși riscul de sărăcie este mai mic pentru gospodăriile al căror cap este femeia decât

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
pentru gospodăriile al căror cap este femeia decât pentru cele conduse de un bărbat, totuși, în gospodăriile conduse de bărbați, consumul este cu patru procente mai ridicat. Majoritatea femeilor care sunt capi de gospodărie sunt văduve în vârstă, care se confruntă nu numai cu riscul unui consum inadecvat, ci și cu riscuri de sănătate. Având în vedere speranța de viață, diferită pentru femei și bărbați, femeile sărace reprezintă un procent substanțial din numărul femeilor în vârstă. Grupa gospodăriilor alcătuite dintr-o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
numărul femeilor în vârstă. Grupa gospodăriilor alcătuite dintr-o singură femeie în vârstă este o grupă cu risc semnificativ de sărăcie. Acest grup reprezintă 80% din totalul gospodăriilor al căror cap de familie este femeie 71. Persoanele în vârstă se confruntă cu un mare risc de neglijare socială, care începe încă din familie (unde utilitatea bătrânilor este de multe ori criteriul după care sunt reglementate relațiile interpersonale), apoi în comunitate, adesea pasivă, indiferentă față de deteriorarea continuă a calității vieții persoanelor vârstnice

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
din necesitatea de îngrijire a părintelui singur. Acest tip de familie nu a constituit subiect al atenției în studiile de protecție socială întrucât, în general, sunt analizate aspectele care țin de protecția familiilor care au minori în întreținere și se confruntă cu dificultăți specifice. Problemele adultului părinte singur au fost constant neglijate. 5. Accente în politicile publicetc "5. Accente în politicile publice" Pentru România, se poate face observația că elaborarea unor politici publice 72 este un demers de inițiere, transpunerea acestora

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
neglijarea, abuzul, violența împotriva copiilor, abandonul acestora, starea de sănătate precară, traiul în condiții de sărăcie severă sunt doar anumite aspecte observabile. Părintele singur este adesea stigmatizat, discriminat față de părinții din familiile biparentale, iar multitudinea de probleme cu care se confruntă zilnic (legate de activitatea profesională, de îndatoririle domestice și de îngrijire a copiilor, accentuarea pentru familia acestuia a riscurilor sociale) sunt privite doar ca un efect al situației personale, față de care societatea nu se simte responsabilă și nu intervine. 6

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
compun, în forma standard, fiind părintele și unul sau mai mulți copii ai săi), am remarcat, pentru o stare de lucruri normală (în care nu există, de pildă, situații grave în privința stării de sănătate), că principalele probleme cu care se confruntă se referă la realizarea veniturilor și la activitățile de întreținere curente. Aspectele legate de realizarea veniturilor necesare unui trai decent înseamnă măsuri prin care să fie facilitat accesul pe piața muncii al celor care au în îngrijire minori. În acest

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
acest tip trebuie corelate cu cele stimulative privind menținerea părintelui singur pe piața legală a muncii. O altă direcție de intervenție ar putea fi ajustarea veniturilor familiei prin diversificarea alocațiilor pentru familie (alocații specifice pentru tipuri de familii care se confruntă cu probleme specifice). Astfel, pe lângă alocații pentru familiile monoparentale, pentru familiile sărace și cele cu mulți copii, pot fi imaginate alocații particularizate pentru profilul nevoilor familiei în momente diferite de viață, privind nemijlocit specificul condițiilor de existență (G. Ghebrea, 2000

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
situație aparte o reprezintă ceea ce se poate numi „prezumția de paternitate”: un copil născut în cadrul căsătoriei este considerat copilul soțului mamei 10. Un caz adus în 1994 în fața Comisiei Europene de către B. din Marea Britanie a pus problema cu care se confrunta un bărbat căruia îi era refuzat un test de sânge pentru a stabili paternitatea față de un copil conceput în perioada în care avusese o relație cu mama copilului, aceasta fiind o femeie căsătorită care continua să trăiască cu soțul ei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
când cei care formează familia nu-și gestionează stările de frustrare, când pur și simplu nu sunt interesați în rezolvarea problemelor pe care familia le întâmpină, când, dintr-un motiv sau altul, au abandonat lupta pentru existență. Atunci familia se confruntă în fapt cu o lipsă de autoritate, situație care poate conduce la comportamente deviante. O astfel de stare de criză este mai probabilă în cazul unei familii cu un singur părinte, când părintele nu mai face față problemelor de viață

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
mai exercită asupra copilului autoritatea în mod legal 24. Respectul acordat drepturilor părintești poate fi considerat ca un fapt de la sine înțeles într-o societate civilizată, ca un demers de menținere în normalitate. Am văzut că femeile și bărbații se confruntă cu probleme diferite privind drepturile lor în legătură cu copiii cărora le sunt părinți. O altă gamă de probleme se creează atunci când obligațiile față de copii se articulează de așa natură încât îngrădesc drepturile părinților ca persoane autonome. Astfel, emanciparea femeilor - idee constant

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
căreia, dacă a avut loc, emanciparea s-a petrecut numai ca o înaintare parțială, față de o situație anterioară explicit mai dificilă, dar nu s-a produs ca un progres real. Dovadă faptul că, deși structurile politice se schimbau, femeile se confruntau, în continuare, cu exploatarea, violența, anonimatul, dependența etc. Mecanismul de emancipare nu se dovedea suficient de bun, femeile rămânând suprasolicitate în sfera privată, grija pentru copii și eforturile în organizarea gospodăriei putând fi recunoscute drept constante ale vieții lor. Acestea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
de către ceilalți. M. Minow și M.L. Shanley (2001, p. 136) afirmă că „o teorie politică în care se neglijează relațiile de ocrotire și conexiunile dintre oameni nu poate trata în mod adecvat multe dintre temele și problemele cu care se confruntă familiile”. Teoriile fundamentate pe drepturi sunt limitate privind înțelegerea relațiilor, a precondițiilor, a responsabilităților și consecințelor relațiilor interumane 14. Din perspectiva respectării drepturilor, familia monoparentală ridică probleme cum ar fi: discriminarea între familii biparentale și monoparentale, între drepturile asupra copiilor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]