1,866 matches
-
graiuri. Semivocalele din aromână sunt aceleași ca în română, formând diftongii [e̯a], [o̯a], [j] + vocală, vocală + [j], [w] + vocală, vocală + [w] și triftongi. Există și două vocale asilabice (sau scurte), la sfârșit de cuvânt, după vocală + consoană: [ʲ] (i asilabic), ca în română, și [ʷ] (u asilabic) în aceeași poziție. Acesta nu este prezent în toate graiurile. Îl prezintă Caragiu Marioțeanu 1997, apare și la Cunia 2010 ca terminație alternativă, dar nu și la Ballamaci 2010, care
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
și [ʷ] (u asilabic) în aceeași poziție. Acesta nu este prezent în toate graiurile. Îl prezintă Caragiu Marioțeanu 1997, apare și la Cunia 2010 ca terminație alternativă, dar nu și la Ballamaci 2010, care se bazează pe graiul fărșerot. Majoritatea consoanelor din aromână există și în română. Trei consoane aromânești sunt prezente în română numai în unele graiuri, de exemplu cel maramureșean: Alte trei consoane nu se găsesc în română. Două dintre ele nu există nici în toate graiurile aromânești: Scrierea
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
nu este prezent în toate graiurile. Îl prezintă Caragiu Marioțeanu 1997, apare și la Cunia 2010 ca terminație alternativă, dar nu și la Ballamaci 2010, care se bazează pe graiul fărșerot. Majoritatea consoanelor din aromână există și în română. Trei consoane aromânești sunt prezente în română numai în unele graiuri, de exemplu cel maramureșean: Alte trei consoane nu se găsesc în română. Două dintre ele nu există nici în toate graiurile aromânești: Scrierea și ortografia aromânei nu sunt unitare, nefiind standardizate
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
ca terminație alternativă, dar nu și la Ballamaci 2010, care se bazează pe graiul fărșerot. Majoritatea consoanelor din aromână există și în română. Trei consoane aromânești sunt prezente în română numai în unele graiuri, de exemplu cel maramureșean: Alte trei consoane nu se găsesc în română. Două dintre ele nu există nici în toate graiurile aromânești: Scrierea și ortografia aromânei nu sunt unitare, nefiind standardizate. De exemplu fiecare articol din Wikipedia în aromână se poate consulta în trei sisteme de scriere
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
cuvânt folosește â. La Caragiu Marioțeanu există ă, î și â, aceasta din urmă și la sfârșit de cuvânt. Cunia 2010 redă ambele vocale prin ă în toate pozițiile, motivând aceasta prin tratarea lor diversă în graiuri. Exemple: În redarea consoanelor existente și în română există o diferență între sistemul tradițional și cel propus de Cunia. Acesta folosește sh în loc de ș și ts în loc de ț. Exemple: Dintre consoanele care nu se găsesc în româna standard, [ð], [θ] și [ɣ] sunt redate
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
toate pozițiile, motivând aceasta prin tratarea lor diversă în graiuri. Exemple: În redarea consoanelor existente și în română există o diferență între sistemul tradițional și cel propus de Cunia. Acesta folosește sh în loc de ș și ts în loc de ț. Exemple: Dintre consoanele care nu se găsesc în româna standard, [ð], [θ] și [ɣ] sunt redate la fel de către cei trei autori: dh, th, respectiv y. Pentru celelalte există diferențe: În continuarea articolului se folosește sistemul de scriere al lui Cunia, în afară de titlurile care
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
capitolelor în cele revelate la Mecca și cele revelate la Medina. Unele sure (de exemplu Sura XVII - "Al-Isră"‘) au fost revelate în mai multe locuri, în perioade diferite. Deoarece Coranul a fost scris într-un sistem grafic ce nota doar consoanele și care nu poseda încă un sistem de puncte diacritice care să diferențieze literele izomorfe, și deoarece existau tradiții diferite ale recitării, pe măsură ce persoane care nu vorbeau limba arabă se converteau la islam, exista o neînțelegere privind lectura exactă a
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
caracterul de arhipelag, numeroasele zone muntoase) limba japoneză are mai multe zeci de dialecte. Acestea diferă de obicei prin: accentul muzical, modul de inflexionare, vocabular, particule, și pronunție. Mai rar, unele dialecte pot diferi și prin inventarul de vocale și consoane. Regiuni aflate la distanțe mari pot avea dialecte care nu sînt inteligibile vorbitorilor japonezei standard, cum este cazul dialectelor Tsushima-ben și Tōhoku-ben ("-ben" înseamnă dialect regional). Dialectul vorbit în Kagoshima din sudul insulei Kyūshū este cunoscut ca fiind neinteligibil chiar
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
fapt cu mai multe dialecte relativ distincte vorbite în Regiunea Kansai, cel mai cunoscut fiind dialectul din Osaka, "Osaka-ben". Pentru detalii citiți articolul principal: Fonetica limbii japoneze" Cuvintele japoneze se compun din silabe scurte ("more", singular "moră") formate din o consoană urmată de o vocală, ca în exemplele Hiroshima "hi-ro-shi-ma", Nagasaki "na-ga-sa-ki". La această regulă generală există cîteva excepții: 1. Uneori consoana poate lipsi, lăsînd vocala să formeze singură mora. 2. Rolul de consoană poate fi jucat de semivocalele y și
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
citiți articolul principal: Fonetica limbii japoneze" Cuvintele japoneze se compun din silabe scurte ("more", singular "moră") formate din o consoană urmată de o vocală, ca în exemplele Hiroshima "hi-ro-shi-ma", Nagasaki "na-ga-sa-ki". La această regulă generală există cîteva excepții: 1. Uneori consoana poate lipsi, lăsînd vocala să formeze singură mora. 2. Rolul de consoană poate fi jucat de semivocalele y și w. 3. Consoana nazală n poate forma singură o moră, făra aportul unei vocale. 4. O altă moră aparte este "stopul
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
scurte ("more", singular "moră") formate din o consoană urmată de o vocală, ca în exemplele Hiroshima "hi-ro-shi-ma", Nagasaki "na-ga-sa-ki". La această regulă generală există cîteva excepții: 1. Uneori consoana poate lipsi, lăsînd vocala să formeze singură mora. 2. Rolul de consoană poate fi jucat de semivocalele y și w. 3. Consoana nazală n poate forma singură o moră, făra aportul unei vocale. 4. O altă moră aparte este "stopul", care este o pauză de lungime egală cu o moră în care
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
o vocală, ca în exemplele Hiroshima "hi-ro-shi-ma", Nagasaki "na-ga-sa-ki". La această regulă generală există cîteva excepții: 1. Uneori consoana poate lipsi, lăsînd vocala să formeze singură mora. 2. Rolul de consoană poate fi jucat de semivocalele y și w. 3. Consoana nazală n poate forma singură o moră, făra aportul unei vocale. 4. O altă moră aparte este "stopul", care este o pauză de lungime egală cu o moră în care se pregătește pronunția consoanei următoare. 5. Între consoana și vocala
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
de semivocalele y și w. 3. Consoana nazală n poate forma singură o moră, făra aportul unei vocale. 4. O altă moră aparte este "stopul", care este o pauză de lungime egală cu o moră în care se pregătește pronunția consoanei următoare. 5. Între consoana și vocala unei more normale se poate intercala semivocala y. 6. Prin alungirea vocalei se poate obține o moră dublă. Fiecare moră pronunțată durează aproximativ același interval de timp, ceea ce a adus limbii japoneze epitetul de
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
w. 3. Consoana nazală n poate forma singură o moră, făra aportul unei vocale. 4. O altă moră aparte este "stopul", care este o pauză de lungime egală cu o moră în care se pregătește pronunția consoanei următoare. 5. Între consoana și vocala unei more normale se poate intercala semivocala y. 6. Prin alungirea vocalei se poate obține o moră dublă. Fiecare moră pronunțată durează aproximativ același interval de timp, ceea ce a adus limbii japoneze epitetul de limbă metronomică. Vocale: În
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
cu cele din limba română sau limba italiană. Acestea sînt (în ordine): a, i, u, e, o. Ele sînt practic identice cu echivalentele lor din limba română, mai puțin u, care este nerotunjit, undeva între î românesc și ü german. Consoanele sînt și ele mai puțin numeroase decît cele din limba română. Inventarul lor se compune din: k, g, s, z, t, d, n, h, b, p, m, și r. Trebuie făcute totuși următoarele observații: Accentul în limba japoneză se manifestă
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
foneme japoneze care nu există în limba română fiind relativ ușor de asimilat. (Prin comparație vorbitorii nativi de limba engleză și chineză au de depus un efort relativ mare în această direcție.) Trebuie acordată atenție vocalei u și semivocalei w, consoanelor diferite de cele românești, alungirii vocalice, stopului consonantic, accentului muzical al cuvintelor și nu în ultimul rînd intonației frazelor. Gramatica limbii japoneze, deși foarte diferită de cea a limbii române, este relativ ușor de stăpînit datorită caracterului ei regulat. Lipsa
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
Umflarea lexiului prin sinonomie nu este singurul fenomen considera de unii autori a fi responsabil de perpetuarea diglosiei: acestui fenomen i se adaugă o specificitate general semitică, anume "derivarea radicală": obținerea unei familii de cuvinte dintr-o rădăcină de 3 consoane. Importanța acestui principiu este atât de mare în limbile semitice încât dicționarele sunt ordonate în funcție de rădăcini ("radicali"), și nu alfabetic, așa cum se întâmplă în alte limbi; de aici apare handicapul de a trebui să cunoști rădăcinile și semnificațiile lor generale
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
s-a dezvoltat, cu precădere, începând cu secolul al VII-lea, odată cu fixarea în scris a textului sacru al religiei islamice, [[Coran,kipcakari athama al hai dik Într-o primă fază, textul [[Coran]]ului a fost notat într-un ductus [[consoană|consonantic]], defectiv, în care același semn grafic reprezenta mai multe [[consoană|consoane]], iar [[vocală|vocalele]] scurte nu erau marcate. De exemplu, sunetelor b, t, t, n, y le corespundea grafic un singur semn, ceea ce îngreuna lectura și chiar înțelegerea textului
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
odată cu fixarea în scris a textului sacru al religiei islamice, [[Coran,kipcakari athama al hai dik Într-o primă fază, textul [[Coran]]ului a fost notat într-un ductus [[consoană|consonantic]], defectiv, în care același semn grafic reprezenta mai multe [[consoană|consoane]], iar [[vocală|vocalele]] scurte nu erau marcate. De exemplu, sunetelor b, t, t, n, y le corespundea grafic un singur semn, ceea ce îngreuna lectura și chiar înțelegerea textului. De aceea, ’Abu-l-’Aswad ad-Du‘ali (m. [[688]]) a introdus un
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
fixarea în scris a textului sacru al religiei islamice, [[Coran,kipcakari athama al hai dik Într-o primă fază, textul [[Coran]]ului a fost notat într-un ductus [[consoană|consonantic]], defectiv, în care același semn grafic reprezenta mai multe [[consoană|consoane]], iar [[vocală|vocalele]] scurte nu erau marcate. De exemplu, sunetelor b, t, t, n, y le corespundea grafic un singur semn, ceea ce îngreuna lectura și chiar înțelegerea textului. De aceea, ’Abu-l-’Aswad ad-Du‘ali (m. [[688]]) a introdus un sistem
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
De aceea, ’Abu-l-’Aswad ad-Du‘ali (m. [[688]]) a introdus un sistem constituit din puncte colorate, prin care se indicau [[vocală|vocalele]] scurte. Către anul [[700]], califul ’umayyad ‘Abdu-l-Malik, sub influența guvernatorului al-Hallağ bin Yūsuf poruncește să fie făcută diferențierea consoanelor în scris. Al-Halil bin ’Ahmad al-Farahidi (m. [[786]]) a înlocuit sistemul de notare a vocalelor scurte folosit de ’Abu-l-’Aswad ad-Du‘ali printr-un alt sistem ce cuprinde șase semne: Acest [[sistem de scriere|sistem]], care s-a impus în
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
cu mâna. mișcarea naturală, instinctivă, va fi, de regulă, de la dreapta la stânga. Așadar, am putea spune că direcția [[alfabetul arab|scrierii arabe]] ține de firesc. [[Alfabetul arab]] are douăzeci și nouă de litere (inclusiv semnul suplimentar "hamza", „pinten”, care notează consoana [[consoană oclusivă|oclusivă]], [[consoană glotală|glotală]], [[consoană sonoră|sonoră]] cunoscută sub numele de [[ocluziune glotală|stop glotal]]) care notează [[consoană|consoanele]] și [[vocală|vocalele]] lungi. Comparativ cu [[alfabetul latin]], [[alfabetul arab]] nu cunoaște litere mari (majuscule) sau mici (minuscule). De
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
mâna. mișcarea naturală, instinctivă, va fi, de regulă, de la dreapta la stânga. Așadar, am putea spune că direcția [[alfabetul arab|scrierii arabe]] ține de firesc. [[Alfabetul arab]] are douăzeci și nouă de litere (inclusiv semnul suplimentar "hamza", „pinten”, care notează consoana [[consoană oclusivă|oclusivă]], [[consoană glotală|glotală]], [[consoană sonoră|sonoră]] cunoscută sub numele de [[ocluziune glotală|stop glotal]]) care notează [[consoană|consoanele]] și [[vocală|vocalele]] lungi. Comparativ cu [[alfabetul latin]], [[alfabetul arab]] nu cunoaște litere mari (majuscule) sau mici (minuscule). De asemenea
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
instinctivă, va fi, de regulă, de la dreapta la stânga. Așadar, am putea spune că direcția [[alfabetul arab|scrierii arabe]] ține de firesc. [[Alfabetul arab]] are douăzeci și nouă de litere (inclusiv semnul suplimentar "hamza", „pinten”, care notează consoana [[consoană oclusivă|oclusivă]], [[consoană glotală|glotală]], [[consoană sonoră|sonoră]] cunoscută sub numele de [[ocluziune glotală|stop glotal]]) care notează [[consoană|consoanele]] și [[vocală|vocalele]] lungi. Comparativ cu [[alfabetul latin]], [[alfabetul arab]] nu cunoaște litere mari (majuscule) sau mici (minuscule). De asemenea, nu există litere
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
de regulă, de la dreapta la stânga. Așadar, am putea spune că direcția [[alfabetul arab|scrierii arabe]] ține de firesc. [[Alfabetul arab]] are douăzeci și nouă de litere (inclusiv semnul suplimentar "hamza", „pinten”, care notează consoana [[consoană oclusivă|oclusivă]], [[consoană glotală|glotală]], [[consoană sonoră|sonoră]] cunoscută sub numele de [[ocluziune glotală|stop glotal]]) care notează [[consoană|consoanele]] și [[vocală|vocalele]] lungi. Comparativ cu [[alfabetul latin]], [[alfabetul arab]] nu cunoaște litere mari (majuscule) sau mici (minuscule). De asemenea, nu există litere specific de tipar
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]