19,530 matches
-
sa logică. Schemele sociale sunt însă doar tendențial autonome, autonomia lor fiind, în fapt, relativă. În primul rând, sistemele sociale trec prin faze diferite de constituire: încep să se cristalizeze și să se organizeze ca sisteme, funcționează ca sisteme deja constituite sau se află într-o fază de disoluție. Sistemul mondial actual, argumentează Mircea Malița, nu este încă un sistem în sensul propriu al cuvântului, cidoar aspiră să fie. El nu are încă finalități proprii suficient împărtășite de către toate națiunile care
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
decât în mod excepțional conștientă. Marx utiliza frecvent conceptul de „spontan” pentru a desemna acest proces de geneză, printr-o activitate orientată finalist, dar cu un grad scăzut de conștientizare, mai mult neconștientă și adesea fals conștientă (Engels, 1967). Odată constituite, elementele unui sistem sunt supuse unei continue adaptări și perfecționări la multiplele cerințe funcționale în spațiul cărora evoluează. Sistemele sociale complexe se constituie din aproape în aproape, prin contribuții multiple, adesea întinse pe multe generații (sistemele politice, juridice, religioase, morale
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
particular, pot fi interpretate ca fiind externe: ea trebuie să asigure satisfacerea necesităților membrilor săi. Relația dintre societatea globală și individ va fi însă analizată pe larg în capitolul următor. Pe lângă funcțiile externe, există și funcții interne. Orice sistem, odată constituit, dezvoltă propriile sale cerințe funcționale - menținerea și dezvoltarea sa, integrarea părților, obținerea resurselor necesare funcționării sale etc. Funcțiile externe și interne devin finalități care guvernează întreaga organizare și dinamică a sistemului. Primul pas deci în analiza sistemelor finaliste îl reprezintă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
holistă) sau suprasisteme (poziția individualismului metodologic)? În ultimă instanță, ne putem întreba: care este realitatea ultimă, fundamentală, individul uman sau societatea? Holismul presupune că societatea este un sistem finalist primar. Tot ceea ce conține ea, inclusiv indivizii, reprezintă subsisteme ale sale constituite și modelate în conformitate cu logica sa globală. Din acest motiv, pentru analiza societății globale este utilizat modelul funcțional de sistem: un sistem orientat spre finalități proprii, care se constituie „de sus în jos”. Funcționalismul clasic, atât în sociologie, cât și în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de organizare. Interesele individuale se cumulează dând interese mai generale. Iar acestea stau la baza unor activități colective, cu finalități supraindividuale, în raport cu care fiecare individ își subordonează parțial interesele, recunoscând în primele condiția necesară a satisfacerii celor din urmă. Odată constituite, sistemele sociale își dezvoltă propria lor logică, căutând să modeleze într-un sens convenabil atitudinile și comportamentele membrilor săi. Dacă analizăm cu atenție cele două poziții enunțate aici - holismul și individualismul metodologic -, vom observa că fiecare se bazează pe presupoziții
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acest proces. Schematic, această poziție poate fi figurată astfel: Conștiința nu apare ca o rațiune a acțiunii, ca un proiect prealabil al comportamentului care, în această calitate, prezidează la geneza acestuia, ci mai mult ca o raționalizare a comportamentului deja constituit, o tentativă a subiectului de a-și explica lui însuși și celorlalți de ce a acționat așa cum a acționat, și nu altfel. Sau cum se exprima plastic Hamlet, „judecata este codoașa poftei”. Conștiința colectivă (a grupurilor, claselor, colectivităților) nu constituie un
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
perspectivă. Fenomenul social de analizat s-a constituit prin mecanisme spontane, nonconștiente; conștiința care îi însoțește existența este o luare de cunoștință posterioară și supraadăugată (Zamfir, 1971). Instituțiile sociale din societățile arhaice, cristalizate de-a lungul a multe generații, odată constituite se reflectă în conștiința colectivității sub formă mitologică sau, mai târziu, sub forma unor explicații teoretice speculative, ideologice. Ca ilustrare pentru modul mitologic de reflectare în conștiință a instituțiilor sociale, se poate invoca analiza miturilor originii realizată de Mircea Eliade
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pun în mișcare îi rămân necunoscute, altfel n-ar fi un proces ideologic. Prin urmare, el își închipuie forțe motrice false, aparente”. În această definire a ideologiei, Engels subliniază câteva caracteristici ale conștiinței încadrate în perspectiva analizată aici: a) conștiința constituită „după” procesul de determinare obiectivă; b) funcțiile acesteia sunt explicative, și nu constitutive; c)există o diferență între forțele motrice reale ale comportamentului și forțele motrice imaginate de actorii sociali. Acesta este, de altfel, și sensul celebrei teze a lui
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
același nivel de conștiință. Procesul de constituire a socialului este conștient, similar cu cel explicativ-justificativ. Actorii care au creat instituțiile sociale știau foarte bine de ce au făcut-o așa cum au făcut-o. Treptat însă, prin succedarea generațiilor, actorii care găsesc constituite cadrele vieții lor sociale și își concentrează atenția asupra procesului de explicare a lor și de transmitere și justificare tind să dea o versiune modificată a sensului respectivelor instituții, dominată de logica explicării, a convingerii, „a povestirii”. Rațiunile pentru care
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în grade diferite, creative. Rolul specialistului nu este totdeauna acela de a indica ce trebuie făcut și cum trebuie făcut (terapia directivă), ci adesea de a contribui doar la perfecționarea capacității creative de autoperfecționare a sistemelor pe care le găsește constituite. Obiectul acestei operații îl reprezintă tehnicile terapiei nondirective. Problema a fost formulată mai întâi în psihoterapie. Psihoterapia lucrează cu un anumit model de personalitate normală (sănătoasă) sau patologică. Personalitatea normală se caracterizează prin câteva trăsături foarte generale, care fac posibilă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fundamental al cercetării umanului. Nu există decât o realitate istorică a umanului. Istoria este sediul variației infinite a ipostazelor umane, ireductibile la tipuri mai generale. Rațiunea este ea însăși istorică. Ea se află mereu în constituire, fără a fi vreodată constituită. Programul epistemologic al filosofiei neokantiene era clar formulat în ceea ce privește științele umanului. Dacă Immanuel Kant întreprinsese critica rațiunii pure pentru a determina cum sunt posibile matematica și fizica, cercetarea trebuia dusă mai departe. O critică a rațiunii istorice urmează să cerceteze
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
intenții și, datorită acestui fapt, legate de valori. Rațiunea umană este reconsiderată într-o perspectivă diferită de cea a filosofiei secolului al XVIII-lea. Ea nu este ceva dat, universal, ci există numai în istorie. Este o rațiune istorică, niciodată constituită, ci formându-se indefinit. În fapt, ceea ce este fundamental este trăirea. Dincolo de fapte există mereu un ansamblu psihic ca totalitate singulară la care trebuie să pătrundem pentru a înțelege semnificația actului uman. De aceea, psihologia (o psihologie descriptivă) trebuie pusă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Odată depășite primele obstacole, adevăratele piedici în calea avansării terapiei, evitările și micro-evitările, se prezintă, adesea, ca niște rămurele presărate discret pe sol, pietricele pe care încălțămintea le adună încet, încet și care deranjează mersul. Originea evitărilor Orice persoană normal constituită evită ceea ce o sperie, ceea ce-i face rău sau o face să sufere. A evita nu este un comportament contra naturii al ființei umane: este, dimpotrivă, un instinct de supraviețuire, pe care evoluționiștii îl explică. Problema care se pune în
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ale grupului. De exemplu, să ne imaginăm un joc jucat între interese aflate în competiție, fiecare având un număr diferit de resurse de influențare politică (o situație comună în cazul asociațiilor organizate), sau un joc desfășurat de niște fracțiuni bine constituite, fiecare cu un număr diferit de membrii loiali (o situație comună în legislatură). În primul rând, ne vom imagina mulți jucători, dar aceștia sunt împărțiți în numai trei fracțiuni, dintre care nici una nu poate produce o majoritate de voturi și
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
să fie mai puțin înclinați să urmărească intens amendamente deviante, chiar dacă sunt susținute de o majoritate curentă, și să îi sfătuiască pe ceilalți să nu se lase întotdeauna ispitiți de câștigurile imediate aparente. Ne putem imagina cum arată o legislatura constituită din votanți sofisticați. Aceștia înțeleg succesiunea de opțiuni care se amplifică în condițiile regulii de vot cu majoritate multidimensională. Aceștia vor evita alunecările din amendamentele succesive, știind că acestea îi pot duce la situații mai proaste decât cea curentă. Totodată
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
a unor „conflicte de generații” este cu atât mai mare cu cât „dreptul de intrare, de accedere”, definiția poziției și a ordinii succesiunilor sunt mai puțin reglementate În mod expres prin norme etice și mai ales prin norme juridice, explicit constituite și susținute prin sancțiuni sociale (1990, 114). Timp de trei decenii, până În anii ’50, succesul cercetărilor asupra ciclurilor economice a eclipsat interesul pentru ciclurile generaționale. Prin filiera franceză, acestea revin În actualitate, prin reflecțiile asupra tinereții ale lui Alfred Sauvy
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ajunge la o neutralizare a moștenirii familiale primite de către partenerii din cuplu. Deși evoluează lent, Împărțirea sarcinilor Între partenerii de cuplu Începe să devină un fapt incontestabil, spun sociologii francezi. În plus, modelul de educație primit influențează modelul de cuplu constituit: faptul de a fi primit o educație suplă, flexibilă, Îngăduitoare determină formarea unui cuplu egalitar, cu toate că, subliniază Attias-Donfut, această legătură statistică este destul de slabă și puțin semnificativă. Din rezultatele examinate reiese că, În ciuda inerției practicilor și contradicțiilor dintre bărbați și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Vorbe”, comentează un personaj. A doua (de fapt altă fațetă a celei dintâi) ar fi încapsularea alienantă. În Pietre la țărm, una dintre cele mai bune cărți ale prozatoarei, locul faptului banal este luat de situația limită. Într-o colectivitate constituită cvasialeatoriu (localnicii dintr-un sat de pe malul mării și „sezoniștii” estivali) se petrec două crime misterioase: pretext pentru romancieră de a pune sub lupă comportamentele tuturor și de a le demasca lașitatea, suspiciunea reciprocă, indiferența. Existența neautentică, mediocritatea morală sunt
ORLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
proces, adică acea căutare și mai ales acea instituire perpetuă a noului ca nou, dar și ca mai bun, mai valoros tocmai pentru că este nou. Tradiționalitatea căutării și instituirii noului este în modernitate forma de realizare a modernizării. Deși astfel constituită, nu e cazul să considerăm modernitatea ca o totalitate indistinctă social-geografic și atemporală ca periodizare, în care procese și structuri, instanțe și practici s-ar derula într-o uniformitate mereu identică cu sine. Dimpotrivă, în modernitate s-au constituit și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
bariere geografice sau temporale, fie succesiuni care iau forma unor universalii sociale. Să luăm ca referință Europa, cu Nordul și Sudul sau Estul și Vestul său. Există o diacronie europeană uniformă a modernității, indiferent de coordonatele geografice? Există sincronii deja constituite sau intens căutate? În cultura noastră, știm prea bine, s-a privilegiat când sincronia europeană intens căutată (Eugen Lovinescu), când protocronia, ce ar fi fost atât de creativă, dar care ar fi fost, chipurile, neglijată (Edgar Papu și discipolii săi
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
protejate. Ocupațiile erau ordonate pe straturi ce aveau o clară separare financiară, culturală și socială, grupându-se în clase sociale ce se asociau cu tipuri distincte de ideologii, politici și partide. Familia și comunitatea de rezidență se încadrau în tipare constituite istoric și reproduse riguros. La intersecția acestor coordonate, individualizarea și identitatea, modurile de producție și distribuție economică sau culturală, stilurile de viață și habitusurile culturale aveau traiectorii constitutive bine circumscrise și spații de variație atent limitate. Modul cognitiv dominant de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
profesionale, nu numai a celor școlare (sau formale), ci și a celor dobândite în circumstanțe informale sau nonformale. Arbitrii instituționali ai multiplicării calificărilor au devenit agențiile de asigurare a calității serviciilor de calificare și agențiile de recunoaștere a diplomelor. Național constituite, astfel de agenții trebuie să fie ele însele recunoscute regional (european) și global de instanțe interguvernamentale. Piața liberă a generării și circulației calificărilor devine tot mai mult o piață reglementată instituțional și susținută de agenții pe continuumul organizație ofertantă de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și transmite mai departe relațiile de gen tradiționale. Uneori, se consideră, în mod cu totul reducționist, că teatrul schimbărilor relațiilor de gen ar fi doar familia. Opțiunea este tranșantă: numai din confruntarea bărbaților și cu femeile în cadrul familiei nucleare tradițional constituite și fără schimbarea structurilor instituționale existente ale pieței muncii ar fi posibil să se înlăture stereotipurile de gen tradiționale. O astfel de abordare separă familia de structura socială și chiar speră că schimbările din prima ar reverbera în cealaltă. De
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
inegalitățile de gen poate fi înțeles și explicat în termeni naturali, biologici sau în termeni sociali, iar sursa explicației privind inegalitatea de gen trebuie identificată în modul de înțelegere a genului. Pe de o parte, cele două sexe sunt natural constituite și nimeni nu-și poate imagina reproducția speciei și farmecul relațiilor dintre sexe în afară sau dincolo de determinările constituite biologic. Pe de altă parte, din punct de vedere social, există o diversitate de feminități și masculinități care se constituie în
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
începutul acestui secol, releva că 83% dintre cei intervievați consideră că bărbatul este „capul familiei”, iar 61% opinează că „femeia este stăpâna casei”. În 2005, după o jumătate de deceniu, datele sondajului aproape că nu s-au schimbat, inegalitățile deja constituite persistând. Inegalități de acest fel sunt uneori transmise în vederea reproducerii prin conținuturile educației școlare sau prin mesajele din mass-media. Este vorba despre insistența reproducerii unor stereotipuri de gen care nu doar separă lumea bărbaților de cea a femeilor, dar și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]