8,426 matches
-
mișcă ceva în camera alăturată. "Aceea e Iulia", strig și deschid ușa. Lumânările joacă și o șoptire lină merge prin casă... "Iulio, Iulio! tu nu m-ai uitat" zic și apoi mă pun în pat și adorm, visând de ea. Contele se cufundă într-o cugetare adâncă, însă curând ridică ochii săi întunecați și-mi cată în față cu o privire blândă și clară. - Așa e, zise el, că ești amicul meu, cu toate că nu poți aproba visătoria mea, cum o numiți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care fu adusă atunci în seara când vă văzui pentru întîiași dată, la d-voastră, e[ra] consoarta mea, și domnia-ta să nu-ncerci de-a-mi lua prin raționamînt o credință care mi s-a făcut atât de necesarie. Contele se așeză pe-un jeț și începu astfel narațiunea sa: - Casa baronului Lindespare, în Stockholm, era, în timpul din care datează narațiunea mea, locul de adunare pentru tot ce posedea capitala de spirit și frumos. Soarelele sale erau cunoscute pentru tonul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
uitat de-a i te recomanda; e-un spaniol, ca și răposata mea consoartă; vină! Îi urmai și în curând stam înaintea acelui om curios. - Căutați, don Caldero! începu socru-meu, aici am onoarea a vă prezenta pe ginerele meu, contele Lejonsward... Don Caldero, atașat la ambasadura spaniolă. Îmbrăcatul în negru spuse mai multe cuvinte din datorie cătră socru-meu, care se depărtă de la noi. - Domnia-voastră, domnule conte, sunteți, judecând după aceea ce pot vedea, cel mai fericit consoarte din Suedia
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Caldero! începu socru-meu, aici am onoarea a vă prezenta pe ginerele meu, contele Lejonsward... Don Caldero, atașat la ambasadura spaniolă. Îmbrăcatul în negru spuse mai multe cuvinte din datorie cătră socru-meu, care se depărtă de la noi. - Domnia-voastră, domnule conte, sunteți, judecând după aceea ce pot vedea, cel mai fericit consoarte din Suedia rece, îmi pare bine de-a fi făcut cunoștință cu d-voastră, zise don Caldero. V-am observat demult și aveam intențiunea de-a vă afla numele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i urmeze; ei sunt mulțămiți și mândri dacă au găsit în mlaștină un grăunte și neci nu visează că esistă o sferă mai frumoasă decât mlaștina lor și o pradă mai nobilă decât râme și culbeci. Cu un cuvânt, adause contele la elogiul ce-i făcuse lui don Caldero, cu un cuvânt, părinte, nu mai e în lume nicăiri un astfeli de bărbat ca don Caldero. Caldero m-a invitat în fine o dată la sine. El locuia departe, în suburbiul din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de farmec în camerele interioare, cu toată curtea sa, de sutimi de ani. Această închipuință fu însă întreruptă prin pasuri line pe covorul bogat și figura posomorâtă a lui don Caldero sta înaintea mea. {EminescuOpVIII 570} Bine-ai venit, domnule conte, zise el cu afecțiune, ai venit în eremitagiul meu, și într-adevăr n-am invitat pe nimeni altul pănă acuma decât pe domnia-voastră. Am vrut să te posed o seară numai eu singur, veți ierta egoismului meu". Mă conduse în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și ornați cu aur ce-i despărțeau. În mijlocul camerei sta o masă, și un joc de șac și-avea locul între două luminări mari de ceară. Șezurăm pe-o sofa, și Caldero părea cufundat în gândiri. În fine, începu: " Domnule conte, veți afla poate neînțeles de ce sunteți așa de scump spaniolului Caldero; el crede că trebuie să v-o esplice aceasta; și, spre a o putea, trebuie să vă dau o desfășurare a întîmplărilor mele. Ascultai cu atențiune ce-o să însemne
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aceasta m-am făcut amic cu domnia-voastră, iubeam încă pe maica în copilul ei. Am suferit... am abzis, și cred bucuros că a fost necesitate, că a fost silă aceea ce mi-a răpit pe Maria mea. Să jucăm, domnule conte! Mă pusei mut la masa de șac. Era prețioasă. Câmpurile erau pietre albe și negre, și figurele unei părți erau de argint, [cu] bumbi piliți de cristal alb, iară a celeilalte, de un metal închis-albastru ca oțelul [cu bumbi purpurii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe care l-a posedat maică-sa; însă nu e prețios, nu e modern; cu toate astea, dacă-ar afla poate istoria lui, l-ar purta ca resuvenire de la don Caldero. Eu o pun în joc, iară domnia-ta, domnule conte, să pui o viță din părul negru a Iuliei, ea ar da-o bucuroasă dacă i-ați cere-o. Veți ierta unui amant bătrân și înșelat că crede a vedea sufletul maicei văzând pe fiica, soția domniei-tale. Jucarăm; însă don
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
maicei văzând pe fiica, soția domniei-tale. Jucarăm; însă don Oaldero se părea că pierdea înadins și pierdu curând. - Sunt învins, zise el liniștit și se duse la o s[c]atulă ce n-o observasem încă până acum. Aici, domnule conte, e lanțul, voi fi mai liniștit dacă nu-l voi mai avea în mînile mele. Lanțul era mai prețios decât crezusem că va fi, și mă bucurai că voi putea vedea pe Iulia ornată cu el dinaintea lui don Caldero
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de păr deasupra capului; luminările părea a arde mai întunecat, bumbul alb de la regele meu părea palid ca laptele, pe când figurele purpurii a lui Caldero, luminoase ca cărbunii aprinși, străluceau de o lumină internă. - Șac, zise el încet, șac, domnule conte, repetă el mai tare. Însă eu stam nemișcat și căutam cu ochii întunecați asupra figurelor. Îmi părea că un demon stă la spatele mele și pusese mâna pe capul meu, care era înfierbîntat, cu toate aste o răceală de moarte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îndreptai privirea asupra lui don Caldero... fața sa întunecată era mai palidă decât totdeuna... el era ca un cadavru și numai ochiul său întunecat zăcea necontenit asupra mea. - Astăzi e 12 august, murmură el înaintea sa, împăcare cu răposata...... domnule conte, dați-mi vița de păr. El o primi și eu, ca beat, mă sculai de la masă și mă îndreptai cătră ușă... Nu știam de nemica, încă Caldero mă urmă: - Iertați, domnule conte, purtarea mea posomorâtă, însă azi sânt tocmai douăzeci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
murmură el înaintea sa, împăcare cu răposata...... domnule conte, dați-mi vița de păr. El o primi și eu, ca beat, mă sculai de la masă și mă îndreptai cătră ușă... Nu știam de nemica, încă Caldero mă urmă: - Iertați, domnule conte, purtarea mea posomorâtă, însă azi sânt tocmai douăzeci de ani de la ziua de când împărții cu Maria hostia! Eu am ținut jurământul meu... noapte bună, domnule conte, nu uita pe amicul domniei-tale. Alergai acasă; neciodată în viața mea decât atuncea n-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mă îndreptai cătră ușă... Nu știam de nemica, încă Caldero mă urmă: - Iertați, domnule conte, purtarea mea posomorâtă, însă azi sânt tocmai douăzeci de ani de la ziua de când împărții cu Maria hostia! Eu am ținut jurământul meu... noapte bună, domnule conte, nu uita pe amicul domniei-tale. Alergai acasă; neciodată în viața mea decât atuncea n-am auzit o voace mai clară, care striga ca o amerințare în fundul sufletului meu." Fugi! Aleargă! " striga voacea din mine și eu zburam mai mult decât
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
strigai, apucând mâna ei. Era rece. Membrele ei moi. Dumnezeul meu!... Dumnezeul meu!... era moartă.. Nu știu ce se întîmplă mai departe, însă patrusprezece zile în urmă am fost la domnia-ta, părinte, și-i dădui Iuliei un loc în mormântul familiei. Contele-și finise narațiunea. El se sculase și îmbla cu pași mari prin cameră. Orologiul bătu unsprezece. - Ești aici, Iulia? strigă contele și ochii săi se învîrteau sălbatec, vină!... vină la mine!... El deschise ușa camerei alăturate și strigă prin întunerec
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
patrusprezece zile în urmă am fost la domnia-ta, părinte, și-i dădui Iuliei un loc în mormântul familiei. Contele-și finise narațiunea. El se sculase și îmbla cu pași mari prin cameră. Orologiul bătu unsprezece. - Ești aici, Iulia? strigă contele și ochii săi se învîrteau sălbatec, vină!... vină la mine!... El deschise ușa camerei alăturate și strigă prin întunerec: Iulia, aici sânt eu... eu, Iulia! Numai un aer rece suflă din cealaltă casă și un murmur se auzi. Ea a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
săi se învîrteau sălbatec, vină!... vină la mine!... El deschise ușa camerei alăturate și strigă prin întunerec: Iulia, aici sânt eu... eu, Iulia! Numai un aer rece suflă din cealaltă casă și un murmur se auzi. Ea a trecut, zise contele, închise ușa și căzu pe-un jeț, ea nu va să vină... Dumnezeul meu! Lasă-mă să mă duc eu la ea! Contele șezu un moment pierdut în gândiri. Apoi se sculă, căută la mine cu ochi lucitori și zise
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Numai un aer rece suflă din cealaltă casă și un murmur se auzi. Ea a trecut, zise contele, închise ușa și căzu pe-un jeț, ea nu va să vină... Dumnezeul meu! Lasă-mă să mă duc eu la ea! Contele șezu un moment pierdut în gândiri. Apoi se sculă, căută la mine cu ochi lucitori și zise: - Părinte! Cât e de dulce de-a spera. Când mă dusei de la el mă simții într-atîta de mișcat încît fui bucuros că servitoriul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de dulce de-a spera. Când mă dusei de la el mă simții într-atîta de mișcat încît fui bucuros că servitoriul îmi lumină prin saloanele deșerte... așa e de tare imaginațiunea dacă o trezești. Din timp în timp îl vizitam pe contele. El era mai liniștit decât până acuma; însă sănătatea sa începea a suferi, neobservat pentru el însuși, nu însă pentru unul ce avea numai din când în când ocaziunea de-a-l vedea. El începea a fi mai neliniștit, râdea de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
începea a visa, și Iulia... iubita sa Iulia era puntul esclusiv al ideilor sale. În mijlocul iernei îmi veni deodată un trămis, rugîndu-mă să vin îndată la castel. Trămisul nu știa cauza de ce eram chemat în contra obiceiului, spuse însă că servitoriul contelui i-ar fi ordonat să încalece și să vină cât mai degrabă la mine. Eu presimțeam o nenorocire și pornii în moment. Când intrai la conte el părea adâncit în cetirea unei epistole. - Așa, ești domnia-ta, zise el când
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
castel. Trămisul nu știa cauza de ce eram chemat în contra obiceiului, spuse însă că servitoriul contelui i-ar fi ordonat să încalece și să vină cât mai degrabă la mine. Eu presimțeam o nenorocire și pornii în moment. Când intrai la conte el părea adâncit în cetirea unei epistole. - Așa, ești domnia-ta, zise el când mă văzu, domnia-ta vii să predici sufletului meu pace?... atunci începe, domnule, va fi interesant de-a te asculta! haha! hahaha! acuma abia sânt cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui negru sta în dezordine pe fruntea sa, de pe care curgea o sudoare rece pe fața-i. Văzui că aice nu puteam face nemica și trăsei clopoțelul spre a chema pe servitoriu. Acesta veni, palid și plâns. - Ian caută, zise contele râzând sălbatec, ian caută, părinte! Toată noaptea a vărsat șiroaie de lacrimi și a îndrugat la neghiobii numai și numai pentru că i-am arătat prostului că nu aveam neci eu, neci el suflet... că nu esistă neci rău, neci bine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ei sânt mai răi decât fiarele, căci chiar tigrul iubește copiii!... iubește soția sa... însă vedeți omul el o omoară. El puse mâna înaintea feței sale și plânse cu hohot! - Eu nu știu, șopti servitoriul, ce o fi cuprinzând epistola. Contele o primi ieri seara. El era așa de voios când văzu adresa și eu ieșii din cameră. Însă, când m-am reîntors, el era așa cum îl vedeți acuma. Sărmanul conte... era un stăpân așa de bun! Contele se sculă răpede
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Eu nu știu, șopti servitoriul, ce o fi cuprinzând epistola. Contele o primi ieri seara. El era așa de voios când văzu adresa și eu ieșii din cameră. Însă, când m-am reîntors, el era așa cum îl vedeți acuma. Sărmanul conte... era un stăpân așa de bun! Contele se sculă răpede ca și când ar fi fost spăimântat de ceva. - Vuuu! zise el, și privirea-i iritată se rătăcea prin casă, era așa de mult sânge, așa de mult venin care curgea pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fi cuprinzând epistola. Contele o primi ieri seara. El era așa de voios când văzu adresa și eu ieșii din cameră. Însă, când m-am reîntors, el era așa cum îl vedeți acuma. Sărmanul conte... era un stăpân așa de bun! Contele se sculă răpede ca și când ar fi fost spăimântat de ceva. - Vuuu! zise el, și privirea-i iritată se rătăcea prin casă, era așa de mult sânge, așa de mult venin care curgea pe pământ și șerpi pătați cu alb se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]